Timpul trece cu o viteza uluitoare si tot ce ne ramane este sa trecem si noi cu el!
Imi facusem planuri sa plec in Romania insa nu mi se prea arata nici o portita prin care as putea iesi!
Nu stiu sa spun daca imi pare rau sa nu.
Imi lipseste energia de a ma investi intr-o astfel de calatorie, de a face aranjamente astfel incat lipsa mea de aici sa nu se simta... Si, cum nimeni nu poate face asta in locul meu... ma las si eu in voia Domnului!
Si m-a cam apucat un soi de melancolie... de toamna!
Spuneam, mai in vara, ca iau niste antioxidante concentrate - complemente alimentare.
Flacoanele s-au cam golit. Urmeaza acum sa iau niste prafuri pentru dezintoxicarea ficatului - NutriDetox Nature.
Ma gandesc cu destula greata la asta dar... sper ca, ajutandu-mi ficatul, sa mai scap de oboseala.
Reusesc destul de bine sa ascund asta dar nu vreu sa ajung sa deznadajduiesc din lipsa de forte! Ma tin si eu strans de Poalele Domnului!
EVANGHELIA ZILEI
Marcu VI, 45-53
In vremea aceea Iisus i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, S'a dus în munte ca să Se roage. Şi făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă mai departe pe lângă ei. Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă şi au strigat, fiindcă toţi L-au văzut şi s'au tulburat. Dar El le-a vorbit de'ndată şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ Şi S'a suit la ei în corabie şi vântul s'a potolit. Şi ei erau peste măsură de uimiţi în sinea lor, că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu