Semintele imparatului
A chemat la palat toti baietii din imparatie si le-a spus:
" Este timpul sa fac un pas inapoi si sa las locul de pe tron altcuiva, asa ca am hotarat sa aleg pe unul dintre voi ."
Baietii au ramas muti de uimire! Imparatul a continuat insa imperturbabil:
"Voi da fiecaruia dintre voi cate o samanta, o samanta foarte deosebita. Vreau sa o plantati, sa o udati, sa o ingrijiti si sa reveniti aici peste un an cu ceea ce va rasari din ea. In functie de cum vor arata plantele voastre, voi alege cine va fi urmatorul imparat.
Unul dintre baietii prezenti la acest anunt, pe nume Ling, si-a luat in primire samanta, asemeni celorlalti, si s-a intors acasa in graba, unde i-a povestit emotionat mamei lui tot ce se intamplase.
Ea l-a ajutat sa gaseasca un ghiveci, a pus pamant reavan in el, iar baiatul si-a sadit samanta.
In fiecare zi, Ling uda cu grija pamantul din vas si cerceta cu atentie sa vada daca nu incoltise ceva. Dupa 3 saptamani, unii din baietii din vecini incepusera deja sa vorbeasca despre mladitele verzi rasarite din semintele lor, care cresteau vazand cu ochii pe zi ce trecea. Ling s-a uitat din nou, cu ochii mijiti, in ghiveciul sau dar nu a reusit sa desluseasca nimic. Au trecut, una dupa alta, 3, 4, 5 saptamani, si nici un firicel de verdeata nu si-a facut aparitia. Ceilalti vorbeau de-acum cu mandrie despre felul in care cresteau plantele lor, asa ca Ling se simtea din ce in ce mai amarat si lipsit de speranta. Dupa inca 6 luni ghiveciul lui ramasese la fel de sterp, in ciuda faptului ca era stropit zilnic cu apa. Ling era aproape sigur ca era vina lui, ca, printr-o intamplare nefericita, distrusese intr-un fel sau altul samanta lui.
Toti baietii din imprejurimi se laudau cu mici arbori sau flori cu lujerii inalti, dar Ling nu putea sa spuna nimic. Se inchisese in el, se indepartase de prietenii lui si astepta, cu un ultim graunte de speranta, ca ceva sa rasara si in ghiveciul sau.
S-a implinit un an si toti baietii s-au indreptat catre palat, purtandu-si cu grija in maini plantele, care mai care mai falnice si mai frumoase. Ling ii marturisise mamei lui ca nu vrea sa se duca in fata imparatului, cu ghiveciul lui sterp. Mama i-a zis ca era, totusi, datoria lui sa se prezinte la palat, iar baiatul, cu sufletul impovarat de rusine, a trebuit sa ii dea dreptate. Atunci cand a ajuns in marea sala a curtii
imperiale, el a lasat jos vasul sau cu pamant, dand nastere la zgomotoase hohote de ras si la tot felul de comentarii rautacioase. Unora le-a fost, insa, mila de el si i-au spus:
" Ai avut ghinion, cel putin ai incercat."
Atunci cand imparatul si-a facut aparitia, a dat roata cu privirea in toata incaperea. Ling se ascunsese rusinat in spatele altor baieti. "Hei, ce plante frumoase, ce copacei minunati ati adus cu voi", a spus imparatul.
"Astazi unul dintre voi va fi viitorul imparat!" Dintr-o data, imparatul l-a zarit pe Ling intr-un cotlon al salii, langa ghiveciul sau golas. Fara sa mai stea pe ganduri, le-a poruncit garzilor sa il aduca pe baiat in fata lui. Ling era cu sufletul la gura: " Imparatul si-a dat seama ca nu sunt in stare de nimic! Poate ca are de gand sa ma dea chiar pe mana calaului !"
Imediat ce a ajuns in fata lui, imparatul i-a cerut sa isi spuna numele. "Ma numesc Ling", a rostit el cu sfiiciune. Toti baietii din jurul lui au inceput sa chicoteasca si sa il faca de ocara. Imparatul i-a aruncat lui Ling o privire scrutatoare si apoi s-a adresat multimii: "Iata-l pe noul imparat ! Numele lui este Ling!
Bietului flacau nu ii venea sa isi creada urechilor. Doar nu fusese in stare sa isi cultive planta. Poate ca era numai o gluma. Cum putea ajunge el imparat? Batranul suveran a rostit urmatoarele cuvinte:
"Cu un an in urma, v-am dat tuturor cate o samanta. V-am spus sa o luati acasa, sa o plantati, sa o udati si sa reveniti cu ce va rasari din ea in aceasta zi. Ce nu stiti nici unul dintre voi este ca v-am dat niste seminte fierte in apa, care nu aveau cum sa inmugureasca. Cu totii, in afara de Ling, mi-ati adus flori, arbori si diferite alte plante. Cand ati vazut ca semintele voastre nu dau nastere la nimic, ati inlocuit samanta data de mine cu o alta. Ling a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce in fata mea un ghiveci cu o samanta stearpa. Pentru ca a fost corect am decis ca el merita sa fie succesorul meu!"
Ev. Marcu 10, 23-32
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: cât de greu vor intra cei bogaţi în împărăţia lui Dumnezeu! Dar ucenicii stăteau uimiţi de aceste cuvinte ale Lui. Atunci Iisus, vorbind din nou, le-a spus: fiilor, cât de anevoie este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Dar ei mai mult s-au înfricoşat, zicând unul către altul: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Iisus, uitându-se la ei, le-a spus: la oameni aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Şi a început Petru a zice către Dânsul: iată noi am lăsat toate şi am venit după Tine. Răspunzând, Iisus a zis: adevărat vă spun vouă că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu ia însutit, acum în vremea aceasta, în mijlocul prigonirilor, case, şi fraţi, şi surori, şi tată, mamă, şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vie, viaţa veşnică. Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi în urmă, şi cei din urmă întâi. Dar, când erau pe drum, mergând în sus spre Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor, ucenicii erau uimiţi; iar cei care mergeau după ei erau cuprinşi de teamă.
Am o prietena buna. In sinea mea imi zic adesea ca tot ce lipseste prieteniei noastre este... Dumnezeu!
Si nu este deloc de neglijat, nu-i asa?
Intr-o zi mi-a spus, mai in gluma, mai in serios, ca pot eu sa ma straduiesc pana la epuizare cu rugaciuni si posturi ca o sa sfarsesc, ca si ea, langa cazanul cu smoala!
Faptul ca nu am uitat "gluma" ei dovedeste ca m-a "atins". Dar nu in sensul in care sa ma fi deznadajduit ci pentru ca regret ca nu am gasit de cuviinta sa raspund.
Replica pe care trebuia sa i-o dau este inscrisa in Evanghelia de azi, caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta si... ordinea in care El ne alege... tot numai El o stie!
Astfel multi dintre cei care vor veni spre El mai tarziu... pot fi cei dintai alesi!
Dumnezeu stie si de ce si cum si pe cine... alege!
Totul e sa nu ne pierdem de El!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu