luni, 25 octombrie 2021

SOACRA LUI PETRU, "INDATA RIDICANDU-SE, LE SLUJEA"


„În vremea aceea a intrat Iisus în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era cuprinsă de friguri și L-au rugat pentru ea. 
Atunci El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile și frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată ridicându-se, le slujea
Dar, apunând soarele, toți câți aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoși. 
Și din mulți ieșeau diavoli, care strigau și ziceau: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, pentru că știau că El este Hristos. 
Însă, făcându-se ziuă, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu; iar mulțimile Îl căutau și au venit până la El și-L țineau ca să nu plece de la ei. Însă El a zis către ei: Trebuie să binevestesc Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. 
Și propovăduia în sinagogile Galileei."  Luca 4: 38-44

Frumusetea Sfintei Evanghelii consta in izvorul permanent al informatiei pe care il contine! 
Repetarea pericopelor nu este in masura nici sa ne plictiseasca, nici sa ne plafoneze interesul ci ne indeamna la gasirea sensurilor noi, mai adanci. Ochii nostri se debaraseaza incet si treptat de voalurile cu care Adevatul Evangheliei este acoperit, astfel incat intelegerea  noastra sa fie pe masura cautarilor, a interesului, a dorului si a iubirii noastre pentru Hristos!

Minunea vindecarii soacrei lui Petru ni se poate parea una putin importanta si totusi nu intamplator este una cu care Iisus Si-a inceput minunil... Vindecarea aceasta, rapida si despre care nu ni se dau prea multe explicatii, este plina de simboluri ce vor fi dezvoltate pe rand in Evanghelie.

Mai intai, insasi parerea noastra despre ce este important si ce nu este una contrara invataturii lui Hristos! 
Pentru noi este importanta ierarhia. Apostolii erau si ei framantati de cine este mai mare intre ei si in Imparatia Cerurilor!
Iisus spune ca cel mai mic este de fapt cel mai mare, rasturnand astfel ierarhia valorilor lumii noastre!

Iisus a venit sa ne slujasca noua, S-a micit, S-a golit pe Sine ca sa din iubire, ca sa ne schimbam mentalitatea ! El, Fiul lui Dumnezeu, a spalat picioarele apostolilor Sai si a murit de buna voie pe cruce pentru noi!

In casa sa, despre care putem spune ca este prima Biserica, soacra lui Petru este repede vindecata de frigurile care o fortau sa fie servita de altii! 
Vindecarea femeii nu este in sine o minune spectaculoasa pentru noi, care consideram minunea cu un semn de manifestare a puterii. 

In aceeasi zi, Mantuitorul il scapase pe demonizat de raul din el.
Dar si frigurile sunt semnul raului! Corpul da un mesaj ca in el se petrece ceva anormal, deci ceva este rau...
Iisus a certat frigurile și frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată 
ridicându-se, le slujea

Când discipolii se ceartă cu privire la cine e mai mare intre ei, Mantuitorul spune despre Sine ca n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. Asadar slujind, aceasta femeie, tamaduita de friguri, face ca si Iisus, care ne slujeste noua -  slujirea fiind o caracteristica esentiala a Lui!

Dumnezeu, care este iubire, ne slujeste caci sa iubesti asta inseamna: sa nu ai pic de egoism si sa faci tot ce iti este in putere ca cel iubit sa fie fericit, micsorandu-te pe tine ca el sa poata creste si straluci!

Judecand asa, acesta femeie este un exemplu minunat si iata, trece neobservat, desi ea este egala lui Iisus! Nu vindecarea ci slujirea ei este cu adevarat o minune!

Daca demonizatul vindecat ne indica eliberatea din ghearele raului, vindecarea soacrei lui Petru ne spune ca, odata scapati de diavol, suntem liberi, dar liberi sa facem binele, sa slujim aproapelui, sa iubim si sa ne devotam!
Pentru noi libertatea înseamnă să dominăm şi să fim stăpâni! Liber, în concepţia noastră, este acela care-i stăpâneşte pe toţi si face ce vrea! Dar adevărata libertate, e libertatea lui Dumnezeu, adică libertatea de a ne iubi şi de a ne sluji unii pe altii (Gal. 5,13). 
E libertatea de a trai viata cea adevarata! 

Luca dezvolta Evanghelia sa intre doi parametri: soacra lui Petru, vaduva care-si da ultimul banut la templu, doua pericope scurte si, pentru unii, neimportante! Aceste femei insa vorbesc cu anticipatie despre tot ce face Iisus si este consemnat in Evanghelie! El a venit, ne-a slujit, ne slujeste si nu precupeteste nimic pentru iubirea ce ne-o poarta, nici chiar viata!

Ar mai fi de meditat asupra unor aspecte cuprinse in acest scurt fragment evanghelic - despre activitatea lui Iisus din zi, de cea de seara cand minunile se inmultesc, despre noaptea, zorii si rugaciunea Sa - dar ma gandesc sa le pastrez pentru o alta ocazie!

Domnul sa ne ajute sa intelegem bogatia Evangheliei si sa ne decidem sa-L urmam pe Hristos nu doar cu buzele si venitul la Biserica ci prin lucrarea efectiva a invataturilor Sale, prin schimbarea launtrului nostru!

duminică, 24 octombrie 2021

EXORCISM IN TINUTUL GHERGHESENILOR

 


Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor) Luca 8, 26-39

În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileii. Și, ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea; și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. 
Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el. 
Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat. 
Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. 
Iar cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. 
Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. 
Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. 
Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus. Luca 8, 26-39

sâmbătă, 23 octombrie 2021

GANDURI LEGATE DE VINDECAREA DEMONIZATULUI IN SINAGOGA DIN CAPERNAUM

„În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, cetate a Galileei, și învăța poporul sâmbăta. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere. Iar în sinagogă era un om având duh de demon necurat și a strigat cu glas mare: Lasă! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu! Și l-a certat Iisus, zicând: Taci și ieși din el! Iar demonul, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieșit din el, cu nimic vătămându-l. Și frică li s-a făcut tuturor și spuneau unii către alții, zicând: Ce este acest cuvânt? Că poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate și ele ies.” Luca 4: 31-36

Evanghelia dupa Luca (4:31-37), ca si in cea dupa Marcu (1:21-28), aseaza aceasta minune la inceputul propovaduirii Domnului Iisus, in ordine cronologica. Evanghelistul Matei prezinta, ca intaia minune a Mantuitorului, vindecarea unui lepros, in vreme ce Ioan, a carui Evanghelie este aparte de sinoptici, incepe cu prefacerea apei in vin la Nunta din Canna Galileei. 

Aceasta alegere nu este deloc intamplatoare, dupa cum nimic din ce a spus si a facut Mantuitorul nu are de-a face cu intamplarea!

Asadar, ne aflam dupa momentul in care Iisus a spus : Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.
Concetatenii Mantuitorului, scandalizati de predica Sa, au vrut sa-L arunce de pe buza muntelui ca sa-L omoare! 
Plecand de acolo, in Capenaum, Iisus a continuat propovaduirea, predicand in sinagoga.

Iar în sinagoga din Capernaum, un loc de practicare a cultului, in zi de sambata, zi de rugaciune, era un om având duh de demon necurat 

Iisus a venit sa implineasca Cuvantul, implinire promisa lui Israel de proorocul Isaia! Asta inseamna ca, de cate ori ascultam Cuvantul Sau noi ne curatam de rau!

Este de neinteles cum, in loc de rugaciune, se gaseste si un duh necurat care salasluieste intr-un om venit sa se roage, un om care respecta cultul si traditia! 

Acest tablou nu este unul care ii priveste doar pe iudeii vremii lui Iisus! Scena aceasta ne spune ca si noi, astazi, putem merge la Biserica, ne putem chiar apropia de Sfintele Taine, fiind inca locuiti de rau!  Cuvantul trebuie lasat sa intre in noi ca sa ne curete! 

Daca nu intelegem Cuvantul, daca mintea noastra nu capteaza acest Cuvant al Adevarului ca el sa lucreze binele in noi, suntem morti, caci a avea duhul demonului necurat inseamna tocmai a trai o viata fara viata, o viata deja moarta!

Demonul, diavolul - un cuvant mai folosit de noi care, semantic, sugereaza despartirea, dividerea, departarea - are o mare problema cu cultul religios! In biserica el se lupta cu Dumnezeu, incercand sa ne departeze de El si iubirea Sa! De aceea ispitele sunt foarte mari in biserica si in noi, cei care suntem practicanti! Caci, asa cum prin Cuvantul Adevarului ne mantuim, prin cuvantul insinuant al diavolului ne pierdem! 

Sarpele, prin cuvinte masluite, a sugerat ca Dumnezeu ar fi invidios si gelos si de aici a plecat tot raul! In minte ne-a asezat o imagine falsa si...  poate ca de aceea ne comportam ca si cum tot ce vrem este sa semanam acestui dumnezeu fals descris de sarpe si nu Dumnezeului nostru cel Adevarat! Caci suntem invidiosi, gelosi si de aici vin toate relele de pe pamant!

Cuvântul lui Iisus este special: este eficient, viu, pătrunzător şi rupe zidurile care ne ţin prizonieri şi face să iasă afară răul din noi.

Sunt oameni care vin la Biserica sperand doar in magia sacrului, fara sa miste nimic in ei, detasand complet viata si apucaturile lor de Cuvantul Domnului! Inchinarea la moaste, fara curatirea prin 
Cuvantul Sfant, nu ne garanteaza automat mantuirea! Putem constata ca multe gesturi religioase sunt adoptate ca un fel de magie pentru castigul binelui lumesc! Devastator pentru mantuirea noastra!

Adesea atribuim celor sfinte idei, imagini, fantasme, strecurate in minte de cel rau! Noi insa suntem obligati sa ascultam Cuvantul cel Adevarat caci curatirea prin Cuvant, prin ascultare si intelegere, este exclusiv personala. Eu trebuie sa ascult, asa cum eu mananc sau eu iubesc! Poate lucra cineva in locul meu dar nimeni nu poate manca in locul meu, nici iubi pentru mine! Eu, si numai eu, trebuie sa mananc, sa iubesc si... sa ascult Cuvantul! Doar asa il pot trai in viata mea! 

Cel care vine la Biserica dar nu face cele ale Domnului in afara ei este locuit de cel rau! Si acest lucru trebuie sa ne preocupe ori de cate ori ne trezim ca facem ceva rau!

Diavolul se foloseste de imagine (asta a facut de la inceput, bagand in mintea Evei si a lui Adam o imagine falsa despre Dumnezeu!) Putem astfel sa intelegem pericolul care ne paste in prezent!? Imaginea ne domina! De aceea trebuie sa ne ferim de orice vine pe calea imaginii! Intre lucruri bune, intre atatea video-uri pe care le urmarim, fie ele si cu fete bisericesti, sta mereu la panda diavolul creator de fantasme care ne tulbura mintea si ne departeaza de Dumnezeu cel Adevarat! 

Evanghelia este o lentila de corectare a imaginii gresite despre Dumnezeu pe care o avem in cap!

Prin gura omului posedat, diavolul vorbeste. Daca nu citim superficial pasajul evanghelic, observam ca pluralul se intrepatrunde cu singularul. Cati demoni sunt de fapt? Unul sau mai multi? 

Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te știu 
cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!
Diavolul Il recunoaste pe Dumnezeu! Este singurul care nu se indoieste nici o clipa ca Iisus este Fiul Lui! 

In pluralul textului putem fi inclusi noi, cei prezenti fizic la rugaciune, in biserica, care suntem locuiti, ne lasam distrasi de la Cuvantul Sfant de gandurile lumesti! Treaba diavolului este sa ne  desparta de Dumnezeu! Si diavolul aici, pe pamant, este stapan! Sa ne amintim ce ii spune lui Iisus in pustiu, la momentul ispitirii!

Ție Îți voi da toată stăpânirea aceasta și strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie și eu o dau cui voiesc; deci, dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. (Lc. 4,16)

Diavolul lucreaza bine cu omul pe care il tine sub puterea sa prin micile/mari placeri, prin invidie, gelozie, ura ... Dar Iisus de aceea S-a intrupat: ca sa-l elibereze pe om de sub aceasta dominatie!
Si arma Mantuitorului este Cuvantul! A fi in Biserica fara a trai Cuvantul este o ramanere sub puterea duhului rau!

Fragmentul de azi incepe cu mirarea auditorului in fata Cuvantului Mantuitorului "
Și erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere" si se incheie cu intrebarea: "Ce este acest cuvânt? Că poruncește cu stăpânire și cu putere duhurilor necurate și ele ies."

Luca pune vindecarea demonizatului intre două remarci legate de forta Cuvântului caci tocmai Cuvântul divin pe care îl asculţi are puterea să te elibereze de înşelăciune, de minciună. Numai adevărul, care-ţi arată toate contradicţiile din tine, te 
eliberează de linistea mincinoasa, automultumirea in care te complaci!

Telul nostru in Biserica trebuie sa fie acela de a nu lasa Cuvântul să treacă pe lângă noi, căci prima acţiune a diavolului este de a confisca cuvântul, de a inabisi samanta Cuvantului, de a ne distrage atentia, astfel încât  el sa nu poata să ne intre în inimă, sa nu rodeasca.

Numai lasad Cuvantul sa intre in inima noastra vom putea simti forta, puterea lui eliberatoare! 

vineri, 22 octombrie 2021

IISUS IN PATRIA SA


„În vremea aceea se mirau toți de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, Îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul. 
Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.”
LUCA: 4, 22-30

După distrugerea Templului din Ierusalim, în anul 587 î.Hr., de catre oștile babiloniene ale regelui Nabucodonosor și reclădirea lui  ulterioară - din vremea lui Zorobabel - in ciuda instabilitatii politice si a influentelor spirituale, poporul ales a pastrat legatura cu Dumnezeu.

In zilele Întrupării Mântuitorului, toată această „evlavie” daca nu disparuse, devenise cel putin discutabila. Respectarea Legii lui Moise avea cu mult mai multe manifestarile exterioare decat  spirituale si morale. 
Credinta iudeilor nu mai era cea pe care ar fi trebuit sa o aiba ca  popor ales de Dumnezeu, aflat in asteptarea lui Mesia!

In momentul Intruparii Domnului, iudeii treceau printr-o perioadă relativ liniștită, din punct de vedere politic si social. 
Ca si traire religioasa, Templul din Ierusalim continua sa fascineze si sa atraga nenumărați iudei, din interiorul și din afara hotarelor, cultul iudaic fiind apreciat chiar și de romanii. 

Daca romanii ajunsesera sa se apropie de Dumnezeu,  iudeii insa gândeau mai mult politic decât religios!
Desi  tineau la respectarea Legii, se simtea o lipsa de conexiune cu Dumnezeu, o racire a iubirii fata de El, cum si fata de semenii lor. Plutea in aer, asadar, o oarecare tulburare si parea ca nimeni nu se mai putea bucura, nimeni nu se arată dispus să caute, sa afle dacă Mesia într-adevăr Se nascuse sau inca nu. 
Trairea, conectarea lor cu Dumnezeu era la cote foarte scazute. 
Iudeii se complaceau încremeniți într-o gandire paralelă, neatenti la semnele trimise de Dumnezeu, desi le tot cereau! După cum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11).

Desi mulți au fost martori ai minunilor savarsite de Domnul Hristos, totuși, atitudinea poporului poate fi considerata mai curand ambigua, oscilanta, decat sincera! 
Multimi de oameni  Il urmau si-L ascultau, dar in acelas timp exista si o mare neincredere, o oarecare adversitate, inversunare chiar, impotriva Mantuitorului! 
Si acest "dualism" al poporului iudeu se va dovedi in doua momente cruciale, petrecute la doar o saptamana distanta unul de celalalt: slăvirea Domnului, la Intrarea în Ierusalim, si ura din ziua condamnarii Mântuitorului! 

Si nazarinenii, desi se proclamau credincioși și slujitori ai lui Dumnezeu,  s-au  dovedit incapabili să Îl descopere cu adevărat pe Hristos și să creadă în El și in învă­țătura Sa. 
Mandria si invidia aveau sa-i orbeasca!
Hristos Insusi „se mira de necredinţa lor (Marcu 6, 6) 

Fragmentul evanghelic de astazi este continuare a celui de ieri.
Iisus, aflat in sinagoga din Nazaret, locul und, tine o scurta predica de doar cateva cuvinte care insa vor declansa indignarea auditoriului!
Evanghelistul Luca ne spune ca oamenii; care ascultasera cuvintele Lui, au fost asa de indignati incat „L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie” (Luca 4, 29)!

Concetatenii Domnului se dovedesc complet rupti de Lege de vreme ce sunt la un pas doar de a-L ucide pentru vorbele adevarate rostite:   
Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un proroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul” (Luca 4, 23-27). 

Iisus rosteste acest discurs împotriva cărturarilor și fariseilor fățarnici acuzandu-i implicit de propovaduirea formala a Legii lui Moise, lege in care nu mai credeau de vreme ce nici ei insisi nu o mai respectau!
Astfel, El da, doua exemple : cel al vaduvei din Serapta si cel al lui Neeman, leprosul. 
Simpla referire la acesti păgâni, din vremea proorocului Elisei, care au trăit minuni extraordinare si au sfarsit prin a crede in Dumnezeu,
exemple binecunoscute iudeilor din Cartile lui Moise - rănește mandria nazarinenilor într-atat incat aceștia vor să-L arunce în prăpastie!

Acestia erau pagani aflati in nevoie, care nu se asteptau la nimic. 
Ei au primit harul caci acesta ramane in veci un dar! 
Iudeii pretindeau insa darul, considerandu-se detinatori de drept ai harului! Ori harul, iubirea lui Dumnezeu, nu se pretinde! 
Se primeste in dar! Primirea lui este o chestiune de dorinta si de dragoste!
Nu poti pretinde ca cineva sa te iubeasca! Iubirea ajunge la tine ca efect al propriei tale iubiri, al propriei tale jertfe de dragoste!

Sfantul Ambrozie al Milanului ne sugereaza, evocand povestea lui Neeman, ca nimeni din cei care-L cunosc pe Dumnezeu nu are dreptul sa se indoiasca de adevarul, puterea si iubirea Sa! 
Tot ce avem de facut este sa ne incredem si sa iubim!

Era un sirian (numit) Neeman, care avea lepră și nu putea să fie curățit de nimeni. Atunci o fată dintre prizonieri i-a spus că este în Israil un profet care ar putea să-l cură­țească de boala leprei. Luând el aur și argint - spune Scriptura - s-a îndreptat spre regele lui Israil. Acesta, aflând scopul venirii lui, și-a sfâșiat hainele, spunând că era mai degrabă pus la încercare, când ți se cerea ceea ce nu era în puterea lui; dar Elisei i-a trimis vorbă regelui să-l îndrume pe sirian la el, ca să cunoască cum că este Dumnezeu în Israil. Și după ce acesta a venit, l-a povățuit să se scufunde de șapte ori în râul Iordan. Atunci acela a început să-i spună că el avea ape mai bune în patria sa, în care se scufundase de multe ori, dar niciodată nu se curățise de lepră. Chemat din nou acolo, nu asculta de povețele profetului; dar, la îndemnul și stă­ruințele slugilor, a consimțit și s-a scufundat. Și fiind curățit din aceasta, a înțeles că faptul de a se curăți cineva nu stă în puterea apelor, ci a Harului. 
Cunoaște acum cine este acea fată mai tânără printre prinșii de război: este adunarea neamurilor, adică Biserica Domnului, ținută mai înainte în stăpânirea păcatului, când încă nu avea libertatea dată de Har; la sfatul acesteia, acea deșartă mulțime a neamurilor a auzit cuvântul prorocesc, de care la început s-a îndoit mult timp; dar mai târziu, când s-a convins că trebuie să-l urmeze, a fost spălată de toată întinăciunea păcătoșeniei. Și Neeman cel puțin s-a îndoit înainte de a se tămădui; tu însă te-ai tămăduit deja și de aceea nu ai dreptul să te mai îndoiești.” Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul III, 15-18, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 12-13

Formalismul, de care se fac vinovati iudeii, este o capcana, o primejdie si pentru credinta noastra! 
Amestecam obiceiurile cu credinta...  inflorind-o pe ici, pe colo, cu rituri locale de inspiratie pagana!
Facem reguli, desi nu e treaba noastra. Ii judecam pe cei care nu fac "cum" si "ce" "trebuie", fara insa sa ne oprim spre a vedea si ce este in inima lor! 
Am putea fi surprinsi sa observam ca sunt poate mai smeriti chiar decat cei care se straduiesc sa respecte mai curand forma decat fondul cultului nostru ortodox,

joi, 21 octombrie 2021

IMPLINIREA SCRIPTURII

„În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a ridicat să citească. Și I s-a dat cartea prorocului Isaia
Iar El, deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să izbăvesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului»
Și, închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Atunci El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui” Luca 4, 16-22

Evanghelia de astazi ni-L arata pe Domnul  predicand in Sinagoga! Iisus se ridică pentru a citi. 

Semantica verbului a citi, în limba greacă, este a recunoaşte - caci a citi înseamnă a recunoaşte semnele, apoi cuvintele, pe care le-ai învăţat  si le intelegi, dar, deasemenea, poţi recunoaşte, în spatele cuvintelor sau printre randuri,  realitatea pe care acestea o descriu.

Si I se dă Cartea Profetului Isaia
Exista  in Isaia cap. 29, o referire la carte si a citi - care ne lamureste ca a deschide cartea şi a citi nu este atât de simplu!
"Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voştri, profeţilor, şi capetele voastre, văzătorilor, le-a acoperit cu văl. Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi-i zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este pecetluită!"
Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!".Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri". Is 29: 10-14

De multe ori adevărul este captiv, pecetluit, si nu putem să-l deschidem. Faptul de a citi, de a interpreta şi de a deschide devine foarte important.

Clement Alexandrinul spune:

„S-ar putea ca un om, din cei nepricepuți, să vină acolo unde tu predai gnoza și el să nu fie în stare să sesizeze adevărul; el te va înțelege greșit și va cădea; deci, spune Scriptura, fii atent cu folosirea învățăturii și închide izvorul cel viu care este în adâncul tău; închide-l tuturor celor ce se apropie fără judecată și dă băutură numai celor care însetează de adevăr. Ascunde adâncul cunoașterii (Romani 11, 13) tuturor celor care nu sunt în stare să-l primească! Acoperă groapa! Stăpânul gropii, gnosticul însuși, va fi pedepsit, spune Scriptura; că el este de vină că s-a smintit acela; sau pentru că acela a fost înghițit de măreția învățăturii, fiind încă mic la suflet. (...) Filozofia - care este într-adevăr filozofie - și adevărata teologie să aparțină numai acelora care se apropie adeseori de ele și care au dat probă de credință în toată viața lor. Da, scrierile acestea vor ca noi să avem nevoie de un interpret și de un învățător; numai așa ele vor fi studiate mai bine, iar noi nu vom greși, pentru că am primit învățăturile de la oameni care le cunosc bine, de la oameni care ne-au socotit vrednici să ne folosim de ele. De altfel, toate lucrurile, care se văd printr-un voal, arată adevărul mai măreț și mai venerabil, ca de pildă fructele care se văd prin apă sau ca formele lucrurilor care se lasă a fi ghicite prin voalurile care le acoperă; pentru că lumina puternică lasă să se descopere defectele; în afară de asta, lucrurile care se văd așa cum sunt ele nu pot fi înțelese decât într-un singur chip. Este, însă, cu putință să scoți dintr-un simbol mai multe sensuri, așa cum am văzut când am vorbit de cuvintele ascunse. Așa stând lucrurile, omul fără experiență și neînvățat greșește; gnosticul, însă, înțelege sensul adevărat. Scrierile acelea nu vor să fie date oricui se întâmplă, fără deosebire, nici să fie făcuți părtași la bunătățile înțelepciunii cei care nici în vis nu și-au curățit sufletul; că nu-i îngăduit să oferi tuturor veniților cele dobândite cu atâtea lupte și nici să istorisești tainele Cuvântului celor necurați.”
 (Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 342-343)

Textul citit de Mantuitor este din cap 61 din Cartea lui Isaia , unde se vorbeşte tocmai despre Mesia, Unsul,  care, plin de Duh Sfant, va elibera poporul Său. 

Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate; Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui.

Dupa citirea pasajului, Mantuitorul nu a ţinut o predică lungă, ci doar a spus: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. 
Şi ei se minunau de cuvintele Sale pline de har dar ...

Prima reacţie este pozitivă, căci textul lui Isaia anunta implinirea nazuintelor omului: ca din orbi să devenim vazatori, din sclavi să devenim liberi... 
Dar exista ceva care nu se potrivea in mintea celor care auzeau: 
după părerea lor, Iisus nu putea fi Unsul caci, dacă ar fi Unsul, nu ar fi locuit in Nazaret, în casa pe care toţi o cunoaşteau. Nu ar putea fi fiul lui Iosif, căci tatăl său ar trebui sa aiba un renume ... 
Era deci scandalos de-a dreptul ca acest om, care era unul... oarecare, sa rosteasca Cuvântul lui Dumnezeu!
Iisus nu era pe masura imaginii construite in mintea oamenilor! 
CUM PUTEA FI UNSUL, un tamplar din Nazaret?

Noi si azi judecam la fel! Punem oamenii in casute... ne invartim pe aceleasi orbite, in aceleasi medii, purtam aceleasi metehne! Nu facem schimb intre noi, deci comuniunea este doar o poveste caci nu iesim din cercul nostru. si nu venim spre ceilalti!

Iisus nu ar fi nici azi mai bine primit! Nimeni nu L-ar socoti destul de bun, mai ales cunoscutii Sai! 
Asta impotriva a ceea ce spune si a ceea ce face! 
Pentru ca nu se potriveste  mentalitatii societatii !  
Nu pricepem nici azi ca El Şi-a însuşit tocmai limitele şi fragilitatea noastră, astfel încât ele să nu fie obstacol ci sa ne uneasca si sa ne faca liberi! 

Mantuitorul le stia gandul asa ca le va spune : "Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. (daca esti in stare!) 
Doar ca... nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.




miercuri, 20 octombrie 2021

ISPITA - EXTEMPORAL LA DUHOVNICIE



„În vremea aceea Iisus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie, timp de patruzeci de zile fiind ispitit de diavol. 
Și, în aceste zile, nu a mâncat nimic, iar sfârșindu-se zilele acelea, a flămânzit. 
Și I-a zis diavolul: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine. 
Și a răspuns Iisus către el: Scris este că «nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»
Apoi, suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii. Și I-a zis diavolul: Ție Îți voi da toată stăpânirea aceasta și strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie și eu o dau cui voiesc; deci, dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. 
Dar, răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»
Și L-a dus în Ierusalim și L-a așezat pe aripa templului și I-a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci scris este: «Îngerilor Săi va porunci pentru Tine ca să Te păzească; și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să lovești de piatră piciorul Tău»
Și răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău». 
Și diavolul, sfârșind toată ispita, s-a îndepărtat de la El până la o vreme. Dar Iisus S-a întors în puterea Duhului în Galileea și a ieșit vestea despre El în toată împrejurimea. Și învăța în sinagogile lor, fiind slăvit de toți.” LUCA 4: 1-15

Azi se citeste Evanghelia dupa Luca pasajul care evoca ispitirea Mantuitorului in pustiu!
Domnul a fost ispitit ca om si ca om a rezistat aratandu-ne ca... e posibil, ca suntem in stare sa ne ferim, sa nu cadem prada unor false iluzii!
El, ca om, ne da dimensiunea capacitatii noastre de a lupta cu patimile, cu slabiciunile firii, cu dorintele nostre frivole! 
Ne invata cum sa facem sa putem spune NU!

Cand este vorba de ispite si ispitiri fiecare are un discurs... personalizat! Eu le vad ca pe un soi de "extemporal", pe care il dam periodic pentru verificarea... nivelul evolutiei noastre duhovnicesti.
Inutil sa dam vina pe te miri cine... 
Te lasi ispitit sau rezisti ispitei ! Cale de mijloc nu exista!

Din experienta personala am invatat ca ispita, cand vine, este o dovada a faptului ca esti pe drumul cel bun! 

In Rugaciunea Domneasca, din versetul "si nu ne duce pe noi in ispita" , unii inteleg ca 
Dumnezeu ne-ar putea ispiti! 
In realitate, ispita este doar ingaduita de Dumnezeu, dar nu El ne ispiteste ci noi cadem prada ispitelor!
Cartea lui Iov este o buna lectura lamuritoare! ( Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta".)

Trebuie sa ne rugam necontenit ca Dumnezeu sa ne intareasca vointa, puterea si credinta... ca sa rezistam ispitelor! 
Si aceasta inseamna pregatire duhovniceasca!

Omul duhovnicesc poate avea un soi de flash in care se poate vedea intr-o secunda dincolo de stralucirea de moment a ofertei demonice! 
Flash-ul acesta este un dar de la Dumnezeu, o rasplata pentru credinta si credinciosie! 

Cu sau fara flash, este evident ca postul si rugaciunea ne ajuta sa ne intarim puterea de a ne impotrivi ispitelor!

O zi binecuvantata!

marți, 19 octombrie 2021

CINE ESTE IISUS?



„În vremea aceea, Iisus Însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Iosif, fiul lui Ioda, fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Mainan, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Iesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Iar Iisus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie.” 
Luca 3, 23–38; 4, 1 

Genealogia neamului dupa trup al Mantuitorului nostru Iisus Hristos este amintita in Noul Testament doar de Sfintii Evanghelisti Matei si Luca, amandoi aratand astfel ca Iosif se trage din semintia lui David. 

Genealogia este prezentata de acestia pentru a sublinia realitatea nasterii lui Iisus Hristos, originea sa iudaica imparateasca, din care decurge si mesianitatea

Sfintii Evanghelisti Matei si Luca ne oferă astfel câteva răspunsuri la o serie de întrebări: „Cine este Iisus Hristos?“, „Care este originea Sa?“, „De unde vine El?“, „Unde S-a născut?“ 

Pentru cititorul de astăzi al Evangheliei, lectura acestei liste lungi poate fi descurajatoare şi obositoare, având în vedere faptul că această pagină evanghelică este alcătuită dintr-o înşiruire de 76 de nume (42 de nume la Matei), însemnând tot atâtea generaţii de strămoşi pământeşti ai lui Iisus. 
Această enumerare pare şi mai ciudată datorită modului în care este prezentata: cutare fiul lui cutare... fără nici o explicaţie lamuritoate. Însă o lectură atentă a textului Sfintei Evanghelii ne descoperă intenţia evanghelistului de a ne prezenta un adevăr de credinţă, şi anume acela ca „Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat“
 „Genealogia lui Iisus“, ne arata originea Sa omenească, ca Fiu al castei regale a lui David, dar si originea Sa dumnezeiască ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, prin puterea Duhului Sfânt, din Fecioara Maria. 

Aceasta "insiruire" este o icoană alcatuita din două părţi legate una de alta, pe care sunt zugrăvite, pe de o parte, numeroasele figuri şi evenimente ale arborelui Său genealogic, iar pe de alta, taina naşterii lui Hristos în Betleem.

Să nu uităm că în lumea antică, lista propriilor strămoşi era foarte importantă deoarece ţinea loc de document de stare civilă“. 
Ca să-şi cunoască propria identitate, propriile rădăcini, ca să poată trăi şi ocupa un loc în societate, era nevoie ca fiecare persoană importantă să aibă genealogia personală.

În istoria artei religioase, această reprezentare poartă numele de „Arborele lui Iesei“ şi are ca sursă de inspiraţie textul profetic din Isaia 11, 1: „O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da“.
Într-o variantă uşor amplificată, textul este citat de Sfântul Pavel în Epistola către Romani 15, 12: „Şi se va arăta rădăcina lui Iesei Cel care Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui“
În mod evident această profeţie se referă la Iisus Hristos în dubla Sa implicare: pe de o parte, ca vlăstar după trup al poporului evreu; pe de alta, ca Mântuitor al întregului neam omenesc.

Acest arbore genealogic se gaseste zugravit în frescele exterioare ale mănăstirilor noastre din Moldova. 
https://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/Arborelele%20lui%20Iesei/Fresce-mari-07_arborele.jpg

Prezenta arborelui genealogic al lui Iisus in Evanghelii arata că Iisus nu era un oarecare, ci că era un urmaş, pe linie omenească, al regelui David si nu numai, caci ascendenta merge, in Evanghelia dupa Luca, pana la Adam!  

La evrei, numele nu se puneau deloc aleatoriu. 
Prin aceste nume se spunea ceva despre individ dar si ca familia respectivului mărturisea că Dumnezeu-Creatorul are o solutie salvatoare pentru poporul Său. 

Genealogia lui Iisus sintetizeaza întreaga istorie a poporului lui Dumnezeu, de la Adam, la Avraam, la David, până la întruparea lui Hristos, prezentata insa diferit de catre cei doi evanghelisti. 

Genealogiile, prezente în Vechiului Testament, de obicei încep prin menţionarea pe primul loc a personalităţii celei mai importante
Lista stramosilor, mai numeroasa la Luca, incepe cu Iisus si se termina cu Adam, in timp ce cea a lui Matei coboara, de la Avram la Iisus, asezat "ultimul pe lista"!

Intre alte diferente de abordare, dintre cel doi evanghelisti, notam numirea, deloc la întâmplarea, a 5 femei Tamara, Rahav, Rut, Batşeba şi Fecioara Maria - in Evanghelia dupa Matei spre deosebire de cea dupa Luca, in care sunt numiti doar barbati (la evrei nefiind obiceiul de a face genealogia in linie feminina!)

După cum Adam stă la începutul vechii umanităţi, tot astfel Mântuitorul stă la începutul unei noi umanităţi, doar că descendenţa Sa nu mai ţine de ordinea firii, ci ţine de ordinea supranaturală a naşterii Sale de la Duhul Sfânt!

Evangheliile vor demonstra Miracolul Nasterii si Misiunea Fiului -  implinirea planului dumnezeiesc prin jertfa Crucii!