vineri, 28 februarie 2014

Z 22


"Necazurile şi încercările nu sunt pricini de întristare, ci de laudă şi bucurie.
De altfel necazurile sunt trimise de Dumnezeu cu înţelepciune. Aşa cum cobzarul nu întinde prea mult corzile cobzei ca să nu se rupă, însă nici nu le lasă prea slabe, ca să nu-şi piardă rezonanţa lor, la fel şi Dumnezeu nu ne lasă într-o stare de fericire continuă, însă nici într-o stare de suferinţă continuă. Ne dăruieşte perioade de linişte şi pace, pentru a ne mângâia şi odihni, dar din când în când, uneori mai des şi alteori mai rar, ne trimite şi ispite şi necazuri. În anumite cazuri, desigur, întârzie mult să ne scape de nenorociri. Din ce motiv? Ca să ne gândim la El şi să ne apropiem de El, ca să alergăm lângă El şi să-I cerem ajutor. De aceea îngăduie durerile, bolile, nenorocirile, foametea şi alte rele. Astfel, rămânând aproape de Dumnezeu, ne câştigăm mântuirea. Datorită suferinţelor trecătoare, moştenim viaţa veşnică."
 
(IPS Teofan Savu).
Citat trimis de Martha

 

joi, 27 februarie 2014

Z 21

Iata un nou rasarit de soare desi el, soarele, sta ascuns intre niste nori negri si grosi!
Multumesc, Doamne!

Au trecut deja trei saptamani de cand am aflat ca voi lua de la capat  urcusul anevoios al Golgotei mele. 
Domnul a asezat insa in inima mea pace si mai mult de atat ce sa-mi doresc? Sa-mi fie deci dupa cum vrea El! 
De imi este alaturi... nimic nu este greu de indurat.
Tristeti? Cred ca nu e momentul sa am. Va veni timpul si pentru ele.... "Ajunge zilei necazul ei!"
Deocamdata... am drag de tot ce e in jurul meu!
Slava Tie, Dumnezeul meu!
 
Evanghelia dupa Luca 
23: 1-34; 44-56


In vremea aceea, sculându-se toată mulţimea, L-au dus pe Iisus în faţa lui Pilat. Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“.
Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“. Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s'a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.
Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat. Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s'au făcut prieteni unul cu altul, că mai'nainte erau duşmani unul altuia. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n'am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i; şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n'a săvârşit nimic vrednic de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“.
Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ – care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!...“. Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N'am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit.
Şi Pilat a hotărât să li se'mplinească cererea. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor.
Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s'o ducă'n urma lui Iisus. Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau. Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Că iată, vin zile'n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n'au născut şi sânii care n'au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne! Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; şi s'a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s'a sfâşiat prin mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într'un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă. Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. Şi după ce s'au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s'au odihnit, după lege."

O prietena mi-a trimis ieri Raportul lui Pilat catre Imparat, raport descoperit in bibliotecile Vaticanului. 
Tot ce scrie Pilat in acel document este cuprins in  Evanghelia de mai sus.
Evanghelistul nu pomeneste insa despre sfatul sotiei lui Pilat si nici despre simtamintele acestuia.
Iata fragmentul:

"Eu îmi luasem de femeie (soţie) o domnişoară dintre Gali, care avusese nişte descoperiri(vedenii) pentru viitor. Plângând, ea s-a aruncat la picioarele mele şi mi-a zis :
”Păzeşte-te! Să nu te atingi de omul acesta, pentru că el este sfânt! Noaptea trecută eu l-am văzut în vis. El umbla deasupra apelor. El zbura pe aripile vântului şi vorbea furtunilor şi peştilor mării şi toate erau supuse voinţei lui.
Chiar şi râul de pe muntele Kidron curgea plin de sânge. Statuile Cezarului erau pline de murdăria Golgotei. Catapetesmele din'lăuntrul templului s-au dărâmat şi soarele s-a întunecat ca îmbrăcat în doliu.
O! Pilate, rău mare te aşteaptă, dacă nu vei asculta sfatul femeii tale. Blestemele Senatului Roman! Teme-te de puterea cerului !”

Si Pilat ii scrie Cezarului intreaga istorie a judecatii lui Iisus, plimbatul lui de la Caiafa, la Pilat, de la Pilat la Irod, de la Irod inapoi la Pilat.
Mai departe el povesteste:

Ziua s-a întunecat ca un amurg, asemenea celui văzut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare, care s-a întâmplat tot aşa, pe la mijlocul lui martie. Eu, Guvernatorul provinciei răsculate, stăteam rezemat de o coloană a palatului meu, gândindu-mă la înfricoşătorul fapt al acestor oameni cruzi, care târau spre execuţie pe nevinovatul Nazarinean.
Toţi dispăruseră din jurul meu. Ierusalimul scosese afară pe locuitorii săi, care se înşiraseră pe părţile funebre ce conduc spre Geronica (Golgota). Un aer de jale şi întristare, mă acoperea. Garda mea însoţise pe cavaleri, iar sutaşul pentru a arăta o umbră de putere, se străduia să facă ordine.
Eram lăsat singur şi cu inima zdrobită şi mă gândeam că, ceea ce s-a petrecut în momentul acesta, stătuse mai mult în puterea zeilor, decât în puterea omului. Deodată,  se auzi un mare strigăt ce venea de pe Golgota, care părea că este adus de vânt şi care anunţa o agonie pe care urechea omenească n-a mai auzit-o vreodată. Nori mari, întunecoşi şi negri s-au coborât şi au acoperit aripa templului şi, aşezându-se asupra oraşului, l-au acoperit ca un văl şi un puternic cutremur de pământ a zguduit totul. Atât de înfricoşătoare au fost semnele care s-au văzut, atât pe ceruri, cât şi pe pământ, încât se zice că, Dionisie Areopagitul ar fi exclamat : „sau autorul naturii suferă, sau   Universul se sfârşeşte”!
Către ceasul dintâi al nopţii, mi-am luat mantia pe mine şi am pornit pe jos în oraş, spre porţile Golgotei. Jertfa era consumată! Mulţimea se întorcea în cetate, dar de fapt, tot agitată dar şi posomorâtă şi cu feţele lor întunecate şi mohorâte şi disperate.
Mulţi erau cuprinşi de frică şi de remuşcare pentru cele ce văzuseră. De asemenea, am văzut mica trupă de ostaşi, trecând mâhniţi iar purtătorii steagului îşi învăluiseră capul, în semn de întristare. Am auzit un ostaş murmurând în cuvinte străine, pe care eu nu le-am înţeles. Ici şi colo, se vedeau grupuri de oameni şi femei adunaţi şi, când aruncau privirea spre Muntele Calvarului, rămâneau nemişcaţi, ca în aşteptarea vreunei alte minuni a naturii.
M-am întors în pretoriu întristat şi plin de gândurile care mă frământau. Urcându-mă pe trepte, se puteau vedea stropii de sânge, care curseseră de la Nazarinean.
După un timp a venit la mine un bătrân, cu un grup de femei plângând, care rămaseră la poartă, iar el s-a aruncat la picioarele mele, plângând amar. L-am întrebat ce vrea şi el mi-a zis : „Eu sunt Iosif din Arimateea şi am venit să cer de la tine îngăduinţa de a îngropa pe Iisus din Nazaret”. I-am zis: „Cerinţa ta se va împlini”.
Atunci, primind raportul că Iisus este mort, am poruncit lui Naulius să ia cu sine ostaşi şi să supravegheze înmormântarea, ca să nu fie împiedicată. Câteva zile mai târziu, mormântul a fost găsit gol. Ucenicii săi au vestit în toată provincia că, Iisus s-a sculat dintre morţi, cum prezisese el.
Îmi mai rămăsese numai această datorie, ca să fac cunoscut împăratului această întâmplare degustătoare şi neobişnuită. Chiar în noaptea aceea ce a urmat catastrofei neaşteptate, am început a face acest raport şi către ziuă, s-a auzit sunet de pe Calvar, întonând aria Dianei, care a venit la urechile mele !" 
 


Foarte impresionant!
 

miercuri, 26 februarie 2014

Z 20

Un băiat a văzut pe malul unei ape, un bătrân, care se ruga. 
S-a apropiat de el, a așteptat să termine și i-a zis:
- ”Vrei să mă înveți și pe mine să mă rog?”
Bătrânul s-a uitat atent la fața băiatului apoi l-a apucat de gât și l-a băgat cu capul în apă.
Băiatul încerca cu disperare să se elibereze ca să poată să iasă din apă și să respire. Într-un final, bătrânul i-a dat drumul.
- ”De ce ai făcut a
sta? Eu te-am rugat să mă înveți să mă rog și tu mă bagi cu capul în apă, aproape să mă îneci?” l-a întrebat băiatul, după ce a și-a revenit.
- ”Tocmai ți-am dat prima lecție”, i-a răspuns bătrânul.
- ”Cum adică?” a întrebat mirat băiatul.
- ”Păi când vei simți că ai nevoie de rugăciune așa cum ai avut nevoie de aer când erai sub apă, numai atunci să vii la mine să te învăț cum să te rogi.”

Rugaciunea este un mod de viata. Cum respiram oxigen pentru a trai, avem nevoie de rugaciune pentru a trai cu adevarat spiritual.

Daca am intelege puterea minunata, puterea supraomeneasca a rugaciunii, puterea de a atinge... inima lui Dumnezeu!

Martha
...

O noua zi!
Multumesc, Dumnezeule, pentru bucuriile traite langa nepotii mei, pentru seninatatea cu care imi port crucea, pentru pacea pe care ai pus-o in inima mea.
Nu ma parasi, nu ma lasa sa ma ratacesc.  
Doamne, ajuta-ma sa ma rog cu vrednicie, sa pot sa te intalnesc prin rugaciune, sa te descopar mereu in inima mea!



marți, 25 februarie 2014

Z 19

Doamne, multumesc pentru ziua pe care inca ai vrut sa mi-o dai! Ajuta-mi si azi. Intareste-ma, sprijina neputinta mea si-mi fii mie toiag de sprijinire! Fara Tine nu as putea  continua.
Mangaie-i pe cei apropiati ai mei, intelepteste-i si pe ei si ajuta-ne pe toti sa primim cea ce ne este venit de la Tine.

.....


Azi imi este mai dor decat de obicei de mama mea!
M-am indreptat de cateva ori spre telefon, uitand complet ca nu mai este de mult si la numarul ei... nu mai raspunde nimeni! 
In adancul meu azi sunt inca copilul care nu s-a saturat niciodata de mama lui... 
Azi imi este dor de mama!
Cineva mi-a spus ca cei plecati dincolo ne urmaresc si se roaga pentru noi PUTERILOR CERESTI. 
Poate ca si ea, sarmana mea mama, se roaga azi pentru mine.

„Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“



Evanghelia de la Luca
(XXII, 39-42, 45-71; XXIII, 1)


In vremea aceea, după ce a ieşit de la Cină, Iisus S'a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s'au dus şi ucenicii Săi. Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită“. Şi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“ Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare. Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“. Şi'n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi'n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s'a apropiat de Iisus ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?...“. Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?...“. Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân'aici!, mai mult, nu!“ Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat. Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege. În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v'aţi întins mâinile asupră-Mi... Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!“ Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!“ Dar el s'a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!“ Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!“ Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!“ Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean“. Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!...“. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul.

Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?...“. Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L. Şi când s'a făcut ziuă s'au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul“.

Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“.

Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?...“. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt“. Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!“

Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat.

luni, 24 februarie 2014

Z 18

Azi este o zi importanta pe drumul Golgotei mele!
Nu este deloc intamplator ca intram in prima saptamana din Marele Post - cea a branzei, cum se spune!
Am aflat care este drumul pe care il am de parcurs si voi continua dupa cum Dumnezeu va voi!
Doamne, fie deci voia Ta!


LUCA 19:29-40 / 22:7-39

In vremea aceea, pe când Iisus Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici, zicând: „Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n'a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Şi dacă vă va'ntreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are trebuinţă de el“. Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa cum le spusese El. Şi în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?“ Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuinţă de el“. Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. Iar în timp ce El mergea, îşi aşterneau hainele'n cale. Şi, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“ Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii...“. Şi El, răspunzând, a zis: „V'o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“. 
Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm“. Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?“ Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi“. Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. Şi când a sosit ceasul, S'a aşezat la masă, şi apostolii cu El. Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc. Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu“. Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi; că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu“. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“ Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!“ Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. Şi s'a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s'ar părea a fi mai mare? Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători. Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte. Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte; iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele; şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Simone, Simone, iată că Satana v'a cerut să vă cearnă ca pe grâu; dar Eu M'am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi“. Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi'n temniţă şi la moarte...“. Iar Iisus i-a zis: „#i-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti“. Şi le-a zis: „Când v'am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?“ Iar ei au zis: „De nimic“. Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. Că vă spun că'ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit“. Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii“. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!“ Şi a ieşit şi S'a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s'au dus şi ucenicii Săi.





duminică, 23 februarie 2014

Z 17


DUMINECA LASATULUI SEC LA CARNE,
A INFRICOSATOAREI JUDECATI
Se incheie azi perioada Triodului. Textele citite in aceste 3 saptamani ne indeamna la smerenie, umilinta si milostenie, la cumpatare si intarirea credintei.
1 CORINTENI 8: 8-13; 9:1-2
8. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte. 9. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.
10.Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor?
11.Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos!
12.Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos.
13. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.

1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
2. Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.



MATEI 25: 31-46


31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33.Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.



sâmbătă, 22 februarie 2014

Z 16

Azi e ziua cinstirii mortilor.

Odihneste-i, Doamne!
 "Doamne, Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-ti aminte de toti dreptii pana in ziua de azi.
Da-le lor repaos in locasurile ceresti ale imparatiei Tale, in desfatarile raiului, in sanul lui Avraam, a lui Isaac si a lui Iacov, sfintii nostri parinti, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, unde straluceste totdeauna lumina fetei Tale".Din Liturghia Sf Iacov
 

1 CORINTENI 10/ 23-38


23.Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
24.Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
25.Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
26.Căci "al Domnului este pământul şi plinirea lui".
27.Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă.
28.Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă.
29.Iar conştiinţa, zic, nu a ta însuţi, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conştiinţă?
30.Dacă eu sunt părtaş harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulţumire?
31.De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.
32.Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
33.Precum şi eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască.
 
 

 LUCA:21/8-9, 25-27, 33-36

8.Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
9.Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.
 

25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor.
26. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.
27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă.
 


33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste,
35. Ca o cursă;
căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
36. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului. 37. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor








vineri, 21 februarie 2014

O MARE DE LACRIMI

O mare de lacrimi...
Lacrimi cat pentru o mare am sa plang...
Sa curat mania-adunata cu sarg,
Ranchiuna ce roade parsiva in taina,
Durerea nespusa, tristetea tirana,
Sa mangai iubirea ramasa orfana.

O mare de lacrimi -
Trebuie sa vars lacrimi cat pentru o mare
Ca sa pot sa ma iert scormonind in adanc,
Ca  sa ma accept invatand din Cuvant,
Ca sa-nvat sa ma vad ca un Templu ce sunt,
Ca sa vreau sa traiesc, sa ma rog si sa plang.

O mare de lacrimi -
Intr-o mare de lacrimi varsate ma vreau,
Sa ma spal si s-alung pacatu-ndoielii,
Al neputintei si al delasarii,
Sa scap de durerea  tinuta ascunsa
De mania oarba de care-am fost prinsa ...

Ajuta-ma, Doamne, sa plang cu sughituri -
Bocet al rugaciunii profunde si dulci,
Al Vecerniei ranilor mele adanci.
De-ar fi ca s-ajung la Tine zdrobita
Dar alba, senina, curata, scrobita,
Usoara, sezand pe o stea cazatoare -
O lacrima calda tasnita din mare...

Z 15

Azi este aici o zi frumoasa, insorita, cu cer senin.
Ajuta-ma, Doamne, ca lucrurile pe care le-am inteles sa ma bucure, cele pe care nu le inteleg sa mi se dezvaluie si in suflet sa port seninatatea de care am nevoie pentru a infrunta adevarul.
Ajuta-ma sa reconstruiesc Templul Tau din mine si sa ma accept asa cum Tu ma accepti, sa ma iubesc asa cum Tu ma iubesti si sa ma iert precum Tu ma ierti
Amin

2 Ioan 1


1.Preotul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care ei îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul,
2.Pentru adevărul care rămâne în noi şi va fi cu noi în veac:
3.Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste.
4.M-am bucurat foarte, că am aflat pe unii din fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl.
5.Şi acum te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alţii.
6.Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire.
7.Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul.
8.Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.
9.Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
10.Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!
11.Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.
12.Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină.
13.Te îmbrăţişează fiii surorii tale celei alese.

DIN EVANGHELIA DUPA MARCU

15/ 22
 22  Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte  
      "locul Căpăţânii".
15/25
 25.Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
15/33-41

33.Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
34.Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
35.Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie.
36.Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.
37.Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.
38.Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.
39.Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40.Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,
41.Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

joi, 20 februarie 2014

Z 14

Da-mi, Doamne, in ziua de azi, putere sa pot sa simt Harul Tau, sa ma pot intarii cu Duhul Tau cel Sfant!
Lumineaza-ma, ajuta-ma sa inteleg poruncile tale si sa fac voia Ta cea Sfanta, slavind mereu Numele Tau! Amin. 
 

1 IOAN

4: 20-21

20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

5:1-21

1. Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El.
2. Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui.
3. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.
4. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră.
5. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
6. Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă şi prin sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte, că Duhul este adevărul.
7. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.
8. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel.
9. Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, că aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său.
10. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său.
11. Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
12. Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
13. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică.
14. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.
15. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut.
16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.
18. Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el.
19. Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.
20. Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci.
21. Fiilor, păziţi-vă de idoli.

Din Evanghelia dupa MARCU 15: 1-15



1.Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.
2.Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici.
3.Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.
4.Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta.
5.Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.
6.Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.
7.Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.
8.Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei.
9.Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?
10.Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.
11.Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.
12.Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor?
13.Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L!
14.Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L!
15.Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.

miercuri, 19 februarie 2014

Z 13

Ieri mi-a dat tarcoale un soi de tristete.
Poate  vremea  a fost de vina, poate... eu! Dar astept mai mult de la ziua de azi.
Cei mici sunt in vacanta si bucuria de a-i vedea imi insenineaza sufletul.

DIN APOSTOLI
I IOAN
3: 21-24

21.Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte,
avem îndrăznire către Dumnezeu.
22.Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim
poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
23.Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru
numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul
pe altul, precum ne-a dat poruncă.
24.Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi
Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El
rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.
4: 1-11

1.Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
2.În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.
3.Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.
4.Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.
5.Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă.
6.Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
7.Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8.Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
9.Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
10.În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11.Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.

DIN EVANGHELIA DUPA MARCU
14: 43-72


43.Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.
44.Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.
45.Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
46.Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
47.Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.
48.Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi.
49.În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.
50.Şi, lăsându-L, au fugit toţi.
51.Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el.
52.El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.
53.Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.
54.Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc.
55.Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau.
56.Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.
57.Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58.Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.
59.Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.
60.Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?
61.Iar El tăcea şi nu răspundea nimic.
Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?
62.Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului.
63.Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?
64.Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.
65.Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele.
66.Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
67.Şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68.El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul.
69.Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei.
70.Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp,
cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă.
71.Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.
72.Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară.
Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă.

15: 1
1.Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.