Ziua 85

INCEPUTUL CHIMIO-TERAPIEI

Aranjamentele florale nu trebuie facute la intamplare!
Aici sunt lacramioare, ca lacrimile Maicii Domnului, si flori de roca, care se agata pe stanci ca si mine de Domnul!

Ieri nu a fost usor. Abia m-am mobilizat sa plec de acasa la copii! Nu puteam insa sa lipsesc caci se intrunea toata familia la ceas aniversar!

Desi sufland la doua secunde, am plecat totusi pe jos! Ce am promis ramane sfant: trebuie sa merg minimim 4 km pe zi! M-am cam chinuit pe drum insa aerul curat, spalat de ploaia ce a cazut mai toata ziua, m-a reconfortat.
In mod neasteptat, odata ajunsa la ai mei, animatia, veselia, discutiile agreabile, nepotii mei cei dragi, mi-ai facut asa de bine incat toata slabiciunea mi-a disparut ca prin farmec! Cred ca am trecut insa astfel de cea mai grea parte a postului - ziua a treia. Eu am mai tinut astfel de posturi si stiu ca ziua a treia e cea mai dificila! Dupa aceea este stiut ca poti posti cu apa incredibil pana la 40 de zile. Mai mult insa NU este indicat!
Eu am facut post de cate o saptamana - de ex. saptamana Patimilor sau ultima saptamana din postul Craciunului.
Ieri insa a mai fost ceva: cu o noapte inainte am indraznit sa iau o jumatate de somnifer, sa fiu sigura ca voi dormi, si asta m-a turtit in plus si mi-a luat din putere! Nu am facut bine! 
In fine, concluzia mea este ca: oricat de rau iti este, trebuie sa te scoli din pat, sa mergi, sa cauti societatea celor dragi, sa te mobilizezi! Numai asa se poate trece mai usor peste aceasta incercare care este lupta cu cancerul! 

Am revenit acasa, tot pe jos, mergand, de data asta, mai cu viata!
Mi-am luat pastila de Prednison, conform protocolului medical, si... m-am culcat fara sa ma simt deloc slabita!

Am incheiat asadar glorios  a treia zi de post cu apa!
De slabit am slabit 3 kg dar, ce este foarte special, este ca am slabit din colaceii de grasime! URAAAA!
Nici azi nu voi manca,  voi consuma lichide doar, pana maine dimineata!

In dimineata asta  am mai luat inca o pastila de Pednison si una de EMEND, pt prevenirea greturilor care pot surveni chiar in timpul perfuziilor!!!Ar fi trebuit sa-mi pun, pe implantul pt perfuzie, un leucoplast anesteziant insa, cum operatia inca nu s-a vindecat, as risca sa mi-o desir la dezlipire, asa ca... o sa fie fara anestezic, ca in Romania!
Aici lumea are oroare de durere si face orice ca sa nu simta nimic! Gasesc ca e aiurea caci nimeni nu poate intelege viata fara dureri, dar... asta e lumea de azi!

Sa ma ajute... Dumnezeu, cu mila Sa si cu puterea Crucii Sale, sa pun inceput bun si de folos si otrava ce mi se va da sa fie apa vie! La El nimic nu e cu neputinta!

Iata o poveste trimisa de Martha:

Se spune ca, pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe episcopul ce se afla în cetatea cucerită de ei şi l-a întrebat:

- Evanghelia voastră este adevarata?

- Da, este adevărată, răspunse episcopul.

- Atunci să bei acest pahar cu otravă căci scris este: “De veţi bea otravă, nu vă va vătăma”.

Episcopul a cerut un ragaz de trei zile pentru rugăciune şi, după trei zile, s-a adunat din nou ceata turcească cu sultanul în frunte care-i dădu episcopului să bea un pahar plin cu otravă, cerându-i insa să nu cumva sa isi facă semnul Crucii, căci auzise el că puterea crucii îndepărtează moartea.

Episcopul, care era om înţelept, luă paharul şi îl întrebă pe sultan 
- Din care parte să beau," de aici, de aici, de aici, sau de aici",  făcând astfel, pe buza paharul, semnul Sfintei Cruci cu cele trei degete .

Sultanul i-a zis că poate să bea de unde doreşte.

Episcopul a băut şi nu a fost vătămat deloc, dar cerand puţină apă si clatind paharul, i-a spus sultanului:

- Iata ca nu am murit! Porunceste  acum să bea apa asta şi vrăjmaşul lui Hristos, cel care ţi-a propus să faci aceasta.

