vineri, 5 iunie 2020

Rugăciunea arhierească a lui Iisus (Ioan cap. 17)


Asa-numita Rugăciune arhierească a lui Iisus se gaseste în capitolul 17 al Evanghelilei dupa Ioan.

Prin continutul, scopul si caracterul ei, aceasta rugaciune este infinit superioara aceleia pe care Domnul ne-a lasat-o noua  spre implinirea trebuintelor noastre religioase obisnuite. (Tatal nostru)
Ea oglindeste nu numai increderea omului Iisus in Dumnezeu, ci si constiinta ca Iisus Hristos este cu adevarat insusi Fiul lui Dumnezeu. 

Aceasta Rugaciune are trei mari părţi :

1. Rugăciunea lui Iisus pentru Sine
2. Rugăciunea Sa pentru ucenicii Săi 
3. Rugăciunea Sa pentru lume

Rugăciunea lui Iisus pentru Sine  cuprinde urmatoarele :
- cererea Sa de a fi preamărit de Tatăl şi de a fi arătat ca Dumnezeu, aşa cum El s-a manifestat, până în acel moment, în lume (17, 1).
- Iisus se prezintă pe Sine, dar simultan şi pe Tatăl (17, 2) ca având putere de a da viaţă veşnică, care, în viziunea Sa, constă în două lucruri: cunoaşterea lui Dumnezeu Tatăl şi cunoaşterea lui Iisus Hristos, ca Dumnezeu întrupat(17, 3). 
- Preamărirea Tatălui în Fiul s-a manifestat prin lucrul făcut de Iisus (17, 4-6). 

"El cere Tatalui sa fie tratat ca Fiu al lui Dumnezeu, adica sa reintre in slava pe care a avut-o la El mai inainte de facerea lumii. El nu cere sa i se restitue slava intrinseca firii Sale divine, caci aceasta nu i-a lipsit nici dupa intrupare, ci voieste ca, drept ralsplata pentru sfintenia Sa morala ca om, de  cinstea cuvenita dumnezeirii Sale celei de-a pururi sa se impartaseasca si firea Sa omeneasca, adica intreaga persoana a Logosului intrupat. 
Iar aceasta; cerere va fi implinita de Dumnezeu-Tatal cand va invia pe Iisus Hristos din morti si-L va inalta la ceruri, ca sa-L faca Domn tuturor celor din cer si de pe pamant, vazutelor si nevazutelor." (1)

Rugăciunea lui Iisus pentru ucenicii Săi cuprinde doua cereri:
- cererea ca ei sa fie păstraţi în unitate (17, 11), ceea ce va însemna pentru lume o mărturie a dumnezeirii Sale;
- cererea ca ei sa fie sfinţiţi în cuvântul Evangheliei (17, 17)

Desi a fost trimis pentru mantuirea tuturor, predica Sa tinuta in cei trei ani de peregrinari, n-a castigat decat un numar restrans de oameni.
"Intre acestia, grupul celor doisprezece - mai exact unsprezece - Apostoli ocupa un loc de frunte. Pe acestia, harul divin i-a despartit de restul lumii si i-a alipit cu totul de Mantuitorul, care i-a inconjurat cu toata dragostea Sa si i-a pregatit in chip special pentru continuarea operei Sale mesianice. 
Acestia au primit cu credinta cuvantul lui Dumnezeu, pastrandu-l cu sfintenie in inimile lor si modelandu-si viata dupa invatatura si pilda lui Hristos, Logosul intrupat.
Acestia cunosc acum si marturisesc, plini de fiorul credintei, filiatiunea divina a lui Iisus Hristos si sunt vrednici sa se bucure de predilectia lui Dumnezeu-Tatal, ca o recompensa pentru increderea, ascultarea si devotamentul lor fata de Fiul Sau cel iubit. Nimic deci mai firesc decat ca, dupa ce S-a rugat Tatalui pentru Sine ca om, Domnul sa Se roage si pentru Sfintii Sai Ucenici si Apostoli!(2)
 

Rugăciunea lui Iisus pentru lume cuprinde:
- cererea pentru unitatea celor care cred în numele Său, criteriu de recunoaştere a dumnezeirii Aceluia a cărui învăţătură îi poate ţine uniti (17, 20).
- dorinţa Mântuitorului ca Apostolii şi toţi Ucenicii Lui să fie în comuniune cu El şi aceasta pentru că iubirea Lui s-a transpus nu numai în ei, ci şi în intreaga lume (17, 24)!

"Iisus Hristos a fost trimis de Tatal cel Ceresc sa rascumpere neamul omenesc din osanda pacatului si sa intemeieze religia cea adevarata, in care sa ne aflam mantuirea, viata cea vesnica. 


Cand Iisus Hristos si-a indeplinit misiunea, El a trimis pe Apostoli ca sa-I continue opera, iar acestia, la randul lor, pe Episcopi, preoti si diaconi, asa incat, prin colaborarea tuturor, numarul credinciosilor s-a inmultit necontenit. 
Inainte de a se inapoia la Tatal, de la Care a venit, Iisus Hristos cuprinde asadar in rugaciunea Sa, printr-o viziune de ansamblu asupra viitorului, pe deasupra celor unsprezece Apostoli , pe toti cei ce vor crede Intransul, prin cuvantul lor si cere lui Dumnezeu ca pe toti sa-i pastreze in aceeasi unitate de credinta, de nadejde si de dragoste, pentru ca toti sa fie vrednici de slava primita de El de la Tatal si fagaduita celor ce vor trai dupa invatatura Sa.

Sf. Chiril al Ierusalimului, in comentarul sau asupra Evangheliei a patra, ne spune ca in doua feluri se fac partasi crestinii de slava lui Hristos: unindu-se cu El trupeste
ca si om, prin Sfanta Euharistie, si duhovniceste, ca si Dumnezeu, prin lucrarea Sf. Duh din celelalte Taine (P.G. 74, col.564).

Mantuitorul nu are insa in vedere, in rugaciunea Sa pentru credinciosi, numai viata lor pamanteasca (unde comuniunea cu Dumnezeu se realizeaza prin har, credinta si fapte bune) ci si viata viitoare, unde ne asteapta desavarsita cunoastere a lui Dumnezeu si impartasirea directa din izvorul vesnicei fericiri. Mantuitorul voieste, asadar, ca toti crestinii, printr-o justa rasplatire din partea dreptatii divine, sa fie impreuna cu El in ceruri, pentru ca sa vada slava cea dumnezeiasca si sa se impartaseasca de-a pururi din dragostea cu care Dumnezeu-Tatal a iubit din veci pe Fiul Sau cel Unul Nascut.(3)


Fragmentul evanghelic de azi cuprinde versetele de la 18 la 26 din capitolul 17, si este parte din Rugaciunea lui Iisus pentru lume.

„În vremea aceea, Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. 

Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.” IOAN 17, 18-26

(1), (2); (3)
https://www.crestinortodox.ro/paste/patimile-hristos/rugaciunea-arhiereasca-mantuitorului-71088.html

joi, 4 iunie 2020

"Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da."

Asadar Mantuitorul le spune apostolilor Sai toate cate aveau sa se intample - ca ei vor suferi toata razbunarea stapanitorilor, ca vor fi urati si ucisi pentru El, dar nu vor muri pana ce Evanghelia nu va fi fost propovaduita!

Le spune ca toata viata lumii va fi bulversata, macinata de tradari, de ura si crima, dar ei vor fi sub puterea Duhului Sfant.

Dra nici unul dintre acesti 12 alesi ai Mantuitorului nu a cazut la picioarele Sale, implorand scutirea de suferinta si de moartea violenta, de care tocmai aflasera ca vor pieri!

Cuvantul Mantuitorului le-a dat putere! Celalalt Mangaietor avea sa ii invete - nu prin cuvant ci prin impartasire!

Apostolii, cu sufletele locuite de dragoste si credinta neclintita, au primit cu bucurie vestea suferintelor in care aveau sa piara stiind ca pentru a implini misiunea pentru care Mantuitorul ii alesese, vor putea primi ajutor ! Caci orice cerere facuta in numele lui Hristos este implinita!


Noi , crestinii de azi, cerem necontenit ceva lui Dumnezeu, fara sa ne intrebam aproape deloc ce Ii oferim noi Lui! 
In principal Ii cerem sa fim protejati si scutiti  de boala, de suferinte, de necazuri - desi Scriptura ne reveleaza faptul ca orice crestere spre Dumnezeu se produce prin si cu suferinta...

Ce ar trebui atunci sa-I cerem Domnului?

  • Mai intai de toate, ar trebui sa invatam sa cerem!
  • Apoi e necesar sa ne incredem in puterea si iconomia lui Dumnezeu. Sa intelegem ca peste toate este Sfanta Voia Sa!
  • Este primordial sa stim ca legatura noastra cu Dumnezeu se face prin Domnul Iisus Hristos,
  • Pentru a le trece pe toate, dupa voia Domnului, ar trebui sa Ii cerem intarirea credintei, sporirea puterii si rabdare, acea rabdare care i-a mantuit si pe Sfintii Apostoli!
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic vouă: Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe față vă voi vesti despre Tatăl. În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, căci Însuși Tatăl vă iubește pe voi, fiindcă voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că de la Dumnezeu am ieșit. Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl. Au zis ucenicii Săi: Iată, acum vorbești pe față și nu spui nici o pildă. Acum știm că Tu știi toate și nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Acum credeți? Iată, vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea le-am grăit către voi, ca întru Mine pace să aveți.”

miercuri, 3 iunie 2020

Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.”



In continuare, Mantuitorul incearca sa le spuna apostolilor cele ce se vor intampla. 
Le spune ca despărţirea de ei va fi de scurtă durată  si ca întristarea lor se va preface, în scurt timp, în bucurie (16, 20-23), ca rugăciunea şi cererile lor vor fi ascultate (16, 23-24).

Evident, greu de inteles, dar ceea ce avea sa urmeze era atat de necuprins cu mintea incat Iisus nici nu putea sa le spuna mai mult!

Apostolii, care vor fi mărturisitori ai lui Iisus şi cunoscători ai dumnezeirii Sale (15, 27), vor trece prin toate relele lumii!
Dar, cum Dumnezeu nu ramane niciodata dator, efortul si suferinta lor vor fi rasplatite. Domnul le va fi alaturi, indulcindu-le necazul si ajutandu-i sa duca Vestea cea Buna lumii!

Noi toti primim permanent acest ajutor divin. 
Cine Il poarta pe Hristos in sine are Sfanta Treime alaturi!
Viata este o cursa cu obstacole. Le trecem pe toate, negresit, dar niciodata singuri!

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu va lua și va vesti vouă. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 
Deci, unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puțin și nu Mă veți mai vedea și iarăși puțin și Mă veți vedea, și că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puțin? Nu știm ce zice. Și a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe și le-a zis: 
Despre aceasta vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preschimba în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci, și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Și în ziua aceea nu Mă veți întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.”

marți, 2 iunie 2020

CUVANTAREA DE DESPARTIRE (4)

Saptamana aceasta suntem si noi, dupa 2000 de ani, la fel de nerabdatori de Coborarea Duhului Sfant, precum erau si Apostolii, care erau departe de a-si imagina cele ce aveau sa urmeze, care avea sa fie puterea Duhului Adevarului ce avea sa coboare peste ei!

Biserica a randuit in aceste zile ca citirile sa se faca din Cuvantarea de despartire a Mantuitorului, din Evanghelia dupa Ioan, ultimile sale sfaturi si cuvinte de intelepciune catre apostoli, pe care ii numeste prietenii Sai!

Astazi, periplul evanghelic ajunge la capitolul 16 , capitol care contine punerea la curent a apostolilor de venirea Duhului Sfant
activitatea şi misiunea Duhului Sfânt în lume. 

Duhul Sfânt este prezentat ca fiind:

a. Învăţător al Apostolilor şi martor al Evangheliei (14, 26)
b. Duhul Sfânt va fi cel care va judeca lumea (16, 8)
c. Călăuzitor al Apostolilor spre adevărul Evangheliei (16, 13)


Pogorarea Duhului Sfant s-a petrecut la 10 zile dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului. Dumnezeu Omul avea sa se aseze in intimitatea Sfintei Treimi!
De acolo, in deplina cunostinta a umanului, avea sa reverse asupra noastra sfintirea, prin puterea Duhul Sfant, Cea de-a treia Persoana a Divinitatii intreit sfinte.


Daca Fiul nu s-ar fi intrupat, distanta de necuprins dintre omenire si Dumnezeu ar fi ramas aceeasi si intre Duhul Sfant si ea.

Prin intrupare insa Dumnezeu s-a apropiat cu desavarsire de noi, dar puterea dumnezeiasca nu ne putea fi transmisa decat daca natura Sa umana se aseza in sanul dumnezeirii.

Dupa intrupare - cata vreme Fiul lui Dumnezeu, ca om, nu s-a inaltat in locul Dumnezeirii - nu a existat acea sursa perfecta si sfanta a transmiterii Duhului catre oameni.

Inaltandu-se, El a realizat aceasta mistica lucrare! 


Dar sa ne oprim o clipa!
Mantuitorul spune: " Va este de folos sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, iI voi trimite la voi” (Ioan 16, 7).

Desi pare special, si in viata noastra de zi cu zi exista trairi in duh, asemenea momentului mistagogic al Pogorarii! E nevoie de atentie.

Filosoful francez Louis Lavelle remarca ca prezenta fizica a unei persoane in viata noastra ne face adesea sa ignoram particularitatile sale spirituale, calitatile sale, chiar genialitatea sa. Toate se estompeaza pana la disparitie prin convietuirea in intimitate, persoana aceea absolut deosebita devenind perfect comuna pentru noi. 

Caci trairea prea apropiata, trupeasca, inabuse trasaturile spirituale ale fiintelor din preajma nostra, ajungand sa le vedem si sa le judecam doar dupa trup.
Se pare ca doar atunci cand nu mai vedem trupul reusim sa contemplam ceea ce este dincolo de fizic, adica spiritul. Caci noi, oamenii, nu simtim decat rar profunzimea tainei, a darului facut de Dumnezeu noua prin intalniri, dar care exista in fiecare persoana cu care viata noastra se intersecteaza!

Este necesara asadar o distantare cu trupul ca sa depasim obisnuinta care ne diminueaza capacitatea de a ne bucura si de a contempla infinita minune a creatiei in oameni!

...

"De cate ori nu ni se umple inima de duiosie dupa ce ni s-a departat o persoana trupeste, intelegand abia acum toata dragostea ei fata de noi si regretand toata neintelegerea noastra fata de ea!
Aceasta inseamna ca acea persoana, departandu-ni-se trupeste, ne devine mai aproape, mai deschisa cu duhul ei, patrunzand de-abia acum inlauntrul nostru. Fuziunea sufleteasca se face deplin abia prin distantarea trupeasca. Iubirea are nevoie de o distantare trupeasca din cand in cand pentru intensificarea ei. Dar simtirea acestei apropieri sporite a celui plecat, cu marea amplificare de putere spirituala pe care o produce, nu este numai rodul amintirii sau in general al vreunui proces pur subiectiv, ci al comuniunii reale, dar netrupesti, cu cel plecat. Acela este acum cu duhul sau aproape, cu tot duhul sau, cum nu putea fi pana era aproape cu trupul.
Astfel, Duhul Sfant coborat peste apostoli, la zece zile dupa inaltarea Domnului la cer, este Duhul Lui, Duhul dumnezeiesc, in toata actualizarea puterilor Lui, prin El fiind cu mult mai aproape, in mod real mai aproape, ca in timpul vietii Sale pamantesti, insusi Iisus Hristos. Puterea Duhului Sfant, care este nedespartita de prezenta lui Iisus Hristos, a inflacarat si inflacareaza in toate timpurile curajul slujitorului Domnului, de a-L propovadui.

Iata de ce, tocmai in preajma inaltarii Sale, Iisus le spune ucenicilor: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh [...]. si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” (Matei 28, 19-20)."
 Parintele Dumitru Staniloae

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Vine ceasul când oricine vă va ucide va crede că aduce închinare lui Dumnezeu. Și acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea vi le-am spus ca să vă aduceți aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Și acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc Eu; căci, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Și El, venind, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea; și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteți să le purtați. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul.IOAN 16, 2-13



luni, 1 iunie 2020

CUVANTAREA DE DESPARTIRE 3

Parcurgand in continuare Cuvantarea de despartire, Evanghelia dupa Ioan ne prezinta un minunat exemplu: vita si mladitele.

Iubirea şi păzirea Cuvântului lui Iisus sunt condiţii ale intrării în comuniune cu Persoanele Sf. Treimi (14, 21). Iisus se prezintă ca  
fiind Cel dătător de viaţă, iar despărţirea de El înseamna desigur  moartea (15, 1-10). 

Acest adevăr este îmbrăcat în relatarea unei frumoase alegorii, în care se vorbeşte despre legătura dintre viţă şi mlădiţele ei
Viţa este Iisus din care mlădiţele îşi trag seva cea dătătoare de viaţă!


Ceea ce este viţa şi mlădiţele ei, sunt Hristos şi apostolii dar si Hristos si creştinii. 
Dacă mlădiţele sunt unite cu viţa, şi cu totii suntem uniţi duhovniceşte cu Hristos. 
Dacă mlădiţele primesc seva hrănitoare de la viţă, dând rod, la fel şi creştinii primesc de la Hristos puterea dătătoare de viaţă a făptuirii binelui şi a virtuţilor, născând rodul faptelor bune. 
Chiar dacă pe mlădiţe se văd roadele, pe acestea se cuvine să i le atribuim viţei, la fel şi în cazul în care creştinii aduc rodul virtuţilor, dar acestea îi aparţin, totuşi, iui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dacă mlădiţele nu pot face roade de la ele însele, fără viţă, la fel şi creştinii nu pot face nimic fără Hristos.

Dacă mlădiţele sunt tăiate şi curăţate de lucrător, ca să aducă un rod mai bun şi mai mult, la fel şi creştinii sunt pedepsiţi de Tatăl Cel ceresc, ca să aducă rodul virtuţilor mai mult şi mai bun. Dacă mlădiţele nu sunt frumoase pe dinafară, dar conţin în interior seva cea bună, hrănitoare şi aducătoare de roade, la fel şi creştinii, nu sunt frumoşi la arătare, sunt dispreţuiţi, dar sunt buni pe dinăuntru; nu vorbesc frumos, dar trăiesc frumos. Dacă mlădiţele, cu cât sunt împovărate cu mai multe roade, cu atât mai mult se apleacă şi se lasă în jos, spre pământ, la fel şi creştinii, cu cât mai multe fapte bune fac, cu atât mai mult se smeresc.

Mlădiţele îşi aduc rodul lor de dragul lucrătorului, la fel şi creştinii lucrează faptele bune după cuvintele Tatălui Cel ceresc, Care este Sursa oricărui bine. Dacă mlădiţa care nu aduce rod se taie de la viţă, şi creştinii care nu aduc rodul binelui sunt tăiaţi de la Hristos. Dacă mlădiţa tăiată de la viţă se usucă, şi creştinul îndepărtat de Hristos îşi pierde toată vigoarea duhovnicească şi se usucă duhovniceşte. Dacă mlădiţa uscată nu mai este bună de nimic, decât să fie arsă, şi creştinul lepădat de Hristos şi uscat duhovniceşte este dat la focul cel veşnic (Ioan 15,4-6).

Din acestea se poate vedea:
1)  legătura strânsa şi  comuniunea existenta între creştinii adevăraţi şi Hristos! El este Viţa, iar creştinii sunt mlădiţele;

2) 
demnitatea aceasta este măreaţă ! Căci, ce este mai slăvit decât a te uni cu Hristos, împăratul cerului? Preaslăvit lucru este de a fi în comuniune cu împăratul pământesc, dar incomparabil mai mult este de a fi în comuniune cu Hristos, împăratul împăraţilor;

3) 
fericirea creştinilor  este mare! Dacă Hristos este cu creştinii, cine este împotriva lor? Lumea întreagă şi chiar tot iadul nu pot face nimic împotriva creştinului, căci Hristos este tăria şi puterea lui;

4) Nu putem fi făptuitori ai binelui şi nici buni fără Hristos, la fel cum nici mlădiţele nu pot aduce roade fără viţă;

