Z 51 - SEARA

Azi am fost la biserica noastra unde a avut loc o intalnire de suflet.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Parintelui nostru Mitropolit IOSIF, Departamentul cultural al Mitropoliei a organizat comemorarea Parintelui NICOLAE STEINHARDT, urmata de marturii si conferinte duhovnicesti referitoare la parintele monah Nicolae.

Invitat din Romania a fost Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcop vicar al Maramureșului și Sătmarului, cel care, în tinerețea sa, a trait în aceeași mănăstire cu Nicolae Steinhardt, la Rohia.

Dupa Liturghie s-a facut Parastasul in memoria parintelui. Apoi ni s-au spus o multime de lucruri interesante despre convertirea parintelui, despre dragostea lui pentru Hristos, despre fericirea ce i-a adus-o ... nefericirea!

Eu am citit "Jurnalul Fericirii", acum mai bine de 10 ani, dar azi l-a simtit in carnea mea!

 M-am gandit la mine...
Am fost mult prea rasfatata si iubita, lipsita de incercari, nefericire, boli...

Cand au venit cele tulburi in viata mea, asa credincioasa cum ma pretindeam a fi, nu am stiut sa accept ca moartea ma despartea de barbatul meu si... m-am imbolnavit... de necaz!

Apoi nu am stiut nici sa primesc boala cum se cuvine, ca pe o sansa mantuirii mele; am fost oarba si nu am vazut in asta nici o scanteie din dragostea lui Dumnezeu ci doar pedeapsa... Am fost adesea cuprinsa de deznadejde, de depresii.
Domnul insa m-a iubit si mi-a mai dat o sansa sa ma rascumpar!

Si asta sunt tocmai pe cale sa fac!

Doamne, multumesc!


Maramuresenii din zona pariziana au venit toti la biserica noastra, cu tot cu preotul lor. Femeile toate erau imbracate in costume nationale, toate ca florile, mandre, gatite si pe tocuri inalte, cu copiii lor, imbracati si ei in port popular!

Au adus oale cu sarmale de post, fasole batuta, humus, salata orientala, cartofi taranesti, cozonaci de post, prajituri de post, fructe. A fost un adevarat praznic. Am mancat cu totii si ne-am bucurat sa fim impreuna cu Inaltpreasfintitul nostru si oaspetii sai.

 Am plecat pe jos, pe cheiul Senei. A fost o zi frumoasa.
M-am oprit intr-un centru comercial, langa Tour Eiffel, de unde mi-am cumparat o tunica, o pereche de balerini si niste fulare... pt viitoarea mea chelie!

Am o peruca pe care am cumparat-o acum 5 ani dar nu am putut-o purta. Chimioterapia am facut-o tot vara si, sa pui vara si peruca si protectie... nu e posibil- mori de cald.
Apoi, sa pui peruca, fara sa ai o protectie...direct pe o piele care sufera - caci pierderea asta a parului e chiar dureroasa, mai ales daca ai radacina groasa cum o am eu - e o suferinta. Asa ca si acum, ca si atunci, voi purta fulare pe care stiu eu sa le invart in jurul capului!


M-am urcat apoi intr-un autobuz si m-am intors acasa.

Ostenita dar cu pace in suflet.