miercuri, 19 ianuarie 2022

"Tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor".


„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și
a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” MARCU 8, 30-34

Dupa vindecarea orbului din Betsaida,  Iisus ii intreaba pe apostoli : Cine spune lumea că sunt Eu?”și apoi : Și voi cine ziceți că sunt Eu? 

În Israel se vorbea despre Mesia, unii susținând că va fi un rege trimis de Dumnezeu sa refaca împărăția lui David, alții ca va fi un mare preot care va readuce poporul la Dumnezeul Său.

Identitatea lui Hristos este esentiala si orice deviere este grava! Doar intelegand ca El este "Fiului lui Dumnezeu” ne putem vindeca.
Este asemenea minunii orbului din Betsaida - realizata din doua incerari : era important ca orbul să conștientizeze că încă nu vedea bine… De aceea a avut nevoie de încă o intervenție a lui Iisus, pentru a putea vedea si la distanță, mai departe!


Dintre toti, doar Petru pare sa fi intuit adevarul: „Tu ești Hristosul”, va spune el!
Petru recunoaște  că Iisus este Mesia, Mântuitorul, dar cunoasterea aceasta este o revelatie dumnezeuasca,  puterea lui de intelegere, in acel moment, fiind inca limitata. 
Si, in acest sens, evanghelistul Matei reda o remarca explicita a 
Domnului Iisus
Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri! (Mt 16, 17)

Petru, dincolo de orice a spus sau ceea ce avea sa faca, are, prin aceasta revelatie, un merit incontestabil, care si explica locul pe care Iisus Insusi  i l-a dat.
"Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri!" (Matei 16, 18-19)

Odata revelat, Iisus le vorbeste despre cele ce vor urma, despre suferintele prin care avea sa treaca Fiul Omului!

Satana insa este capabil sa stinga caldura revelatiei cu duhul lumii!
Astfel, Petru, care tocmai Il identificase pe Invatatortor cu Hristos, "a început să-L dojenească"("Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta."  Ii mai zice Petru, in continuare, conf. lui  Matei 16, 17)!

"Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor, ii zice Iisus!

Această ceartă aparenta, dintre Petru și Mantuitorul Hristos,  nu are o finalitate grava, asa cum ne-ar putea sugera cuvintele aspre -„Mergi de la mine satană”!. (Iisus nu vrea să-l îndepărteze de El pe Petru, ci il aseaza la locul lui! Deciziile Ii apartineau, totusi, Invatatorului!
Dojana lui Petru reprezintă insa o ocazie pentru Iisus sa explice
învățătura Sa si sa ne spuna ca... exageram!

Noi, oamenii, cand toate ne ies dupa voie, ni se pare firesc; dar, cand ceva nu merge...  ne plângem de milă si cautam vina oriunde, dar nu in noi! Toti avem impresia ca suntem buricul pamantului! 

Vorbele Mantuitorului, adresate lui Petru, ne invita si pe noi sa nu ne mai tot punem in centru si, luand aminte la cele pe care le-a intampinat El, sa mergem inainte! Nimic din ce ni se intampla nu poate concura cu ceea ce I s-a intamplat lui Iisus! 

Ispitirea lui Petru este si o avertizare!
Fara voia noastra ... diavolii nu pot face nimic! Doar noi putem decide daca gandul ispitirii va ajunge sa puna stapanire si pe sufletul nostru! Atentie, deci!
Domnul permite ispitirea pentru ca noi sa reusim sa ne cunoastem! Suntem mai buni cunoscatori si aspri judecatori ai celorlalti si rare ori suntem dispusi sa ne privim, sa ne intelegem!

De 2000 de ani se tot spune ca cele ale lumii nu au nimic a face cu cele ale lui Dumnezeu, dar omul ramane legat de nebunia lumii.
Trebuie sa ducem un adevarat razboi pentru ca invidia, barfa, slava desarta, hotia, pacatul trupesc, dependentele, mancatul fara masura, rasul dracesc, si altele de felul acestora, sa nu ajunga sa puna stapanire pe noi!

Orice crestin care vrea Ii poate urma lui Hristos!
"Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Adica: oricine doreste sa Mă urmeze, să înceteze să se mai gândească la sine”!

Insa, fara sa stim cine suntem noi, de ce suntem in stare, nu vom putea sa-L urmam pe Hristos!

Amin

marți, 18 ianuarie 2022

VINDECAREA ORBULUI DIN BETSAIDA


„În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Și, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și el, ridicându-și ochii, a zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea, El a pus iarăși mâinile pe ochii lui și l-a făcut să vadă, și acesta s-a îndreptat și a văzut din nou limpede pe toți. Apoi l-a trimis la casa lui, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.”
Marcu 8, 22-26

Minunea aceasta, petrecuta in Bretsaida, are loc dupa ce Iisus tocmai le reprosase apostolilor ca nu au inteles semnificatia inmultirii painilor. Dupa cum si spune Mantuitorul, inimile apostolilor erau, fara indoiala, "invartosate" caci, desi asistasera de doua ori la inmultirea painilor, tot nu reusisera sa patrunda taina!

Dar nu ați înțeles? Încă nu înțelegeți?”

Minunea  vine sa ne sugereze că, desi orbirea este un handicap greu de dus, există un alt fel de orbire, mai gravă decat aceasta fizica  - nevederea spirituala!
Acest handicp duhovnicesc nu ne permite să vedem adevărul lui Dumnezeu, desi suntem convinsi ca-l stim!!
Acest tip de orbire  ne face nauci, uitand de unde venim, nici nestiind încotro mergem,  deși avem ochi care percep imaginile! 

Vindecarea orbului din Betsaida are ceva specific - minunea devine desavarsita... din a doua incercare; un mesaj la care suntem invitati sa meditam!
Vederea este un dar si o taina - insa sa intelegi taina, sa o descoperi, este un altfel de dar, mult mai mare si greu de primit!

Vederea duhovniceasca, un simt special primit ca o rasplata a credintei, se dobandeste cu multa truda si nu poate fi capatat fara atingerii Duhului Sfant!


 


luni, 17 ianuarie 2022

SMINTEALA


„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o, că mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împărăția lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea își pierde puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții.


Și, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia.” MARCU 9: 42-50; 10: 1

Astazi ... despre sminteala!
Imi place acest text, desi este unul foarte profund si nu pot pretinde eu ca il pot descifra!
Adevarul Cuvantului permite insa, incet, incet, descoperirea tainei. Imi place pentru ca este oglinda a ceea ce facem noi, oamenii, in aceste vremuri!


Iisus imi spune ca e mai bine ... sa nu am ochi, picioare, mana... decat sa smintesc pe aproapele meu!?
Si decât să smintim, „mai bine ne-ar fi dacă ne-am lega de gât o piatră de moară și am fi aruncati în mare!



Pentru a nu face confuzii, pentru a nu ne simti oripilati de duritatea cuvintele Mantuitorului si a nu crede cumva ca ele ne imping la automutilare, ma gandesc sa pun aici un mic "ghid" de interpretare a cuvintelor pericopei, gasite in diferite talcuiri, pe care le cred revematoare:


1. a taia = inseamna a decide radical, a fi ferm in hotarare, a hotara fara a se razgandi;
2. mana = are legatura cu ceea ce faci, ceea ce atingi, a face
multe si nu neapara bine sau ce trebuie:
3. piciorul = poate simboliza cautarea, miscarea, locurile pe unde
umbli, implicit speranta, putinta de a realiza;
4. ochiul = vederea, ne ajuta sa alegem unde si ce privim ca sa
alegem incotro mergem, ce speram, pe ce punem mana, cum
atingem si ce atingem, sa selectam si sa interpretam realitatea;
5. Gheena = este o vale, la sud de cetatea Ierusalim, unde se
aduceau jertfe de copii unui zeu canaaneu, Moloh, în secolele VII-
VI î.H. Mai târziu, valea a fost folosită pentru depozitarea
gunoaielor.


Ce invatatura sta in spatele acestor simboluri?

In 1Cor, Cap 8, Ap Pavel, mediind disputa legata de mancatul carnii jertfite idolilor, spune:

Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.
Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.
Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei mulţi şi domni mulţi, totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El.
Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor fiind slabă, se întinează.
Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.
Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor?
Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos! Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos.

De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.


Textul este minunat si vesnic actual!
In limbaj obisnuit, Pavel spune ca dacă tu (crezi ca) știi... încă nu știi cum trebuie să stii!
Adevărata intelepciune a cunoasterii este să-l ajuti pe celălalt să descopere adevărul!
Dar asta nu înseamnă să ii pun adevărul (lumina) înaintea ochilor caci asa nu se va lumina si va putea chiar orbi!
Pentru adevar e nevoie de pregatire!
Nu numai prin raul facut pot să-l smintesc pe celalalt, dar si prin adevar, prin bine, daca acesta nu este spus (facut), aratat cand trebuie, cum trebuie!
Cel mai bun exemplu ni-l ofera tot Dumnezeu, Mantuitorul fiind extrem de precaut cu Adevarul, expus cu grija si in pild, pentru a invita la gandire si la opinie proprie.

Pavel mănânca ce voia și când voia, totusi, spune ca, dacă un frate ar fi smintit de comportamentul sau, fiind nepregatit si poate tulburat de ideea de idol, el, Pavel, nu va mai mânca niciodată carne, pentru a nu-l sminti pe acest frate mai slab si nesigur!

Pentru că Adevărul adevărat este unul si el nu este adevărul pe care eu îl știu, ci este Adevărul cel mare care îl ajută pe celălalt să crească si nu sa-l distruga!
Este, pe cat de greu pe atat de important, ca adevărul și iubirea sa fie unite! Altfel totul se naruie!

In aceasta ecuatie a smintelii mai este un factor care sa cheama FRICA!
NIMENI NU IUBESTE DE FRICA si NIMENI NU POATE CUMPARA IUBIREA!

Daca iubirea si adevarul nu sunt una, putem sminti (distruge) si cu binele! Nu degeaba se spune ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune!

Domnul nu ne îndeamnă la automutilare … ci ne spune ca a sminti este tot una cu uciderea… Pentru că bruscand, il impiedicam pe aproapele nostru sa gaseasca calea, sa descopere, sa aleaga liber, si asta arata ca nu ma comport cu atentie si dragoste frateasca, ceea ce ma face sa decad din calitatea de fiu al lui Dumnezeu!

Trebuie să fim deci foarte atenți ca adevărul (ori ceea ce presupunem noi ca este adevăr) să nu fie o poticnire de nici un fel pentru celălalt.

Doamne, si cata sminteala avem azi, nu cred sa mai fi fost!
Cine vrea si cine nu vrea... sminteste pe aproapele sau! Chiar si cei mandatati cu har claditor!
Dracul a intrat in internet, inainte sa fi intrat in... orice altceva!
Toate "sfaturile" care circula liber... indiferent din partea cui vin... smintesc pe cineva. Adica ne smintim unii pe altii, ne smintim intre noi si pierdem calitatea de fii ai lui Dumnezeu!
Si acum... fiecare e liber sa judece si sa decida daca continua sau... inceteaza sa faca cele care smintesc!

duminică, 16 ianuarie 2022

DUMINICA VINDECARII CELOR 10 LEPROSI

În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluiește-ne! Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit.
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean
Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit! 
Luca 17, 12-1

Vindecarea celor 10 leprosi este, la Luca, un text plin de contradicții, de nesupuneri. 

Prima este sensul calatoriei spre Ierusalim. Grupul merge spre nord, în Galileea, pornind din Samaria, în timp ce Ierusalimul este în partea de sud, ceva fara sens, in aparenta, direcția fiind gresita!

A doua contradicție: leproșii se apropie de Iisus, știind bine că nu aveau acest drept. Era o încălcare a legii. 
Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâșiate, cu capul descoperit, învelit până la buze, și să strige mereu: necurat! necurat!”Lev. 13,45

Apoi, Iisus îi trimite pe cei 10 leprosi la Ierusalim, deși stia bine ca leproșii nu puteau merge acolo! 

Mântuitorul le spusese să meargă la Ierusalim și să se prezinte preoților, dar unul dintre ei nu ascultă sfatul lui Lui și se întoarce la El sa ii multumeasca. 
Desi nu a ascultat, Iisus nu il dojeneste! Ci răspunzând (...) a zis:
"Oare nu zece s-au curățit?  Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? "

Protagoniștii sunt leproșii. Toți dei din pericopa merg în direcție contrarăEvanghelistul scrie acest text…  pentru noi caci suntem leproși și nu putem merge la Ierusalim!

De curand, am vazut un serial despre Iisus, "The Chosen" facut de protestanti, desigur, al carui scenariu nu pot spune ca mi-a placut. Genericul insa... ma urmareste si azi. Imaginea de fundal, pe care se deruleaza numele actorilor, prezinta un banc de sardine care innoata intr-o directie; dintre ele una se intoarce si treptat si alte sardine se intorc, numarul celor care innota in celalalt sens marindu-se mereu! Si gasesc mesajul acesta mult mai bulversant decat intreg serialul!

Aceasta pericopa este interpretata, de obicei, abordand ideea  recunostintei.
Eu am sa incerc azi sa vorbesc despre... incredere,  esentiala in dinamica iubirii!

Daca consideram ca suntem noi cei zece leproși, Iisus ne spune sa mergem liniștiți către casa lui Dumnezeu. 
Nu trebuie să fim perfecți pentru a ne indrepta către Dumnezeu caci, dacă aștept să fiu perfect ... nu mai ajung niciodata la El! 
Trebuie insa sa recunosc ca sunt lepros ( pacatos, necurat) si sa ascult indemnul de a merge la preot! Ca sa merg trebuie sa am incredere in cel care ma indeamna!
Lepra noastră este lipsa încrederii în Dumnezeu, în noi înșine și în ceilalți. 
Acolo unde există încredere incepe vindecarea,  începe să dispară deci lepra. 

Încrederea este manifestarea esentiala a iubirii, caci i
ubirea este un act primordial de încredere, un act de credință! 
Cât timp un om nu are încredere în iubire, cauta mereu dovezi si le cere; cel care niciodată nu crede în iubire, devine tot mai nefericit.  Cu cât îi vei da mai multe dovezi de iubire acestui tip de om, cu atât va fi mai rau, caci nu va crede niciodata!

Textul evanghelic ar trebui sa ne incarce cu acesta incredere ca, mergand si noi spre "Ierusalim", viața noastra sa se schimbe. 
Tocmai călătorind alaturi de Iisus, mergand in sensul invers al lumii, ascultandu-L, ne vom schimba, ne vom vindeca… gratie încrederii in  Cuvântului Sau.

Cat despre recunostinta... Natura umana este anti-recunostinta! Omul ajutat, salvat, daca este orgolios, isi va ura salvatorul caci acesta a fost martor alneputintei sal!

Predica PS Ignatie este una draga mie si va invit sa o urmariti!
Doamne, ajuta-ne, iarta-ne si intareste-ne! Amin



sâmbătă, 15 ianuarie 2022

HIDROPICA si UMFLATUL IN PENE


„În vremea aceea a intrat Iisus în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce, și ei Îl pândeau. Și, iată, un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și, răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de Lege și către farisei, spunând: 
Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu? Ei însă au tăcut. Și luându-l, l-a vindecat și i-a dat drumul. Și către ei a zis: Care dintre voi, de-i va cădea fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei? Și n-au putut să-I răspundă la aceasta. Apoi, luând seama cum își alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemați o pildă, zicând către ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine și, venind cel care te-a chemat pe tine și pe el, să-ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci cu rușine te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând așază-te în cel din urmă loc, ca, atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine. Căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Luca 14: 1-11

In pericopa de azi, din Evanghelia dupa Luca, cap 14, ni se prezinta vindecarea unui om atins de o boala rara: HIDROPICA! Doar Luca pomeneste despre aceasta vindecare!

HIDROPICA, 
Hidropizia - cunoscută popular sub numele de dropică (ascită,acumulare de lichid in abdomen, sau 
hidrocefalie, la cap) - este o boală care se manifesta prin acumularea patologică de lichid in corp, o acumulare anormală de lichid seros, la nivelul unor cavități (peritoneală, pleurală, pericardică), al unor compartimente din organism sau în țesutul conjunctiv. (dex)

Hidropicul este un bolnav in trupul caruia tot ce inghite se preschimbă în umflătură a morții! In sens figurat am putea spune ca acest bolnav il reprezinta pe fariseul, umflat de orgoliu. 

Până la capitolul al 16.lea al evangheliei dupa Luca vom afla ce ar trebui sa facem ca sa putem trece prin ușa strâmtă a imparatiei lui Dumnezeu
Mie imi pare ca, aici, dropica sugereaza orgoliul, umflatul in pene, cum spunem noi, mandria care ne va impiedica sa intram in imparatia Lui!
Foarte interesant este ca duhul acesta, al orgoliului, ne stapaneste pe toti, merituosi sau deloc, bogati, saraci, destepti ori decrepiti!

Desigur, Iisus se foloseste de intalnirea cu hidropicul pentru a le arata fariseilor ca sunt si ei umflati de apa mortii,  are este mandria!
 
Capitolul al 13.lea vorbeste despre marea noastra problemă, cea a răului. 
Binele este firesc si nu-l simtim! Răul insa da si el, cu tot prejudiciul produs noua, este totusi ocazia potrivită schimbarii cursului și principiilor vieții, pentru că noi suntem cei care înfăptuim răul, si nu Dumnezeu.
Dumnezeu 
învinge răul prin bine. Răul, facut de noi, este, implicit, un rau facut Lui, pana la cruce! Si 
El va suferi pe cruce cata vreme noi nu ne vom schimba felul de a trai!

Capitolele 14 la 17 contin fapte si pilde care fac trecerea  de la Lege la Evanghelie!
Practic, este trecerea de la conceptul unui Dumnezeu care îi premia  pe cei buni și-i ucide pe cei răi (ceea ce inseamna ca ar trebui să-i ucidă pe toți de vreme ce doar El este bun!), la acel Dumnezeu care este iubire, iertare și milă!

 

vineri, 14 ianuarie 2022

COMPETITIA SI INVIDIA


„În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum?
Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. 
Atunci Iisus, așezându-Se, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. 
Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine
Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. 
Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.”

La Capernaum, în sinagogă, în zi de sâmbătă, Iisus a vindecat un bolnav și acesta va fi motivul pentru care fariseii, oamenii lui Irod și carturarii aveau sa-L ucidă. 

I. Ajunsi in casă, Mantuitorul i-a întrebat pe apostoli care era motivul disputei dintre ei, pe care nu doar ca o observase dar o considera demna de o predica. 
Ce vorbeați între voi pe drum? Ii intreaba Iisus pe ucenici.
Dar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. 
Asadar, doreau să afle care dintre ei era mai important, care merita locul de lider intre cei care erau in preajma Invatatorului!
Intrebati, raman incremeniti.

Deși ascultau de atata vreme Cuvântul Invatatorului, totusi nu reusesc sa înțeleaga esentialul! Se gândesc la cu totul altceva decat la minunile si cuvinetele sfinte rostite de El. 

Iisus, desi stia precis ce vorbisera, ii intreaba totusi care era motivul disputei dintre ei - pentru ca era evident ca intre ei se instalase un soi de competie, generatoare de invidie, ceva simptomatic pentru natura umana. Sentimentele care ne bantuie in legatura cu ierarhia si competitia deterioreaza buna  judecata si prietenia. 
Cine e mai destept, mai frumos, mai deosebit...
Concurența pe care o nutrim si o dezvoltam de-a lungul vietii, ne conduce inevitabil spre intoleranța, ura și judecare nedreapta a celorlalti! Aceste sentimente corup, convingand-ne in ascuns ca fara celalalt toate ar merge mai bine, ca doar el sta in calea progresului nostru si, in loc sa iubesti si sa colaborezi cu el, il urasti!

Dorinta de progres face parte din trasaturile ființei umane si Iisus nu se opune in nici un chip realizării noastre… insa ne arată care trebuie să fie calea, ne arata calea spre implinirea viselor visele este numai iubirea!
Realizarea noastra deplină nu trebuie să fie o piedica si nici un subiect de disputa, prilej de dominare a altora, de impunere a voinței proprii spre a fi in frunte.

Am avut o copilarie "tulburata". Pentru ca nu am locuit cu parintii mei ci cu bunicii, m-am considerat vinovata de ceva...
Aceasta nemarturisita framantare a mintii mele de copil m-a marcat serios, nascand in mine un anume spirit de sacrificiu fata de familie, de copii, persoana mea fiind mereu pe ultimul loc! 
Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt invidioasa.

Daca stau sa ma gandesc bine, ma si tem pentru lipsa mea de invidie, banuindu-ma de un soi plafonare, caci nu mi-am dorit decat ceea ce am putut sa am. Si am primit cu bucurie toate cele cu care Dumnezeu m-a daruit! 

Ca am fost si sunt invidiata... este sigur! 
Chiar si azi, dupa ce am ramas vaduva si am cunoscut infernul cancerului in doua episoade, stiu ca sunt persoane care ma mai invidiaza pentru tot felul de chestii, poate chiar si pentru ca nu am murit... inca!

Pentru invidiosi nu conteaza necazurile tale, nici stradaniile, nici jertfele... ci doar reusitele! 

Personal traiesc uneori un soi de nostalgie cu gandul la ceva dorit, visat pe care insa nu reusesc sa-l am! 
Nici case, nici masini, nici alte averi, lauri ori succese, ci doar reusita duhovniceasca ma face sa tanjesc, sa imi doresc si eu sa ajung sa o am! Si asta... din totdeauna!

Pentru ca nimic nu cred ca este mai minunat decat sa traiesti in Duhul lui Dumnezeu! 
Dar sunt nevrednica si... raman cu lacrimi de admiratie in ochi, rugandu-ma macar sa-i cunosc pe cei merituosi!

joi, 13 ianuarie 2022

VIATA VESNICA SI VESNICIA MORTII


„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: 
"Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?" 
Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. 
Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. 
Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.

Pericopa aceasta are doua puncte importante.
Ce înseamnă a învia din morți? o nedumerire pe care o aveau apostolii (si o avem si noi), care ii impiedica sa avanseze! 

Pe Muntele Tabor, trei dintre apostoli au avut sansa de a-L contempla pe Iisus transfigurat, scaldat in lumina mistica a dumnezeirii.
Petru, fascinat de acel momentul unic, iesit din comun, isi va exprima dorinta de a ramane cu totii acolo!

Domnul Iisus Hristos le-a poruncit insa să nu spună nimănui nimic, pana când Fiul Omului va învia din morţi !
Este momentul in care ucenicii se întreaba serios ce înseamnau aceste cuvinte!  

In mod evident, apostolii încă nu pricepusera ce insemna învierea de care vorbea Mantuitorul, si nici  schimbarea la față! 

Cum Iisus le-a spus apostolilor să nu vorbească despre schimbarea Sa la față mai înainte de învierea din morți, ei au gandit ca
vor vorbi despre asta atunci când îl vor vedea pe Ilie, cum era scris in cartile sfinte! Doar Iisus le spunea ca Se apropie Imparatia lui Dumnezeu, momentul împăcarii!
Si Iisus le răspunde
  ca, Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. 
...  Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. 

Cine este atunci Ilie, cel care deja a venit?
El este profetul care va avea aceeasi soarta cu cea a tuturor profeților - adica va fi ucis! 
În Evanghelii Ilie este identificat cu Ioan Botezătorul, care
mărturisește adevărul si care plătește cu viata pentru adevărul rostit! 
Acesta e Ilie

Apostolii nu puteau inca intelege noua idee de jertfa, care nu avea nimic a face cu arderile de tot care se petreceau in templu ! 
Jertfa este acum semnul tuturor drepților din lume, care înfrunta raul, e misterul crucii lui Iisus!

Lumea noua era deja venita! Moartea capata, in spusele lui Iisus valori diferite, dovedind ca poti fi in viata si totusi mort, adica rupt de Dumnezeu,  precum si mort si totusi viu, restaurat, cu sufletul in Imparatia lui Dumnezeu!

Asemenea ucenicilor, mulţi dintre noi se întreabă  si azi ce înseamnă de fapt a învia din morţi. Explicaţiile, dincolo de cele teologice,  nu ating miezul problemei. Caci o lume intreaga crede ca traieste, dar, detasate de credinta, sufletele sunt moarte! 

Vesnicia morti vine inainte de a parasi lumea, cand nu crezi si nu te asemeni chipului lui Hristos!
Cei care cred si se inchina Domnului Hristos, pot găsi răspunsul, reflectând cu atenţie la cuvintele Sale. 
Si El  a vorbit despre moarte, înviere şi viata veşnica!

Rostul vietii nu e acela de a trai pur si simplu ci de a castiga de pe acum vesnicia vietii, cea din Impararia lui Dumnezeu!