5) Din aceasta concluzia este că mai întâi trebuie să ne altoim în Hristos, si numai după aceea pornim la implinirea faptelor bune. Căci pomul cel rău nu poate aduce fapte bune (cf Matei 7,18);

6) S
tarea  creştinilor care s-au îndepărtat de Hristos prin viaţa lor fără de lege este sortita dezastrului! Căci aceştia sunt asemenea mlădiţelor uscate;

7) Oricine vrea să se mântuiască, trebuie să se întoarcă la Domnul cu inimă curată, cu pocăinţă şi cu lacrimi spălându-se pe sine şi aşa să se altoiască în Hristos - Viţa cea adevărată. 
Fără Hristos şi în afara Lui nu există mântuire. 
Hristos este Viaţa şi Lumina, de aceea, în moarte şi în întuneric petrece cel care s-a despărţit de viaţă şi de lumină.

https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/vita-mladitele-157686.html 

„Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze. Ați auzit că v‑am spus: Mă duc și voi veni la voi. Dacă M‑ați iubi, v‑ați bucura că v‑am spus că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. Și acum v‑am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se vor întâmpla. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine; dar, ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl și precum Tatăl Mi‑a poruncit, așa fac. Ridicați‑vă, să mergem de aici. Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați pentru cuvântul pe care vi l‑am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița neroditoare, care se usucă și e adunată și aruncată în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”IOAN 14, 27–31; 15, 1–7
ceea ce voiți și se va da vouă.”

duminică, 31 mai 2020

Duminica a 7-a după Sfintele Paști,

este inchinata Sfinților Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

Azi Biserica face pomenirea celor 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, care au restabilit adevărul credinței celei mântuitoare în Persoana lui Iisus Hristos, adevăr răstălmăcit și negat de către ereticul Arie. 

Acesta considera în mod eronat ca Persoana lui Hristos este o creatură a Tatălui, neavând aceleași însușiri și ființă dumnezeiască precum Dumnezeu ­Tatăl. 
Cu alte cuvinte, Arie punea sub semnul întrebării calitatea lui Iisus Hristos de Fiu al Dumnezeului Celui viu, având aceeași ființă, putere și dumnezeire cu a Tatălui. Sfinții 

Părinții pome­niți în această duminică au avut un rol deosebit în viața ­Bisericii, respingând învățătura greșită a lui Arie și formulând învățătura de credință a Bisericii, pe care o mărturisim și noi până astăzi, exprimată în Crezul creștin, așa cum este ea formulată în primele șapte articole ale acestui Simbol de credință. ­

Persoana lui Hristos este prezentată ca fiind „Fiul lui ­Dumnezeu Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii... Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut”

Aceste precizări ale Părinților de la Sinodul I ecumenic au o valoare excepțio­nală pentru ­cre­dința, mântuirea și viața cre­dincioșilor și a Bisericii. 

Întrucât doar Iisus Hristos este ­Fiul veșnic al Tatălui,  El a putut realiza mântuirea tuturor ­oamenilor. 
Trecând prin Pătimiri, Moarte și Înviere, Mântuitorul este Izvor de viață și unitate pentru viața Bisericii și a credincioșilor. 
Umanitatea Lui jertfită și înviată a devenit un fel de vas comunicant al energiilor sfințitoare și de viață dătătoare de care se pot împărtăși credincioșii prin Sfintele Taine ale Bisericii.

Calitatea Domnului Iisus ­Hristos de a fi Izvor de viață și unitate pentru oameni și Biserică are o importanță deosebită și astăzi, 
într-o lume greu încercată de suferință, boală și necredință. 

În contextul pandemiei, pe care lumea o trăiește în aceste vremuri, cu tot cortegiul ei de neputințe, angoase, izolare și suferință, ar putea exista totusi o șansă pentru fiecare om. Aceasta, în sensul că nemaiputându-se încredința exclusiv lumii și plăcerilor ei, omul are șansa îndreptării privirii sale spirituale spre Iisus Hristos, ca Viață și Iubire în comuniune și unitate, având ca rod al acestei priviri adânci dobândirea mângâierii, a luminii vieții și „ancora” cea tare și sigură a nădejdii.

Biserica ne indreapta liturgic atentia spre un moment - eveniment
teologic și duhovnicesc deosebit.
Pericopa  acestei duminici (Ioan 17,1-13) ne prezinta o parte din
rugăciunea arhiereasca, cuvântul-testament al Mântuitorului,
rostit înainte  de mântuitoarelor Sale Pătimiri, a morții și a învierii Sale celei de a treia zi, cuvant de rugaciune pentru Sine, pentru Apostoli și pentru cei care vor crede în El, prin cuvântul ucenicilor Sui. 

In multe alte imprejurari din timpul activitatii sale mesianice, Mantuitorul obisnuia sa se retraga in Sine si sa Isi indrepte inima catre Dumnezeu-Tatal. 
De aceasta data insa suntem martori ai unei sublime rugaciune de lauda, de cerere si de multumire catre Tatal Ceresc!. 
Nici una din rugaciunile pastrate de la El in Sfintele Evanghelii, nu are forta si esenta acesteia, nu este atat de cuprinzatoare!

Sf. Ioan ii consacra 26 de versete in Evanghelia sa si-i acorda o importanta pe care nici un comentariu n-o poate analiza indeajuns.

Ea oglindeste pe de o parte increderea omului Iisus in Dumnezeu  si, pe de alta parte, faptul ca Iisus Hristos este cu adevarat insusi Fiul lui Dumnezeu. 

Mantuitorul se roaga ca om, dar intr-un fel special, cum numai Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat o poate face: cu dragoste fierbinte pentru Apostoli, cu netarmurita purtare de grija pentru intreaga crestinatate, cu nesfarsita milostivire pentru tot neamul omenesc, cu indrazneala sfanta fata de Parintele Ceresc.

Iisus Hristos, Logosul intrupat, se roaga Tatalui pentru Sine!
Stie ca misiunea Sa pamanteasca a ajuns la capat. El merge spre Patimi dar nu ca un invins, ci ca un biruitor: de buna voie, stapan pe sine, constient de insemnatatea jertfei Sale pentru mantuirea lumii si sigur de puterea Sa dumnezeiasca asupra legaturilor mortii, diavolului si iadului.

Mantuitorul se roaga apoi pentru Apostolii Sai, cei cu, care timp de trei ani si jumatate, a strabatut localitatile Palestinei, propovaduind oamenilor Evanghelia Imparatiei ceresti; acestia sunt si ei deopotriva ai Tatalui cat si ai Fiului.
Prin credinta lor, apostolii au slavit inaintea oamenilor nu numai pe Dumnezeu-Fiul, ci si pe Dumnezeu-Tatal.
Mantuitorul stie ca dupa plecarea Lui acestia aveau sa ramana singuri in lume, nemaiavand alta ocrotire decat Pronia Divina,
Aveau de infruntat  toata ura, nepasarea si rautatea lumii, din pricina credintei lor in cuvantul lui Dumnezeu!
Apostolii sunt cei chemati sa continue opera mesianica a Fiului lui Dumnezeu Celui intrupat!


Doamne, Iisuse Hristoase, dăruiește tuturor celor care se îndreaptă spre Tine ca la un liman lin de scăpare și bucurie, darul vieții, al iubirii și unității Tale, ca astfel cu toții să ajungem la cunoașterea Ta și a Tatălui, Care Te-a trimis în lume, și, astfel, să ne învrednicim nu numai de viața aceasta, ca dar al Tău, ci să putem ajunge și la cea veșnică, în comuniune cu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin!

Spicuiri din predica Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Tulcan 


În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. 
Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea.

Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.
IOAN 17:1-13

sâmbătă, 30 mai 2020

CUVANTAREA DE DESPARTIRE (2)

In continuare, cuvantarea lui Hristos catre ucenicii Sai, Acesta reveleaza ceva  extraordinar, referitor la Duhul Sfânt.

"Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi." Ioan 14,16.17.

Aceste cuvinte descoperă o realitate asupra căreia nu ar trebui să ne îndoim niciodată. Ele ne spun clar că Duhul Sfânt este "un alt Mângâietor", El fiind "Duhul adevărului"!
Si in continuare Hristos ne mai descoperă ceva deosebit, şi anume faptul că Duhul Sfânt , desi nu poate fi văzut de nimeni,   poate fi totusi cunoscut!


Hristos spune că lumea nu poate vedea Duhul, cum dealtfel nici ucenicii nu-l văd! Si totusi, ucenicii, toţi ucenicii adevăraţi ai lui Hristos, Il pot cunoaşte, cu toate că este şi rămâne nevăzut! 

Ei Il pot cunoaşte insa pentru că acesta dă mărturie despre Hristosul din Scripturi.
El niciodată nu va contrazice Scripturile, ci le va întări.

Dacă Duhul Sfânt poate fi cunoscut, atunci înseamnă că orice om care devine ucenicul lui Hristos, născut din nou sau din Dumnezeu, îl poate cunoaşte, şi nu are cum să aibă o părere contrară Scripturii cu privire la Duhul adevărului. 


Prin faptul că Hristos spune că Duhul este un alt Mângâietor, înseamnă,  fara doar si poate, că Duhul Sfânt este altcineva decât persoana Tatălui şi persoana Fiului! 

Deducem ca, la vremea rostirii acestui adevăr extraordinar, pe pământ mai exista un Mângâietor!
Nu poţi spune niciodată că există un alt Mângâietor, câtă vreme înaintea Lui nu se află Mângâietorul. Un altul este în raport
totdeauna cu cel care se află înaintea lui. 

Este un fapt simplu dovedit în viaţa de zi cu zi.

Exact aceasta este ideea textului! Prin cele enunţate de Mântuitorul Acesta intentiona sa transmită ucenicilor faptul că lipsa Lui, din momentul în care se va duce la Tatăl, va fi suplinită de un alt Mângâietor, ceea ce înseamnă, fără nici o umbră de îndoială, că primul Mângâietor era chiar Iisus în mijlocul ucenicilor!
.
Câtă vreme Iisus s-a aflat în carne şi oase în mijlocul ucenicilor, aceştia nu au simţit nevoia Duhului Sfânt, întrucât ei aflau adevărul direct de pe buzele lui Iisus. 

În schimb, fără Iisus, ei aveau neapărata nevoie de prezenţa deplină a Duhului Sfânt - care să le reamintească tot ceea ce îi învăţase Hristos pe pământ,şi, de asemenea, să le descopere lucruri noi. 

Să nu vi se tulbure inima, zice El in continuare
Acum urmeaza un alt punct important în aflarea adevărului : Duhul este o persoană sau nu?

Din moment ce Iisus spune că în locul Lui va veni un alt Mângâietor, înseamnă că acest alt Mângâietor nu poate fi decât o
persoană, căci cum ar putea fi suplinită lipsa lui Isus pe pământ decât numai printr-o persoană de aceeaşi natură cu El!?
O simplă influenţă sau o emanaţie din Tatăl nu ar putea să le reamintească ucenicilor de Mantuitorul, pentru că nu ar avea capacitatea intelectuală de a rosti adevărul  Persoanei - Isus Hristos. 


Prin urmare, Duhul Sfânt este numit în mod corect reprezentantul lui Hristos pe pământ.
"Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără personalitate omenească şi, deci, independent de aceasta."


Chiar dacă Duhul Sfânt nu are personalitate omenească, El are totuşi o personalitate divină.

Noi nu putem lua in derizoriu bunătatea lui Dumnezeu considerând că Iisus îşi va trimite pe pământ o energie!  Ar fi inacceptabil şi chiar o ofensă adusa  inteligenţei divine şi a celei umane deopotriva!


Realitatea neîndoielnica este că reprezentantul lui Hristos este o persoană egală cu El, care gândeşte, simte, se bucură şi găseşte o mare plăcere să înfăţişeze tot adevărul divin pe înţelesul tuturor celor care doresc să devină copiii Lui!

https://www.academia.edu/37752389/Evanghelia_privitoare_la_persoana_divin%C4%83_a_Duhului_Sf%C3%A2nt
.
Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – El Însuși face aceste lucrări. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine, iar de nu, credeți‑Mă pentru lucrările acestea. 

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Și orice veți cere în numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac: Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să‑L primească, pentru că nu‑L vede, nici nu‑L cunoaște; voi însă Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și în voi va fi!
Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi întru Mine și Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și‑l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.” Ioan 14:10-21