joi, 1 ianuarie 2015

ZIUA 330

BINE AI VENIT, 2015!

Sper sa fii un an mai bun, mai putin precar, mai plin de solutii si mai putin scandalos, mai lipsit de suferinte sau... daca e musai, mai plin de forta pentru a le parcurge pe toate impreuna, dupa voia Domnului!

Dupa cum spuneam, eu nu cred in timp ca ceva ce exista ci doar ca ceva faurit de mintea noastra, pentru a avea repere, si asta.... fiind o manifestare a neputintei noastre de a intelege realitatea! De aceea eu visez sa traiesc nemarginirea timpului si spatiului, acolo unde e nesfarsire! Dar pentru asta e munca multa.

Cu ce speranta incep anul?
Sper sa reusesc sa fac pace - cu toti si cu toate - sa aduc pace, oriunde ajung si cu orice pret, sa ma impac cu lumea si cu mine, cu ceea ce primesc, dar si cu ceea ce nu apuc sa capat, multumind lui Dumnezeu pentru tot ce traiesc!
Si imi doresc sa pot face fapte bune din inima si nu pentru ca asa se face sau asa trebuie; pentru asta ma rog.

Dupa Ioan Scararu, care a analizat treptele urcarii spre mantuire, cel ce face fapte bune urca 2 trepte si coboara 6 (caci se bucura asa de tare incat il atinge mandria!)  iar cel care face pace urca 6 trepte si coboara... doar 2!

Cate trepte voi urca, daca voi urca vreuna... voi sti, din nefericire, cand nu voi mai putea indrepta nimic... asa ca imi vad de drum cu constienta crestina.

Revenind la cele practice, anul acesta sper mai scriu povestile pe care le port in mine,  sa ma misc mai mult, sa mananc cat se poate de sanatos si, nu in ultimul rand, sa ma rog cat se poate de mult, pentru ca puterile mele sa fie pe masura dorintelor si dorintele sa se implineasca... dupa voia Domnului! Voi incerca sa imi disciplinez activitatile zilnice, energizandu-ma astfel nu numai cu complemente alimentare!

Fie numele Domnului laudat de acum si pana-n veac!

din Sfanta EVAHGHELIE
Luca 2, 20-21; 40-52  

În vremea aceea păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte le auziseră şi văzuseră, după cum li se spusese. Şi când s-au împlinit opt zile şi trebuia să-L taie împrejur pe Prunc, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, înainte de a se zămisli în pântece.

Iar Pruncul creştea şi se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era cu El. Şi părinţii Săi se duceau în fiecare an la Ierusalim, de Praznicul Paştilor.
Iar când a fost Iisus de 12 ani, ducându-se ei la Ierusalim, după obiceiul Praznicului, şi sfârşindu-se zilele şi pornind ei înapoi, copilul Iisus a rămas în Ierusalim. Iosif şi mama Lui n-au ştiut şi socotind că Dânsul este înmpreună cu alţi tovarăşi de călătorie, au mers cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi; însă nu L-au găsit. Atunci s-au întors la Ierusalim şi L-au căutat. După trei zile L-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care-L auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Sale. Când L-au văzut părinţii Săi, au rămas uimiţi, iar mama Sa a zis către Dânsul: Fiule, de ce ne-ai făcut aşa? Iată, tatăl Tău şi eu, îngrijoraţi, Te căutăm. Dânsul însă a zis către ei: de ce era să Mă căutaţi? Nu ştiaţi, oare, că în cele ce sunt ale Tatălui Meu Mi se cădea să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Apoi a plecat împreună cu ei şi a venit în Nazaret, şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste lucruri şi cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu