Z 224

Daca as spune ca totul este o splendoare... ar insemna sa mint. 
Nu. 
De cele mai multe ori imi este greu, dar ar fi si mai greu daca m-as lasa prada neputintelor. 
Incep sa ma doara incheieturile. E toamna si apoi se duc chimicalele care, desi rele pe termen lung, imi tineau durerile departe! (ma refer la cortizon)
Ma misc, gafaind, dar ma misc. Trebuie sa dau jos cel putin 3 kg, ca sa imi fie mai usor, dar nu cu o cura de slabire ci cu atentie.
Cred ca exista o panica a bolnavului de cancer, muta si nemarturisita, cu privire la slabire. 
Primul lucru ce-l spune medicul, cand incepi tratamentul, este sa ai grija sa nu slabesti. Undeva, in creier, se asaza informatia asta si mananci de frica. Numai ca nici sa te ingrasi nu este bine caci corpul nu poate duce si greutatea pe langa agresiunea chimica...
Oricum ai lua-o... e dificil!
Dar... odata intrat in acest carusel, nu ai ce face si... mergi inainte.

Cineva, dorind sa-mi faca un compliment, banuiesc, mi-a spus ca, daca ar fi fost in locul meu nu ar fi luptat atata! 
Eh, numai ca nu este in locul meu! Slava Domnului!

E mare lucru sa poti intelege pe aproapele tau! 
Ca sa-l intelegi insa trebuie sa plangi plansul lui (cum zice ieromomahul Hrisostom Filipescu), sa te doara durerea lui, sa iei in calcul toate cele ce-i sunt date lui! 
Si sa nu zicem vorbe mari caci... nu se stie niciodata!
Ni se aratat explicit toate cele pe care nu le-am inteles! Asa inteleg eu vorba: dupa fapta si rasplata"!

Pe cei ce cred in Hristos ar trebui sa-i recunosti de departe, ar trebui sa-i simti alaturi cand plangi, cand suferi, cand esti in incercari. 
Dar ce putini stiu sa mangaie, caci de iubit este si mai greu!
Multi mergem la biserica, facem matanii, tinem post, dar nu stim sa-l cautam pe Hristos langa un bolnav, nu gasim timp pentru a sta de vorba cu cei rataciti in suferinte...
Nu suntem capabili sa fim crestini adevarati decat in masura in care ruga noastra catre Domnul ne da confort personal. 
Mai toate rugaciunile  sunt cam asa: "Ajuta-ne Doamne sa fim sanatosi, sa ne facem casa, sa avem serviciu, bani, copii sanatosi, sa ne luam examenele...!"

Ar trebui insa sa cerem mai intai ajutorul de a ne spori iubirea pentru aproapele nostru, respectand astfel cea mai mare dintre poruncile Domnului! Abia apoi sa ne gandim la binele nostru!

EVANGHELIA ZILEI

Marcu VI, 30-45

In vremea aceea s'au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut ei şi au învăţat. Şi El le-a zis: „Veniţi numai voi-între-voi undeva la loc pustiu şi odihniţi-vă puţin“. Că mulţi erau cei ce veneau şi plecau, şi ei nu mai aveau timp nici să mănânce. Şi au plecat cu corabia către un loc pustiu şi ferit. Şi i-au văzut plecând, şi mulţi au priceput şi au alergat pe jos într'acolo de prin toate cetăţile şi au ajuns înaintea lor. Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s'a făcut milă de ei, că erau ca nişte oi fără păstor, şi a început să-i înveţe multe. Dar făcându-se târziu, ucenicii Săi s'au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi ora e târzie; dă-le drumul să meargă prin oraşele şi satele dimprejur ca să-şi cumpere de-ale mâncării“. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce“. Şi ei I-au zis: „Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?“ Iar El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi“. Şi aflând ei, I-au spus: „Cinci pâini şi doi peşti“. Şi El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi în cete-cete pe iarbă verde. Şi au şezut cete-cete, câte o sută şi câte cincizeci. Şi luând El cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind la cer a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; şi pe cei doi peşti i-a împărţit la toţi. Şi au mâncat toţi şi s'au săturat. Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi ce rămăsese din peşti. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi. Şi El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii.