Incerc sa imi testez puterile.
Am ales anumite trasee sa-mi apreciez anduranta. Am trecut asadar de la plimbarile pe teren plat la cele pe teren "accidentat"! Nu-i usor!
Oboseala este mai serioasa acum. In perioada tratamentului mai era ceva cortizon care ma ajuta.
Acum... urc panta cu greu.
Nu este imposibil si, cu antrenament, totul este recuperabil.
Aseara am iesit. Este prima data cand mi-am lasat capul descoperit. Parul, crescut de un deget, are fasonul unei frizuri moderne!
Impreuna cu prietena mea am cinat intr-un nou restaurant italienesc. Am mancat cam mult dar... a fost foarte bun si ne-am simtit bine!
Am constatat dealtfel ca am pus cateva kilograme pe mine, ceea ce nu este deloc de dorit. Prea multa atentie in a manca de toate... mi-a dat cheful de a manca mai mult!
Voi incerca sa diminuez cantitatile pe care mi le pun in farfurie si sa maresc timpul alocat miscarii.
Altfel... nu ma plang caci primesc zilnic dragostea celor din jur pe care o apreciez si din care imi trag puterea
EVANGHELIA ZILEI
Marcu V, 24-34
In vremea aceea Îl urma pe Iisus mulţime multă şi-L îmbulzea. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui; că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“. Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s'a vindecat de boală. Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“ Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s'a atins de Mine?...“. Şi El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul. Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!“
Doamne, ajuta-ne si pe noi, femeile bolnave de cancer, sa primim binecuvantarea Ta spre vindecarea nostra! Invata-i pe medici ce sa faca si da-le putere iar noua acea credinta tamaduitoare! Amin
DIN INVATATURILE PR ARSENIE BOCA
Fără ispite nu te poți mântui.
Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putință să crească firea după Dumnezeu. Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ți seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ți se face îndreptare).
Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi).
Ispitele au rostul:
1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viața aceasta.
2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ți pierzi încrederea în tine însuți, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.
3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutățile noastre.
4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti.
În încercări (ispite) îți trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realități religioase, adică realități trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti.
Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ți: "Nu trăi o viață aşa de grea, nu-ți chinui tinerețea."
Toate aceste momeli te sustrag de la temelia Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruțare de sine.
În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ți ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ți-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluție decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi dacă am fi curați cu inima, L-am vedea şi acum.
La ziua judecății ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înțelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.
din Manuscrisele de la Sinaia ale Pr. A. Boca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu