joi, 17 ianuarie 2019

RĂSCUMPĂRAREA E APROAPE, DAR SI PLATA

Orice om, care își pune - fie și în treacăt - problema veșniciei, își dorește implicit să aibe acces în Impărăția lui Dumnezeu!
Numai că, până una - alta, nu facem nimic pentru asta.
Este foarte greu să faci  ce trebuie - deși lucrul corect si bun place tuturor! 
Este în noi o slăbiciune invincibilă în a accepta de bună voie să ne lăsăm conduși de legea lui Dumnezeu.

Acesta este și motivul pentru oamenii  îi acceptă pe corupti - cu ei este mai simplu decât cu cei corecți!
Este mai simplu și să spui că nu există Dumnezeu. 
Păi, ce, corupție există?
Dar plata?
Când vom vedea asta... va fi ... cam târziu!
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Apoi le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
LUCA 21, 28 - 33

miercuri, 16 ianuarie 2019

DESPRE ADEVĂRUL ABSOLUT


Adevarul nu este ceea ce crede fiecare, ceea ce stie sau vrea fiecare !
Adevarul este Unul si Absolut, este punctul de reper, tinta spre care trebuie să priveasca fiinta omeneasca.

Cât timp omul se pune pe sine reper, sau pe un alt om, sau un lucru, sau o opinie omenească, si nu se raporteaza la Hristos - Om și Dumnezeu, omul se atașază de minciuna si de întuneric .

După cum observăm de veacuri, oamenii pe pamant nu se înțeleg; există păreri diferite,  credinte, culte, religii diferite. 
Diavolul și demonii lui se străduiesc ca oamenii să nu se raporteze la Adevarul-Absolut.

Poti să crezi ce vrei, să ai ce păreri vrei, sa te raportezi la ce vrei si la cine vrei, dar asta nu inseamna că, ignorând Adevarul-Absolut, vei putea avea o viață fără greșeală.
De Adevar si de Vesnicie nu poti sa scapi, nu e posibil! 

Omul este conceput a fi veșnic pentru ca Adevarul l-a făcut după Chipul Său, Vesnic, si asta nu a fost o alegere omenească, căci, spre deosebire de restul vietatilor pamantesti, Creatorul l-a facut pe om, dupa Chipul si asemănarea Sa.

Omul contemporan nu se mai raporteaza la Adevarul-Absolut-Hristos, la Adevarul-Întrupat. El a devenit prea nesimtititor, prea plin de sine, prea obraznic, mereu nemultumit, nerecunoscator, șmecher, chiar hoț, și el se impotriveste, cu ajutorul sugestiilor diavolești, Creatorului.

Hristosul Adevarat, în toată nebunia de ideologii care Îi pronuntă numele, nu poate fi decat unul, un Hristos si o Evanghelie revelata!

Cum vom putea noi sa-L recunoastem? Cum filtram lucrurile in astfel de situatii? Căci devine tot mai clar că Diavolul, ca să ne distragă de la scopul estețial - care este mântuirea -  a umplut lumea de falsi hristoși, de false ideologii si false biserici. 
Hristosul adevarat este Hristosul Apostolilor, al Sfintilor Parinți, al Sfintelor Taine , al icoanei și al Crucii. Învatatura primelor veacuri crestine, scrierile apostolilor, ale ucenicilor, a acelor preoti si monahi nebuni după Hristos, face diferența!

Omul care nu vrea să afle Adevarul Absolut se leagă de false adevăruri caci acelea il accepta fara ca el să facă vreun efort.

De ce ne lasă Dumnezeu sa devenim fiii minciunii si nu ai Adevărului?

Pentru ca Dumnezeu-Adevarul a vrut ca cunoașterea Adevărului să fie rezultatul voinței omului, a propriilor sale alegeri!  Omul este liber să aleagă ce doreste: ADEVARUL sau minciuna.”


„În vremea aceea, vorbind unii cu Iisus despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când, oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul sabiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.”


marți, 15 ianuarie 2019

”Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”

Credincioșia lui Dumnezeu, loialitatea Lui, nu are margini! 
Nimic nu rămâne ne răsplătit - mai cu seamă suferința!
Răsplata Lui însă nu are nimic de-a face cu cea a oamenilor!
Dar ăsta este un alt subiect la care să reflectăm!

Creștem și ne transformăm doar plângând si, cu răbdare, neapărat cu rabdare, ne apropiem de Dumnezeu, invatam sa-L cunoastem, si, nu in ultimul rand, sa ne lasam in grija Lui!

Vremuri grele se vor abate peste lume dar nimic din ce va veni nu va fi fără voia lui Dumnezeu. Credința ne va fi poate incercata.
Daca e sa ne gandim mai bine, pare ca fiecare cuvant al Evangheliei ne este adresat și noua, celor de azi!
Noi vom face oare față ? Dar oare vom reuși să-I rămânem credincioși lui Dumnezeu?
Doar cu timpul vom găsi răspunsul!
Cu siguranța reacția noastră la ispitele viitoare va depinde tot de puterea și voia Sa, dar și de credința și credincioșia noastră față de El !
Asadar, tot ce ar trebui să facem este să ne întărim credința și să ne educam răbdarea!
Să nu disperăm: Domnul ne va învăța și pe noi ce să spunem si ce să facem, căci, orice se va întâmpla, va fi cu voia și din mila SA!... 

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.” LUCA 21, 12 - 19


luni, 14 ianuarie 2019

ESTE HRISTOS FIUL LUI DAVID ?

Din Evanghelia de azi : 

Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuși Da­vid spune în Cartea Psalmilor: «Zis-a Domnul Dom­nului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?” 

Aceasta este o întrebare pusă de Mântuitorul nostru  
saducheilor şi cărturarilor, la care răspunsul nu era ușor de găsit. Intrebarea se referea la un verset din Psalmul 109
„Zis-a Domnul Domnului meu, șezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”. 

Deci cum putea numi David fiu pe Domnul lui?

”Mulţi probabil au crezut că este o eroare gramaticală sau cuvintele trebuie înțelese în sensul figurat. 

Fiind insuflat de Dumnezeu, David a prorocit venirea lui Mesia. Privind astfel aceste cuvinte, le înțelegem sensul. 
Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, a fost unul dintre urmașii regelui David, adică era din neam împărătesc. Din perspectivă istorică, oamenii Îl pot considera pe Mântuitorul ca fiind urmașul lui David, însă, din perspectivă divină, David este un fiu al Fiului lui Dum­nezeu.” Pr D Păduraru

”Nasterea Fiului Tatalui ceresc din Fecioara Maria este inceputul unor transformari si cresteri ale chipului dupa care am fost ziditi spre asemanarea noastra cu Dumnezeu, in toata "libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom 8, 21).
Nasterea vesnica din Tatal, aduce prin intruparea si nasterea vremelnica din Fecioara, nasterea fiilor Tatalui pentru vesnicie.
El se naste intru om, prin om si pentru om, iar noi ne nastem intru El, prin El si pentru El.” Creștin Ortodox
 

 
„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris: «Dacă moare fratele cuiva, având femeie, și el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeia văduvă și să ridice urmaș fratelui său». Erau, deci, șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără de copii. Și a luat-o al doilea și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea; și, tot așa, toți șapte n-au lăsat copii și au murit. La urmă a murit și femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia, căci toți șapte au avut-o de soție? Și le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumne­zeu, fiind fii ai învierii. Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe «Dumne­zeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morților, ci al celor vii, căci toți sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățăto­rule, bine ai zis. De aceea nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuși Da­vid spune în Cartea Psalmilor: «Zis-a Domnul Dom­nului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?” Luca 20, 27-44

duminică, 13 ianuarie 2019

Pocăiți-vă, că s-a apro­piat Împărăția cerurilor.

Așa și-a inceput Mântuitorul propovăduirea, în Capernaum, preluând o sintagmă care este eseța mesajului Sfântului Ioan Botezătorul, (Mt 3, 2). 

In Capernaum El a rostit cele mai frumoase  predici și a făcut cele mai răsunătoare minuni. Acolo, „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare, și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit” (Mt 4, 17).
Mesajul este anume același, fiind semnul preluării ștafetei de la cel care Îi pregatise drumul.
 
„A te pocăi”
înseamnă să faci ordine acolo unde este dezordine în viața ta; să aduci echilibru acolo unde s-a dezechilibrat ceva; să înnoiești ceva acolo unde s-a învechit; să pui ceva în locul de unde ai luat; acolo, unde ai nedrep­tățit, să faci dreptate; unde vezi că este lipsă, să pui ceva din prisosul tău, iar acolo unde s-a stricat ceva, să repari. Asta spunea Ioan Botezătorul lumii de atunci. 

De aceea și Iisus și-a început activitatea Sa publică tocmai cu aceste cuvinte, transmițând lumii același mesaj.
 „Pocăiți-vă”,  ne spun amândoi, pentru că în împărăția lui Dumnezeu nu se poate intra oricum. Nu oricine poate fi membru al împărăției lui Dumnezeu dar totuși oricine poate să devină. 
Fariseii  l-au și întrebat la Mântuitorul :Când va veni împărăția lui Dumnezeu?” (Lc 17, 20). Pe toată lumea preocupa acest lucru din predica lui Iisus. Și El a răspuns: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Lc 17, 20-21).

Părintele Tofana face o remarca la acest pasaj: 


”Fiind vorba de un răspuns dat fariseilor, traducerea „este înlăuntrul vostru” nu este prea potrivită. Mult mai potrivită ar fi traducerea „este în mijlocul vostru”. În favoarea unei astfel de traduceri ar fi și cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul: „În mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-l cunoașteți” (In 1, 26). Tocmai aceste cuvinte ale prorocului ne descifrează sensul versetului, care trebuie tradus cu „împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”, și nu „înlăuntrul vostru”. Ceea ce vrea să spună Iisus este, prin urmare, următorul lucru: „În Persoana Mea, Împărăția lui Dumnezeu este deja aici; este chiar în mijlocul vostru, al celor care discutați, acum, cu Mine. Eu sunt Mesia, Cel ce a inaugurat, deja, această împărăție”.
 

Așadar, Împărăția lui Dumnezeu nu este o unitate sau o categorie geografică circumscrisă spațial, nu este aici, sau acolo, ci ea este foarte aproape de noi prin Iisus Hristos. Dar cine Îl primește pe Iisus și intră în comuniune deplină cu El, împăr­tășindu-se cu El, pentru acela împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul lui, și nu în afara lui. În acest caz, putem folosi și această traducere, dar numai când este vorba de o unire deplină, ontologică, cu Iisus Euharisticul.”


În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apro­piat Împărăția cerurilor.

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

DREPTATEA

este un deziderat omenesc firesc. 
Dar dreptatea omenească nu e aceeași cu dreptatea lui Dumnezeu! Din nefericire pentru oameni!

Dumnezeu a pus în om conștiința, adică conștiența binelui și a răului. Orice om, fie el cât de păcătos, dacă este întreg la minte, știe când a făcut un rău că este...rău!

In ce privește dreptatea...

În Vechiul Testament, legea talionului era socotită o expresie a dreptăţii ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!” în timp ce în Noul Testament această lege a fost înlocuită cu iubirea creştină, cea care desăvârşeşte dreptatea.

În Sfânta Scriptură, dreptatea are adesea înţelesul de sfinţenie: „De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Mt. 5, 20). 


Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, răbdare şi toleranțăţă, în timp ce dreptatea şi judecata omenească sunt nedrepte.


Dragosteanu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă“ (1 Cor. 13, 6-7). 



„Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și era în cetatea aceea o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. Și un timp n-a voit, dar după aceasta, a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate ca să nu vină mereu să mă supere. Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând.





vineri, 11 ianuarie 2019

GLISSANDO

Cunoasterea, in general, si cea a lui Dumnezeu, in special, tine de puterea de intelegere a fiecaruia, de capacitatea personala de a primi adevarul divin. Domnul se dezvaluie  celor alesi si celor pregatiti, celor trecuti prin anumite etape de cunoastere.

Cercetand cu atentie raspunsurile Mantuitorului la intrebarile puse Lui, observam felul in care uneori ele gliseaza spre un alt subiect. Si este cazul pasajului evanghelic de astazi! 
Apostolii voiau sa afle viitorul lumii si Mantuitorul le spune sa aibe grija sa nu se lase inselati...
Si face asta nu pentru a evita raspunsul ori pentru ca nu-l stia ci pentru ca raspunsul nu era necesar atunci caci el nu putea fi pe deplin inteles, pentru ca ascultatorul nu-l putea INCA intelege!

Copiii ne pun adesea intrebari despre lucruri esentiale. Stim raspunsul dar ei nu sunt inca pregatiti sa-l inteleaga! Adesea suntem tentati sa dam raspunsuri fantasmagorice cand cel mai simplu ar fi sa procedam printr-un ... elegant glisando!

„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! 

Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: 
Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? 
Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.”
Marcu 13: 1-8