PRIMA ZI DE DUPA...
Da. Azi e prima zi, din cele 209, in care - teoretic - sunt libera!
209 zile de urcus al Golgotei, cu ingenunchieri, umilinte, caderi si sudori...dar si cu o intarire spirutuala de care aveam nevoie!
209 de zile in care, de mana cu Domnul, am trecut prin trairi speciale care m-au imbogatit!
Dar, pana la urma, ce inseamna 209 zile fata de vesnicie?
Tragand linie si adunand toate cele petrecute in acest rastimp, as zice ca, incepand de azi, trebuie sa fiu hotarata sa iau partea cea buna a lucrurilor, sa imi fac o planificare riguroasa pentru a trai sanatos, cu cumpatare, bunatate si tact, ingrijindu-mi trupul si sufletul si dand iubire celor din jur!
Un inventar?
Starea fizica:
- oboseala relativa
- revenirea gustului
- functii vitale normale
- usoara lipsa de concentrare
- peace maker: functionare normala
- parul crescut 1 cm
- unghiile refacute 50%
- pielea ranita la nivelul sanului
- edem limfatic subaxial bilateral
- vedere diminuata partial
- tegumente uscate
Starea psihica
- normala, echilibrata
Ieri, dupa ce am incheiat sedinta radio, echipa de radiologi mi-a urat sanatate, succes, vacanta placuta si... sa nu ne mai vedem!
Eu le-am raspuns ca sper ca dictonul francez : "Jamais deux sans trois" sa fie doar o vorba fara acoperire!
Am ras, ne-am imbratisat, am servit o prajitura impreuna si... am plecat.
Cand am ajuns in masina... am izbucnit in plans! Prima data in tot acest timp!
Nu era un plans de teama, nici de durere, nici de amaraciune! Era o descarcare de care aveam nevoie!
Am venit acasa linistita si am serbat cu familia mea incheierea unei etape grele pentru toti!
Caci toti ai mei au fost afectati si fiecare a jertfit ceva!
Doamne, iti multumim ca ne-ai ajutat sa ajungem pana aici fara sa deznadajduim!
Acum tot ce imi ramane este sa traiesc... cat imi e dat, sa nu disper, sa ma ingrijesc, sa nu uit ca fara Dumnezeu nu as fi avut nici curaj, nici putere sa trec peste suferinta, nici prieteni sa imi fie alaturi!
Am iesit din tunel!
Afara e lumina, bucurie si iubire! Toate de la Dumnezeu!
Domnul fie laudat!
EVANGHELIA ZILEI
Marcu III, 20-27In vremea aceea, a venit Iisus în casă; şi iarăşi mulţimea s'a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e'n toate minţile“. Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul şi că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni. Şi chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăţie se va dezbina în sinea ei, acea împărăţie nu poate dăinui; şi dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui; şi dacă Satana s'a ridicat împotriva luişi şi s'a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârşit. Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; şi doar atunci îi va jefui casa.
