vineri, 21 martie 2014

Z 43

Ieri am cam vaslit prin amintiri si, chiar daca am mai si lacrimat, mi-a facut bine. Lacrimile curata!
Am vorbit la telefon cu baiatul meu si cu prieteni din Romania,
apoi am scris o poveste... trista ea dar adevarata.
Cum a fost ziua echinoctiului, copiii cei mici au defilat, pana la primarie si inapoi, deghizati in flori; au mancat clatite si gauffres si am iesit si eu sa ii vad... Niste minuni fermecatoare!

Pentru cina am pregatit: 
- dovlecei pane cu patrunjel si curry si
- paste din faina integrala cu rosii bio, un pic calite in ulei, cu    
  usturoi si busuioc; 
- desert: iaurt din lapte de capra cu pere si bobite de grenade;
Minunat.

Astazi am zi de schimbat pansamentul asa ca... respir adanc!
Ma gandesc la Dumnezeu si ma rog sa nu ma lase... sa ma las de El!

Si cum Martha are grija sa tin lumina mereu aprinsa...
iata inca una din povestile trimise de ea.



Sfântul Antonie, fiind impreuna cu ucenicii sai, îi întrebă:

- Ce credeti voi ca este mai important pentru mântuire?

Ucenicii îi răspund:

- Rugăciunea.

- Nu, răspunde Sfântul Antonie.

Apoi ei au inceput să înşire pe rand faptele pe care le considerau mai importante:
postul, privegherea, smerenia, îngrijirea săracilor şi a bolnavilor, adapostirea  străinilor, milostenia, dragostea faţă de om...
Sfantul insa le-a raspuns:

- Nu ziceti bine!

Apoi le-a explicat:

- Cel mai important lucru pentru mantuire este dreapta socotinţă (discernământul).

Toate faptele de mai sus trebuie făcute, dar cu dreaptă socotinţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu