Multumesc lui Dumnezeu, ca mi-a permis sa traiesc aceste 100 de zile, pe care le socotesc un dar si pe care le numar din ziua in care am aflat ca am, din nou, cancer!
De data asta, nu L-am mai intrebat pe Dumnezeu "de ce eu?, de ce imi dai mie crucea asta?", asa cum am facut-o acum 5 ani, cand am fost diagnosticata pentru prima oara cu cancer de san cu metastaze ganglionare!
Am inteles intre timp ca Domnul are o lucrare cu mine, ca trebuie sa invat ceva, sa descopar si nu sa cer socoteala! Si... m-am lasat in mainile Lui.
In sinea mea stiam ca urma sa-mi reiau Drumul Crucii, asa ca... l-am reluat fara nici o cartire!
De cand imi numar zilele, ma bucur altfel de tot ce vad, aud, simt, traiesc constient, ca si cand dincolo de clipa prezenta nu este decat ultimul dar: moartea ce duce spre viata in Imparatia Cerului!
Incerc sa imi stapanesc frica, panica, tristetea, ce m-ar putea cotropi in clipele de slabiciune.
De ieri mi-a iesit din grija si chestia cu parul: a cazut brusc, mort dintr-o data, asa ca, dincolo de neplaceri, ma bucur. Ma bucur ca, incepand cu urmatoarea cura, nu voi mai fi nevoita sa stau cu capul in gheata acelei casti care s-a dovedit absolut neeficienta... :), ma bucur ca stiu ca va creste din nou... in fine, caut si eu motive sa nu dramatizez!
Am pofta sa mananc insa lipsa totala a gustului imi taie orice pofta. Poate va trece, poate nu!
Este si asta, pe undeva, o sansa caci pot manca orice este sanatos, nesarat ori neispititor, fara sa-mi pun problema ca imi place sau nu! :)
Voi continua miscarea in aer liber, ma voi stradui sa nu dispar din tabloul familiei si nu voi inceta sa ma rog!
Cam asta este bilantul celor 100 de zile si astea sunt obiectivele razboiului meu.
Da-mi, Doamne, putere si intareste-mi credinta!
CUVINTE DE FOLOS
Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă: forţa şi determinarea ta nu au vârstă.
Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen.
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare.
Cât timp trăieşti, simte-te viu.
Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi.
Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.
Fă astfel ca în loc de milă să impui respect.
Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.
(Maica Tereza)
PERICOPA EVANGHELICA DE AZI
IOAN 8, 31-42
Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n'am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. Iar robul nu rămâne'n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că'ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru“. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v'am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n'a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu“. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M'aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M'a trimis.
Amin.
