NOTE DESPRE UN SPECTACOL

Multi vor fi cei care s-au intreabat, si se intreaba si azi, de ce a ales Dumnezeu poporul lui Israel ca fiind AL SAU.
Antropologic vorbind vor fi fiind argumente...

In sufletul nostru, al celorlalti, s-au nascut multe invidii de-a lungul secolelor.
Multi au nutrit, si nutresc inca, sentimente ostile fata de acest popor, pana intr-atat incat exista chiar un curent al urii in ce-l priveste.
Zice-se ca poporul acesta ne starneste resentimente pentru ce I-a facut lui Hristos, insa il urasc si cei care nu cred in Hristos!
Atunci de ce ura?
Pentru ca, in pofida ancestralei uri, nu a pierit?
Pentru ca evreii stiu sa faca bani? (dar bani fac si altii!) 
Pentru ca au o anume abilitate de a trai in exil? (exilul periodic ne incearca si pe noi, ceilalti!)
Nu cumva pentru ca sunt uniti?

Am fost invitata la un concert sustinut de Enrico Macias - evreu de origine, nascut in Algeria, refugiat in Franta dupa razboiul franco-algerian! La cei 77 de ani ai sai inca concerteaza cu sala plina - la Olimpia! (batranii cantareti din occident nu sunt ignorati, ca pe la noi!) 

Marturisesc ca am avut un moment de stanjeneala, la inceput.
Era, in mod vizibil, atata evreime acolo, incat m-am simtit absolut incercuita! Spectacolul a inceput triumfal.
Tineri si batrani laolalta au cantat si au dansat, au plans la cantece cu note triste inspirate de durerea exilului, au trait impreuna un moment de unire.
Afara, in fata salii, soldati cu arma la banduliera, erau gata sa intervina in caz de atac terorist antisemit!
In sala, insusi ministrul de interne al Frantei ,care nu este evreu, venise la spectacol! 
In treacat fie spus, dl ministru ocupa un loc oarecare, in mijlocul salii, ca orice spectator, un fason tipic francez de manifestare a puterii in raport cu cetatenii! Nu tu loc rezervat, nu tu bilet gratuit...

Spiritul locului m-a cucerit. Cantece cunoscute ale tineretii mele, ritmuri antrenante... Era o anume bucurie si o anume suferinta acolo! Apoi si eu eram departe de tara mea si am simtit poate altfel durerea din spatele textelor inspirate de exil...
Spectacolul a fost un succes si, pentru mine, un moment special!
Ceea ce m-a frapat a fost felul acelor oameni de a se manifesta ca
 ca un tot, uniti, indiferent de locul de unde veneau, de meseria lor, de aptitudini si posibilitati socio-materiale!

Cat despre pacatul lor de a nu-L fi recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu... pedeapsa mai mare ca cea pe care o traiesc de 2000 de ani... nu cred sa fie alta: urati de toata lumea si fara de patrie!
Toti impotriva lor! Cutremurator!
Si totusi, fara ei... unde s-ar fi nascut Dumnezeu-omul?

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acest ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis:
Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.
Luca 10, 19-21