Acela a băut şi a murit pe loc.

Mare este, Doamne, puterea Crucii Tale!

Asa cum m-a povatuit IPS Iosif, mitropolitul nostru, eu voi face semnul  Sfintei Cucii pe toate medicamentele pe care le voi pune in gura, ca si pe cele ce-mi vor fi bagate in carotida!

Dupa cura, care va incepe pe la ora 10, voi reveni acasa si, daca mai am forta, voi adauga un p.s. cu lamuriri privitoare la tratament si starea mea! Daca nu... pe maine, sper! :)

P.S.

Asa cum am promis... scriu.
Am intrat in clinica la ora 10.00 si am iesit la ora 15.00
Dosarul meu era absolut complet plin de ananunte - de ex. faptul ca mi se raneste pielea f.f. usor! Caseta cu citostaticele venise déjà. Era sigilata cu o banderola pe care erau scrise toate datele mele personale.

In salonul de bolnavi, cu tratament ambulatoriu, erau aproape toate locurile ocupate. Intre pacienti, o singura femeie tanara - o rusoaica! In rest, intre batranii de acolo eram cea ma tanara! :)

Am fost asezata intr-un pat infatat in "lenjerie" de unica folosinta, cu patura incalzitoare.
Eh, prea era frumos insa sa fie fara nici o opinteala asa ca... nu vreti sa stiti cum a durut patrunderea acului in camera de perfuzie, intr-o zona tumefiata de un imens hematom. Am inteles de ce trebuie pus acel analgezic local inainte de cura! Nu e deloc un moft!
Dar a trecut si lacrimile din ochi le-am ascuns, nu de infirmiera ci de fata mea care suferea de  ziceai ca pe ea o inteapa!

Inceputul e usor, cu produse antialergice si impotriva greturilor!
Apoi vin otravurile. TAXOTERUL - usor identificabil, era introdus intr-un saculet VERDE-OTRAVA - contra luminii zice-se! :)
Atunci mi s-a pus pe cap celebra casca inghetata! Un bloc de gheata in care iti intra capul!
La fiecare 30 de min. o schimba cu alta proaspata, inghetata bocna!
Cred insa ca e o fita! Eu am inceput déjà sa simt furnicaturi la radacina parului, asa, ca atunci cand te emotionezi si ti se ridica parul! Cred ca voi ramane si de data asta cheala! Dar asta sa fie tot necazul! Cand s-a terminat otrava... mi-au scos casca! Patura calda mi-a fost de folos  si salul gros cu care venisem de acasa.
Dupa ce s-a terminat si ciclofosfamida... au facut o limpezire a camerei , m-au mai apasat pe hematom, sa scoata acul, si... GATA! Numai ca... mi-au pus iar un leucoplast!
Vai de mine: infrunt cancerul fara sa mananc si ma plang de un leucoplast! Fiecare are un "calcai ahilian"! :)
Nu voi manca pana maine dimineata! Nici nu-mi trebuie! Incerc sa dorm un pic si apoi sper sa pot sa fac un tur pe jos!
Tot ce sint acum este o gura uscata! Sa beau apa este f necesar asa ca... beau apa!
Cam asta pentru azi.
Distractia incepe de maine cand... scad leucocitele coborand in sosete, cum se zice pe aici, si asta te doboara la pat! Cu injectii - duminica, marti si joi... lucrurile se vor aranja! Insa tot cu prêt chimic! :(


Ori ce-ar fi, incepand de azi, A.M.R. 3 sedinte!!!!

Duminica vine in biserica noastra Maica SILUANA! TREBUIE sa o intalnesc!
Ma rog la Dumnezeu sa-mi ingaduie aceasta intalnire!
Va multumesc tuturor celor ce m-ati purtat in gand si rugaciuni!

Pe maine deci!


Pericopa apostolica de azi:
FAPTE 5 / 1-11

1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina.
2. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?
4. Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit.
6. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.
7. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase.
8. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât.
9. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine.
10. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea.

Pericopa evanghelica de azi
IOAN 5: 30-47; 30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31. Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32. Altul mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine.
33. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul.
34. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca să vă mântuiţi.
35. Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui.
36. Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37. Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o;
38. Si cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela.
39. Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
40. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
41. Slavă de la oameni nu primesc;
42.Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
43. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
44. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?

IOAN 6: 1-2
1. După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, în părţile Tiberiadei.
2. Şi a mers după El mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.