Platesc cu martiriul jupuielii darul de a avea o piele fina!
Zilele acestea le trec un pic haotic. Ma cufund in amintiri si incerc sa las timpul sa se scurga fara sa ma gandesc la rezultatul biopsiei finale.
Am fost contactata de o asociatie care face benevolat pentru femeile bolnave de cancer de san.
Este incredibil cum stiu unii sa-si puna experienta si propria suferinta in slujba celorlalti...
Voi reveni asupra acestui subiect.
Firele incep sa ma stranga... dar sunt bine, slava Domnului.
M-au lasat si ametelile asa ca nu am nici un motiv sa disper. Afara vine primavara iar eu sunt decisa sa ma bucur.
Prietena mea Martha mi-a mai trimis o poveste.
Se spune ca pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe episcopul crestin ce se afla în cetatea cucerită de ei şi l-a întrebat:
- Evanghelia voastră este adevărată?
- Da, este adevărată, răspunse episcopul.
- Atunci să bei acest pahar cu otravă căci scris este: “De veţi bea otravă, nu vă va vătăma”.
Episcopul a cerut răgaz trei zile pentru rugăciune şi, după trei zile, s-a adunat din nou ceata turcească cu sultanul în frunte, si-i dădu episcopului să bea un pahar plin cu otravă, cerându-i să nu facă semnul crucii pe pahar, căci auzise sultanul că prin puterea crucii se îndepărtează moartea.
Episcopul, care era om înţelept, luă paharul şi îl întrebă pe sultan:
- Din care parte să beau, de aici, de aici, de aici, sau de aici, făcând astfel cu cele trei degete semnul Sfintei Cruci pe gura paharului.
Sultanul i-a zis că poate să bea de unde doreşte.
Episcopul a băut şi nu a fost vătămat deloc, dar a cerut puţină apă ca să clătească paharul şi i-a spus sultanului:
- Dă-i acum să bea şi vrăjmaşului lui Hristos care ţi-a propus să faci aceasta.
Episcopul a băut şi nu a fost vătămat deloc, dar a cerut puţină apă ca să clătească paharul şi i-a spus sultanului:
- Dă-i acum să bea şi vrăjmaşului lui Hristos care ţi-a propus să faci aceasta.
Acela băut şi muri pe loc.
Mare este, Doamne, puterea Crucii Tale!
Mare este, Doamne, puterea Crucii Tale!
Povestea aceasta imi aminteste de anul 2009, cand am facut chimio - terapie.
Cand ajungeam la clinica, inainte sa mi se puna perfuzia, ii scriam IPS Iosif un sms. El imi raspundea dandu-mi curaj si amintindu-mi sa nu cumva sa las serul sa-mi patrunda in corp fara sa fi facut mai intai semnul Sfintei Cruci pe punga cu otrava perfuzabila!
Asa am trecut eu cea mai grea perioada a vietii mele!
Si ce toiag mi-a trimis Domnul ca sa ma sprijin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu