miercuri, 17 iulie 2019

DESPRE SEMNE - IONA, REGINA DIN SABA SI FUGA DIAVOLULUI DE APA

În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre cărturari și farisei, zicând: Învățătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El răspunzând le-a zis: Acest neam viclean și desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona prorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți. 
Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, aici este mai mult decât Iona. 
Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta și-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și, iată, aici este mai mult decât Solomon. 
Iar când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici, și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean.”
MATEI 12, 38 - 45

După ce Mantuitorul a vindecat demonizatul orb și mut iar fariseii si carturarii l-au acuzat ca scoate pe demoni cu capetenia demonilor, dialogul continua! 
Si, iata, punctele atinde de Iisus:
-  despre semne si... semnul lui Iona
-  Reginei  de la miazazi  si
-  frica demonului de apa

Despre aceasta discutie am mai comentat in anii trecuti, analizand relatarea similara aflata in Evanghelia dupa Luca, cap,11.
Ca si atunci,  cred ca e bine sa trecem in revista lucrurile ce stau in spatele celor trei puncte ale dialogului!

Stim din Cartea Sfanta ca poporul lui  Israel, de-a lungul istoriei sale, a cerut periodic  de la Dumnezeu semne
Nevoia de semne era asadar felul in care poporul ales  isi revigora credinta, la intervale istorice de timp.
  • Semnul lui Iona 
Iona a fost unul dintre proorocii lui Israel care a primit de la Dumnezeu sarcina de a merge in Ninive si a spune poporului asirian de acolo ca orasul lor avea sa fie distrus din pricina pacatelor locuitorilor. 

Iona insa, de frica,
 nu a implinit porunca lui Dumnezei ci a fugit cu o corabie, in largul marii.  
Dar o furtuna puternica era cat pe-aci sa-i piarda pe cei aflati pe corabie, ceea ce il face pe Iona sa inteleaga ca atrasese mania lui Dumnezeu. Constient de pacatul sau, I-a cerut Domnului sa-l abandoneze in apele marii, pentru ca ceilalti aflati pe corabie sa nu fie sacrificati din pricina neascultarii sale.  
Si rugamintea i-a fost indeplinita.
Dar un peste urias l-a inghitit  si Iona a fost nevoit sa stea in burta acestuia 3 zile si 3 nopti, timp in care el nu face decat  rugaciuni de pocainta. Pestele l-a scuipat insa pe tarm si astfel, scapat, prorocul Iona a mers in Ninive sa implineasca porunca Domnului! 

Locuitorii orasului Ninive se inchinau la idoli si traiau macinati de pacate grele care starnisera mania lui Dumnezeu, insa prorocirea adusa de Iona, abia iesit din burta balenei, cu chipul transfigurat, a fost ascultata si ei „au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat în sac” (Iona 3, 5)

Cum nimic nu este lipsit de rost in Planul lui Dumnezeu  si nimic din Cartea Sfanta nu este scris fara mesaj, intelegem abia in vremea lui Iisus ca scopul real al misiunii lui Iona  si a aventurii sale legate de sederea in burta balenei a fost prefigurarea celor trei zile petrecute de Mantuitorul Hristos, de la rastignire la Inviere, in adancul iadului!
  • Regina de la Miazazi  este Regina din Saba, despre care aflam din Cartea a III.a, a Regilor

"Regina din Saba însă, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înţelepciunea cu cuvinte greu de înţeles. Venind ea de la Ierusalim cu foarte mare bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu foarte mult aur şi pietre scumpe, a mers la Solomon şi s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. Şi i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei şi n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele şi să nu i-o dezlege. Văzând deci Regina din Saba toată înţelepciunea lui Solomon (...) a zis regelui: Adevărat este ce am auzit eu în ţara mea de lucrurile tale şi de înţelepciunea ta. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei şi iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai înţelepciune şi bogăţie mult mai mare decât am auzit eu. (...) Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veşnică a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată şi dreptate. (...) Iar regele Solomon a dat Reginei din Saba tot ce a dorit şi a cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. Şi s-a întors ea înapoi la ţara ei şi toate slugile ei.”

Numele ei il gasim atat in Coranul cat si in multe alte povesti egiptene. Unii exegeti considera Cantarea Cantarilor ca fiind o carte marturisitoare a iubirii lui Solomon pentru aceasta misterioasa regina.

In interpretarea creştină a Vechiul Testament, intalnirea dintre inteleptul Solomon si Regina din Saba are insa, pe langa valori istorice, şi unele metaforice. 
Astfel vizita reginei intruchipeaza unirea metaforică a lui Hristos cu Biserica, Solomon fiind prefigurarea lui Messia, iar Regina din Saba poporul care crede şi îl ascultă pe El. Castitatea Reginei din Saba este considerată a fi  o prefigurare a Fecioarei Maria, iar cele trei daruri, pe care le-ar fi adus cu ea – aur, mirodenii şi pietre preţioase – o anticipata imagine a darurilor magilor – aur, smirnă şi tămâie - aduse pruncului Iisus.
  • Diavolul si apa
Asadar duhul rău care iese din om umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă și nu găsește. Dar de ce în locuri fără de apă?
Unde este apă este viață, unde este viață este Duhul Sfânt. Apa, în creație, este chip al Duhului Sfânt, este într-un fel icoană a lucrării Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt este viața lumii. Duhul Sfânt vindecă, curățește, sfințește…. Apa este transparenta, Duhul este nevăzut. 
Apa este în tot… la fel ca Duhul lui Dumnezeu prezent in tot si toate prin energiile Sale necreate! 
Pe pamant nimic nu ar fi fara apa! Circuitul apei în natură este circuitului vieții .

Din Sfânta Scriptură intelegem ca apa a fost creată de Dumnezeu pentru a da viață dar si pentru a pedepsi în vederea unei renașteri a omului. La început lumii tot pământul era plin de apă, iar Duhului lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. (Facere 1, 2) 
Al doilea verset al Sfintei Scripturi pune apa în legătură directă cu Duhul Sfânt!

Aici este explicatia faptului ca diavolii umbla in locuri fara de apă, căci acolo unde este apă este și Duhul Sfânt prezent tainic si diavolul se teme și fuge de Duhul lui Dumnezeu!

Sa ne amintim de Potopul lui Noe care a fost e cea mai mare pedeapsă dată de Dumnezeu oamenilor care nu mai ascultau de nimeni și nimic. Natura omului este asa de inclinata spre pacat incat fara pedepse nici nu poate exista! Exemplul graitor ni-l dau chiar copiii lui Noe care, desi au trait timpul unui astfel de potop universal, totusi au reinceput să păcătuiasca!
Potopul lui Noe nu a fost insa doar o pedeapsă
, ci o naștere din nou a lumii. Căci, așa cum la inceput lumea  s-a făcut din apă, așa și a doua oara tot din apa cea multă, care acoperea toți munții pământului, a ieșit la suprafață primenita. Geografia planetei după potopul lui Noe s-a schimbat mult..

Venirea Sfântul Ioan Botezătorul aduce botezul cu apa spre pocainta

Dar dupa Ioan vine Domnul Hristos care botează nu numai cu apă ci și cu Duhul Sfânt
Botezul este cea de-a III.a naștere a lumii - dupa facerea lumii si potopul lui Noe!

Dar botezul este doar inceputul indumnezeirii omului, aceasta lucrare enorma, finala, a lui Dumnezeu! 
Lenea duhovniceasca adure fraactura in relatia cu Dumnezeu si... asta il va atrage pe diavol care gaseste terenul bun spre 
a-l va pierde pe om!
Sa fii botezat dar fara Dumnezeu... nu esti decat prada diavolilor!

Meditatie cu folos si o zi binecuvantata tuturor!

marți, 16 iulie 2019

INVIDIA - CEL MAI MARE RAU AL OMENIRII

Si astazi meditam la cateva versete din capitolul 12 al Evangheliei dupa Matei! Este vorba de pasaje in care ni se vorbeste despre demoni si vindecarile miraculoase ale Mantuitorului, dar mai ales despre invidie!

Mai intai:
Ce sunt demonii? Cine este satana?

Iisus Hristos Insusi a spus - si evanghelistii au consemnat - că l-a văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger!

Demonii, diavolii, satana... sunt numiti si ingerii cazuti. Caci ingeri au fost dar, din neascultare și invidie fata de Dumnezeu, au fost pedepsiți de El si alungati din Imparatia lui Dumnezeu! 
Și au ajuns îngeri-căzuți…. Caci au căzut din cer și "stapanesc" cele mai de jos ale pământului… dar și  văzduhul, după cum spune Sf. Apostol Pavel.

In Filocalie Sfintii Parinti vorbesc  despre duhuri - duhul desfrânării,  duhul lăcomiei pântecelui,  duhul mândriei - si nu de pacate,  fiecărui păcat fiindu-i asociat in fapt un duh rău, un demon care ispitește și chinuie pe om, un duh rău care s-a legat de voința lui și, până nu cere, prin pocăință și smerenie, vindecare de la Domnul, el nu pleacă din om.

Pentru ca pare inspaimantatoare ideea de a avea in tine pe cineva care te stapaneste, manipulandu-te sa faci rau, tie si altora, omul evita, ignora, se face ca nu exista asa ceva!

Mintea ne este insa adesea invadata de ganduri evident straine de noi. Forta noastra spirituala ne ajuta sa discernem, sa primim sau sa alungam ispitele venite astfel. 
Cine Il cunoaste pe Dumnezeu in sublima Sa Treime poate sa le alunge, poate tine departe de suflet duhurile ce se insinueaza prin gand ! Acesta este de fapt lucrarea noastra spirituala: sa tinem departe de suflet gandurile aduse de duhuri!

E bine de stiut ca Dumnezeu ii ingaduie pe diavoli  in masura in care ei ne exerseaza capacitatea duhovniceasca. 

„În vremea aceea fariseii s-au sfătuit împotriva lui Iisus cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Și mulți au venit după El și i-a vindecat pe toți. Dar le-a poruncit să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb și mut, și l-a vindecat, încât cel orb și mut vorbea și vedea. Iar mulțimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta Fiul lui David? Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă Satana scoate pe Satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci, cum va dăinui împărăția lui? Și dacă Eu scot pe diavoli cu Beelzebul, feciorii voștri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe diavoli, iată, a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască lucrurile dacă nu va lega întâi pe cel tare și pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, și cine nu adună cu Mine risipește.

Revin la Evanghelie. 
Domnul vindecă asadar un demonizat orb și mut. Nu putem spune ca toti mutii si orbii sunt stapaniti de duhuri rele dar aici este vorba de un astfel de caz! Este posibil ca unii orbi sau muti  sa aiba aceste neputințe și de la diavol. Dumnezeu știe!

Minunea pe care o face Domnul Iisus vindecandu-i pe cei demonizati  era absolut ne mai intalnita! Nu se mai pomenise niciodată  ca un om să vindece un alt om orb și mut. De aceea mulțimile toate se minunau si se întrebau: Nu este acesta Fiul lui David? Adică:  cum de are aceste puteri acesta care a crescut cu noi, pe care il stim din copilarie? 
Mulțimile se mirau dar Il si apreciau, in timp ce fariseii aveau o alta parere: "Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor". Si aici se aude vocea invidiei!

Asadar fariseii, în loc să se bucure ca cineva din neamul lor s-a vindecat, il ponegresc pe vindecator! 
Sf. Ioan Gură de Aur vorbind despre aceasta remarca cum furia lor a întrecut-o pe cea a diavolilor. Ca oamenii au decăzut intr-atat incat si-au pierdut blândețea naturala și au căpătat o brutalitate  neomenească! 
Cine ajunge atât de insensibil la suferințele din jur, acela nu mai este om. Cui nu i se mai înmoaie sufletul atunci când vede un om în suferință trupească sau sufletească, acela și-a pierdut curăția cea dintâi

Sf. Ioan Gură de Aur mai zice ca  invidia este cel mai mare păcat al omului. 
Din invidie au căzut îngerii din cer, căci invidiau dumnezeirea Sfintei Treimi și doreau să fie ca Dumnezeu, fără a asculta de El. 
Din invidie a apărut prima crimă pe pământ, când Cain a omorât pe Abel. 
Sf. Ioan considera invidia mai rea decât adulterul mai rea decât toate păcatele… 
Noi insa nu considerăm acest păcat așa de agresiv și nociv. Spunea Sf. Ioan: "nu văd pe nimeni plângând și pocăindu-se cu lacrimi pentru acest păcat". 
Păcatul invidiei este răspândit chiar si printre slujitorii lui Dumnezeu și face mult rău  oamenilor. 
Dacă păcatul desfrânării durează scurt timp, păcatul invidiei tulbură sufletul omului permanent. 
Păcatul invidiei îți tulbură mai întâi sufletul tău  și  apoi pe al aproapelui. De aceea e un păcat mare. 
Dupa parerea Sf Ioan Gura de Aur ar trebui oprită intrarea invidioșilor în biserică, mai mult decât cea a adulterinilor!

Domnul Hristos le raspunde fariseilor, fara sa se mandreasca ca El este Mesia, Dumnezeu coborat intre oameni,  ci ca, daca este posibil ca El sa scoata pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu (si nu cu domnul demonilor) atunci se cheama ca...a ajuns la ei împărăția lui Dumnezeu! 
Si Impărăția a ajuns la oameni pentru că a venit Împăratul Insusi printre ei! Caci acolo unde este Împăratul este și Impărăția Lui! Acolo unde sunt scosi demonii din oameni,  unde duhurile rele pleaca si oamenii se curata acolo e Impărăția Cerurilor,  Duhul lui Dumnezeu!

Prin aceste cuvinte Domnul vrea sa-i atraga la El pe evrei… pentru a-i face sa-L recunoasca si astfel sa-i vindece, sa-i aduca pe calea Dreptatii! Dar invidia i-a orbit!

În loc ca voi să vă bucurați și să fiți răpiți de a crede că eu sunt aici pentru a vă împărți harurile pe care le-au prezis altădată profeții și că timpul fericirii voastre a venit în sfârșit, voi faceți tocmai contrarul și nu numai că vă opuneți darurilor mari pe care vreau să vi le fac, ci voi chiar mă necinstiți prin acuzele voastre false și prin calomniile voastre.” (zice Sf. Ioan Gură de Aur parafrazând cuvintele Domnului către farisei)

luni, 15 iulie 2019

DIN NOU DESPRE SABAT


Biserica ne propune, in continuare, parcurgerea capitolului 12 al Evangheliei dupa Matei, capitol dedicat Sabatului, si despre care am scris vinerea trecuta un rezumat al celor citite de mine:
https://darul-din-urma.blogspot.com/2019/07/cum-devenit-sabatul-ziua-de-duminica.html

Sf. Teofilact al Bulgariei, referindu-se la momentul trecerii Mantuitorului printre spicele de grau, impreuna cu apostolii sai, (moment cu care incepe capitolul 12), e de parere ca Dumnezeu, i-a adus
special pe apostoli acolo, sa manance spice de față cu fariseii, tocmai pentru a pune in discutie tabuurile sabatului  și a dezlega astfel  Legea Veche. 
Prin vorbele Sale, Iisus a schimbat rânduiala ei in mod explicit!

Evreii stalcesc - si acum  ca si atunci  -   Legea, încât au devenit absolut penibili, mai ales cu privire la randuiala ne-muncitului in ziua de odihana!
In Israel sunt si azi evrei care nu aprind lumina în zi de sâmbătă, ca să nu... „muncească” si angajează oameni de alt neam să le aprindă lumina! 
Sabatul începe de vineri seara, de la apusul soarelui, și ține până sâmbătă seara la apus. 
Toate magazinele lor sunt închise in acest rastimp!  
Nu isi conduc mașinile,  cei care circula pe sosele sambata fiind musulmani  sau creștini! Pentru ca nu numai evreii ultra-ortodocsi tin sabatul ci si cei care nu sunt neaparat practicanti ai religiei mozaice! La hotelurile  in care am stat, cand am fost in Tara Sfanta, am observat ca unele lifturi  functionau diferit in ziua Sabatului, mergand  mai încet, oprindu-se automat la fiecare etaj, caci ei nu apasa pe buton! 

Toate astea, ca si multe altele, dovedesc ca evreii au ajuns să ține legea  primită de la Moise, în mod formal, ramanand doar in litera Legii  nu și în duhul ei.
Dumnezeu nu le-a spus să nu spele vasele sâmbăta sau să nu taie lemne pentru foc, ci să nu muncească spre a câștiga bani. Sabatul trebuia sa fie o zi închinată Lui,  zi in care ei să meargă la templu, la sinagogă, să se roage Lui, sa-I multumeasca si să facă fapte bune!

Din nefericire  și crestinismul este bantuit pe alocuri de acest formalism. Sunt mii de crestini care vin la biserică și împlinesc formal cele „creștinești” dar in faptele lor nu se regasesc normele crestine lasate noua de Iisus!

O credința formala devine superstitie! Unii cred ca anumite gesturi sau cuvinte, așezate într-o anume ordine, au putere divina le influenteze pozitiv vietile, dincolo de construirea unei relatii personale cu Dumnezeu!

Nu inchinarea formala la moaste ne va da sanatate, ci credinta ca asta este cu putinta prin mijlocirea Duhului Sfant!

Credința  în Dumnezeu este liber-consimtita implicand dragostea pentru El. Nu formulele „magice”,  cuvinte spuse sau scrise de oameni, fie ei si sfinti, ne vor uni cu Dumnezeu, ci trairea lor, cu duhul umilit și inima înfrântă. 

O icoana este facatoare de minuni si pentru mine in masura in care cred cu putere in Dumnezeu, in puterea si mila Sa nesfarsite!

Fariseii pun inainte de 
iubirea față de semenul lor incălcarea
formala a Legii Sabatului. 
Domnul le-a reamintit chiar ca insusi Regele David, pe când trăia, a intrat în templu și a mâncat, "flămânzind foarte tare", cele 12 pâine puse în fiecare zi înaintea Domnului, pe altar , deși nu i se cuvenea lui să le mânânce, ci preoților! Si cu el au mâncat și oamenii lui! Pentru că ii era foame, Domnul a acceptat și nu i-a   considerat lui aceasta ca fiind un pacat. Domnul cunoaste neputința omului  și știe ca are nevoie de toate cele ale trupului! 

Revenind la fragmentul de astazi, din evangheliile sinoptice, aflam că Iisus i-a întrebat pe farisei dacă să-l vindece pe acel om cu mâna uscată. 

Domnul, văzându-i așa de îndărătnici, i-a mai întrebat
"Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?
Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta".

Exemplul dat de Mantuitorul le-a pus inainte fariseilor faptul ca pentru iubirea de avere, ca nu cumva să piardă o oaie, ei dau dezlegare de la lege, in timp ce pentru ca un om sa fie vindecat nu fac acelas lucru.
"Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă."
Domnul a venit pentru oameni si pentru binele lor!

Potrivit Sf. Teofilact, si astazi ca de cand lumea, sunt mulți care au mâinile „uscate”, fiind nemilostivi și avari, dar, când le va răsuna lor cuvântul Evangheliei, ei le vor „întinde” spre dăruire, chiar dacă „fariseii”, adică demonii cei trufași, nu voiesc  aceasta!


„În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor. Și iată era acolo un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Se cuvine, oare, a vindeca în zi de sâmbătă? Ca să-L învinuiască. Iar El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Dar cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. 
Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.”

duminică, 14 iulie 2019

Duminica a 4-a după Rusalii si vindecarea la distanta

Azi suntem invitati sa meditam asupra unei pericope care relateaza una dintre minunile Mantuitorului - anume aceea a Vindecarii slugii sutaşului, din Evanghelia dupa Matei 8, 5-13.

„În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. 
Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. 
Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. 
Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”

Sutasul despre care se face vorbire aici, era un fruntas al armatei romane imperiale, care stapanea Iudeea la acea vreme!
Nu impartasea credinta evreilor dar o respecta - intr-atat incat, conform relatarii lui Sf.Ev.Luca, care pomeneste si el aceasta minune, chiar le zidise localnicilor o sinagoga!
Sutasul ii cere Mantuitorului favoarea de a-i vindeca sluga bolnava, convins fiind ca El era in stare sa o faca fie si doar rostind un singur cuvant!

Caci minunea facuta de Iisus in acest caz este diferita de celelalte, in sensul ca, aici are loc o vindecare miraculoasa facuta "la distanta", doar prin cuvant, fara ca Mantuitorul sa puna mana sau sa-l priveasca pe cel vindecat! Asa cum dealtfel sutasul a si intuit!


Momentul acesta este relatat,  cu mici deosebiri, atat in Evanghelia după Luca (cap 7, 1-10),  precum si în Evanghelia după Ioan (cap4, 46-54),  si cred ca nu este lipsit de interes sa le privim un pic pe toate pentru a completa tabloul.

In cele doua evanghelii sinoptice - Matei si Luca - intamplarea este, in lini generale, aceeasi, fiind vorba de un sutas care se roaga Mantuitorului pentru vindecarea slugii sale. (personal, sau prin intermediari) diferenta constand in aceea ca Matei este mai succint, in vreme ce Luca da si niste detalii privind vrednicia centurionului despre care evreii spun ca: "Vrednic este să-i faci lui aceasta, Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga"!

Când Hristos Se apropie de casa sutasului, acesta trimite prieteni (potrivit ev. Luca) care să Îi spună lui Hristos că nu se simte vrednic ca Mantuitorul să vină la el, să Se deranjeze pentru el, el avand încredere că de va spune fie si un cuvânt, se va împlini dorința lui!

.Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară.
Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui.
Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta,
Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga
.
Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.
De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă;
Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă.
 
(Luca 7, 1 - 10)

In Evanghelia dupa Ioan, relatarea e un pic diferita, fiind vorba, de data asta, de fiul "unui slujitor regesc" , intalnirea avand loc in Cana Galileii, minunea fiind consemnata ca fiind a doua, dupa cea petrecuta la Nunta din Cana Galileii. 
Din aceasta relatare aflam ca "Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară."

Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.
Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară.
Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede.
Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu.
Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat.
Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte.
Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.
Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea. 
(Ioan 4, 46 - 54)

Revenind la textul mateian, observam ca Hristos ii laudă credința centurionului, a acelui „necredincios”, care nu era din neamul lui Avraam și care nu Il cunostea pe Dumnezeu. 
Credinta acestui demnitar roman nu era legata de  dumnezeirea lui Hristos, cât de puterea Lui de a face această minune, ca Unul ce are stăpânire asupra morții. 
Vindecarea are ca urmare convertirea întregii sale familii !("Şi a crezut el şi toată casa lui." Ev.Ioan 4, 53)

Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”

Spunandu-i "Du-te", Iisus  il convinge pe sutas sa creada, iar faptul ca sluga acestuia chiar s-a vindecat dovedeste ca Mantuitorul i-a implinit dorinta, apreciindu-i increderea!


"Evanghelia de azi ne propune să medităm la cum trebuie să ne raportăm la semenii nostri aflati în suferință, aceia care nu  împărtășesc neapărat aceeași credință cu noi. 
Îi vedem pe evrei că Îl roagă pe Mântuitorul să facă ceea ce ei cer pentru centurion, căci el le zidise sinagoga. 
(cf.ev. Luca 7, 4 -5) !
Purtarea aceasta de grijă pe care a avut-o centurionul pentru evrei se va întoarce, iata, asupra lui care, în final, va crede în Hristos, va descoperi adevăratul sens al existenței. 

 „Aşa să lumineze lumina voastră îna­intea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (cf Ev.Matei 5, 16).

Suntem tentați uneori să ne izolăm, stransi in chingile unor parametri de gândire egoista, enclavista, exclusivinsta - pe care Hristos Domnul le observa la evreii epocii - care, în mod egoist, considerandu-se urmașii  lui Avraam, dar nefăcând faptele pe care Avraam le făcuse, se considerau beneficiari de drept ai harului dumnezeiasc!
Or, Evanghelia ne arată lămurit că noi suntem mijlocul, instrumentul, prin care Dumnezeu caută pe tot omul adus la viață de El, să îl mântuiască, dar aceasta doar dacă și noi vom acționa înțe­lept!

Elementul comun în relatările acestui moment este deci iubirea, adică relația apropiată, pe care o are cel care cere minunea pentru cel care are nevoie de vindecare! 
În două relatări este vorba despre slugă, iar în a treia despre fiu. 
Fiul este un laitmotiv al propovăduirii, fiul risipitor, fiul rănit de păcat care suferă și are nevoie de iubirea vindecătoare a Domnului!
Sluga - chip al celui care este și mai instrainat prin păcatele sale -  are nevoie de aceeași iubire. 

Cum ar putea omul să se vindece fără iubirea cea dătătoare de viață

Iar, dacă omul, din cauza  păcatului, nu mai reuseste sa ajunga la Hristos, cum să îi pretindem de prima dată să se ridice singur din mocirla in care a cazut fara ca noi sa alergăm cu cereri și rugăminți la Hristos pentru acesta? 
Biserica este oglinda Mirelui, prin reflexia harului venit prin Hristos ca să ii tămăduiască pe toți cei care privesc spre Lumina ce intra în Biserică!

"Greșim amarnic împotriva iubirii lui Dumnezeu și a jertfei Mântuitorului Hristos dacă nu ne rugăm pentru semenii în suferință pe motive confesionale! 
De fapt, boala, suferința, ni se prezintă ca un moment de solidaritate cu cei aflați în neputință, ca o posibilitate de a-L lăsa pe Hristos să atingă inima celui rănit. 
Într-un comentariul al Sfântului Chiril se vorbește de o dublă vindecare: a fiului în suferință, dar și a tatălui care a cerut acest lucru pentru fiul său
Iată cum Domnul caută să ne facă pe toți să ne împărtășim de harul Său."* Pr. Adrian Iuga este preot paroh la Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Nantes, Franța

Nimeni nu detine monopolul asupra harului lui Dumnezeu! Datoria nostra este sa tindem a fi "desăvârşiţi, precum Tatăl (...)Cel din ceruri desăvârşit este"!
Asupra cui se va rasfrange acesta... este taina lui Dumnezeu!

sâmbătă, 13 iulie 2019

URMANDU-I LUI HRISTOS



Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (2000), vol. 41, p. 337 :

„Deci, cel ce voiește să meargă pe urmele lui Hristos și, după puterea omului, să imite modelul Lui, să nu viețuiască cu iubire de slavă, să nu lucreze virtutea pentru a-și atrage laude, nici să nu aleagă o viață admirată ca fiind foarte nevoitoare, și să nu iubească a fi slăvit nici măcar cât de puțin pentru aceasta, ci să voiască să fie văzut numai de ochii Dumnezeirii, Care dezvăluie cele ascunse și face cunoscut ceea ce s-a împlinit pe nevăzute."

EVANGHELIA ZILEI

"În vremea aceea, venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, cuprinsă de friguri. Și S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile, iar ea s-a ridicat și Îi slujea Lui. Și, făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia prorocul, care zice: «Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat».
Și văzând Iisus mulțime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Și, apropiindu-se un cărturar, I-a zis: Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge. 
Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului, însă, nu are unde să-Și plece capul. 
Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor. 
Și, intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.”
MATEI 8:14 -23

vineri, 12 iulie 2019

CUM A DEVENIT SABATUL... ZIUA DE DUMINICA

Inca din debutul capitolului 12 al Evangheliei dupa Matei aflam ca fariseii ajung sa ii acuze - pe apostoli și pe Domnul Hristos - de incalcare a legii Sabatului.

Sa vedem insa ce este defapt sabatul (sau sâmbăta)!


Sâmbâta era zi de sărbătoare la iudei, zi pe care Domnul Dumnezeu le-o rânduise a fi o zi sfântă.

Iată ce spune Scriptura:
Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială. 
(Facerea 2, 1-3)

Primul argument al zilei de odihnă este că însuși Dumnezeu, după ce face lumea în 6 zile, „s-a odihnit de toate lucrurile Sale", a binecuvântat ziua a 7-a și a sfințit-o
Dumnezeu insa nu obosește niciodată. 
Odihna din ziua a 7-a înseamnă deci altceva…

Această zi sfântă a fost instituită înainte de căderea omului în păcat, când omul era în rai!
E clar că sabatul / ziua odihnei e un aspect foarte important al lumii, al vieții omului. E pentru prima dată când apare termenul „sfânt” în Scriptură si nu ca apelativ adresat lui Dumnezeu, creației și nici omului, ci ca un adjectiv alăturat zilei a 7-a!

Scriptura numește pentru prima dată cu numele de „sfânt(ă)” ziua de odihnă, a
dică sâmbăta, căci la evrei săptămâna începea cu duminica și ziua a șaptea era sâmbăta. Dumnezeu separă prin aceată zi, lumescul de dumnezeiesc, sacrul de profan, timpul lumii de veșnicia lui Dumnezeu!

PENTRU ISTORIA UMANITĂȚII aceasta zi este extrem de importanta. 
Ziua de odihnă, care pentru noi creștinii este azi
duminica,  a modelat mințile și viețile a miliarde de oameni timp de mii de ani.

Sabatul apare diferit de celelalte zile in Sfanta Scriptura pentru că doar acestei zile îi lipseşte formula finală
„a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua ... X“. 
Acest fapt plasează Sabatul într-un orizont deschis, neînserat, care, se va dovedi a avea o mare importanţă teologică.
Sabatul este o realitate care exista inca inainte de darea Legii pe Muntele Sinai.
În
tr-un episod petrecut înainte de ajungerea la Sinai, Israelul va cunoaşte pentru prima dată mana (Ieşire 16). 
Odată cu mana, Israelul învaţă şi realitatea sabatică, pentru că mana, care trebuia adunată doar in cantitatea necesara consumului pentru o zi,  este  strânsă în măsuri duble în ziua a şasea (v. 22)!
Moise le explică iudeilor: „Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului“
(v. 23).” (Lect. Alexandru Mihăilă, Ziarul Lumina)

Mana era multimea firmiturilor de pâine care cadeau din cer, de la Dumnezeu, pentru evrei, aflati în deşertul egiptean - pe cand pornisera spre Tara Sfanta si nu aveau ce mânca…. 
Evreii nu aveau voie să păstreze mană de pe o zi pe alta; si asta pentru a se increde în Dumnezeu, cum că și in ziua urmatoare El le va purta de grija si le va da iarăși pâine din cer !
Vinerea trebuiau să adune mană și pentru sâmbătă, ca sâmbăta nimeni să nu mai lucreze dar să aibă și ce mânca. Practic, sâmbăta nu mai ploua din cer mană! 

Sabatul ajunge astfel descoperit, el fiind o realitate prezentă în lume încă de la creaţie. Este ca şi cum atunci Dumnezeu a impus un ritm anume creaţiei, pe care omul căzut l-a pierdut din vedere, dar acum, prin apropierea de locul primirii Legii, trebuia să-l recapete” (Lect. Alexandru Mihăilă, Ziarul Lumina)

Iată ce le spune Moise evreilor despre sabat:
"Şi a mai vorbit Domnul cu Moise şi a zis:
„Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit”
. (Ieșirea 12-17)

  • Omul era chemat să-l imite pe Dumnezeu: să lucreze 6 zile și a șaptea să se odihnească! Dar de ce? 
În primul rând ca să-și aducă aminte de Dumnezeu, Cel ce i-a poruncit acest lucru, Cel ce a creat lumea în care el locuieste, Cel ce deschide mâna Sa și-l hrăneste cu toate cele necesare, Cel ce trimite ploaie din cer și face să crească toate ale pământului spre desfătarea și viața omului!

Dacă nu ar fi existat o zi de odihnă, omul ar fi muncit de dimineață până seară  fără a mai da sens vieții lui. Omul s-ar fi epuizat … Ar fi crezut că viața e doar mâncare și băutură, desfătare și plăcere trupească!
Prin ziua de odihnă Dumnezeu sfințește insusi timpul vieții umanitații.

Prin această zi de odihnă Dumnezeu aduce în existenta oamenilor SĂRBĂTOAREA
Sabatul e prima sărbătoare și de la ea și prin ea au apărut toate celelalte sărbători. Caci nu există cu adevărat sărbătoare decât în relație cu Dumnezeu.

Ziua Internațională a Agricultorilor sau Ziua Internațională a Muncii nu sunt sărbători. Sărbătoarea are ceva dumnezeiesc în ea. Sărbătoarea e sfințită și binecuvântată de Dumnezeu, așa cum a fost ziua a 7-a. 
Sărbătoarea adevărată îl pune pe om în relație cu Dumnezeu. Căci pentru asta a fost creat! Omul nu a fost creat să muncească ca un rob de dimineață până seară… 
Munca i-a fost destinata ca o pedeapsă pentru neascultare!
Dar omul nu a fost creat nici să lenevească! 

A fost creat să contemple Creația în care exista, dar mai ales pe Creatorul care l-a făcut.
Fiecare zi de sărbătoare e o PAUZA care ii spune omului: 
"Omule, n-ai fost creat pentru pământ, ci pentru cer!
Nu acumularea de averi e menirea ta, ci ca tu DUMNEZEU SĂ FII ! Dumnezeu te-a creat, omule, ca să te facă Dumnezeu după har!

Ziua odihnei, sărbătoarea, e o ocazie pentru om ca el sa poata iesi din trecerea lumeasca a timpului
… 
Ziua odihnei, sărbătoarea, e scară către cer pentru noi, muritorii, care scurmăm în pământul acesta după fel de fel de „comori” care mai de care mai trecătoare.
Iata ce spune Domnul și Moise consemnează: „aceste zile de odihnă sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.”

Acesta este motivul tuturor sărbătorilor evreiești și creștinești!

Cel ce ține ziua de odihnă își aduce aminte de Domnul si caută sfințirea Lui! Caută Harul lui! De aceea mergem noi duminica la biserică, pentru a ne sfinți!

Tinerea zilei de odihnă e SEMN între Domnul și evrei, între Domnul Dumnezeu și creștini! 

Dacă voi nu lucrați duminica și-n zilele de sărbătoare, și ceilalți vă vor vedea că sfințiți această zi, vor vedea asta ca pe un SEMN. 
Ținerea sărbătorii e SEMN al credinței omului în Dumnezeu. E semn de iubire și ascultare față de El. 

  • Dar totuși noi creștinii nu ținem sâmbăta / sabatul ca zi de odihnă, ci duminica. De ce oare?

Sabat  in limba ebraică înseamnă „a te odihni de lucrările tale”, a nu munci. Sabatul instituit de Dumnezeu în ziua a 7-a, adică sâmbăta, era ziua în care Domnul S-a odihnit de lucrurile Sale. 

Odihna aceasta sfinții părinți o tâlcuiesc ca fiind Vinerea Mare, când cântăm prohodul Domnului, seara
În Sfânta și Marea zi de Sâmbătă, după ce Domnul Hristos este răstignit, vineri seara, El este pus în mormânt, mort fiind cu trupul!
Sâmbăta cea Mare, înainte de Paști, e ziua de odihnă a Domnului. Căci atunci S-a odihnit cu Trupul în mormânt. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu și Om , despre care Sf. Ioan Evanghelistul zice că prin El s-a făcut lumea, acum e în mormânt adormit / mort cu trupul omenesc
Creatorul, care a hotarat ziua a 7-a de odihnă pentru întreaga umanitate, ca zi binecuvântată, știa că omul va cădea și că El se va întrupa și va fi răstignit! 
Iar în ziua sâmbetei El cu adevărat se va odihni. 
Ce taină! Ce minune! Ce frumusețe!

Practic, acest verset din cartea Facerii:
„Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială. (Facerea 2, 3) este o profeție…
Poate cea mai mare PROFEȚIE a Scripturii! 
Este cheia înțelegerii lucrării lui Dumnezeu, de la Facere până la A doua Sa venire și mai încolo, in veșnicie!

Domnul Hristos, după ce S-a întrupat, a crescut, a ieșit la propovăduire, a făcut minuni, a propovăduit, a vindecat, a scos demoni, a înviat morții, a binevestit tuturor vestea cea mare, cum că Dumnezeu a venit pe pământ, si, la sfârșit, a primit să moară răstignit pe cruce și să fie pus în mormânt!
Așa S-a odihnit Domnul de toate lucrările Sale în ziua a 7-a!
Și în ziua cea dintâi a săptămânii a înviat, așa cum spun toți evangheliștii și apostolii!
Sâmbăta Mare e sfârșitul definitiv al Vechiului Testament, Ziua cea dintâi a sâptămânii, duminica, sau ZIUA DOMNULUI, cum e numită de apostoli, e NOUL ÎNCEPUT.

Învierea Domnului e a 2-a facere a lumii cand i
ncepe NOUA CREAȚIE! Învierea e RE-FACEREA lumii… 
E nașterea din nou a lumii…. 
Învierea Domnului e nașterea în cer a lumii….

Sabatul / sâmbăta, în care evreii au fost învățați să nu facă nimic  și să-și aducă aminte de Dumnezeu, i-a sfârșit!

De fapt ea se prelungește în ÎNVIERE, în ziua următoare… în MAREA SĂRBĂTOARE a Universului… care niciodată nu va mai fi înlocuită de nimic. 
De aceea noi ne adunăm de sâmbătă noaptea, înainte de Învierea Domnului…
Ca să înțelegem că toți suntem / am fost  în noaptea păcatului, în VECHIUL TESTAMENT, în vremea păcatului… și în câteva minute vom Învia cu Hristos și vom păși  la lumină… și toate cele vechi vor dispărea…umbra 
 va trece căci răsare SOARELE DREPTĂȚII!

În seara de Inviere cântăm așa: „Această mărită și sfântă zi, una a SÂMBETELOR împărăteasă și Doamnă, a pranicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor este”.

Ziua Învierii e numită de Sfinții Părinți o zi asemenea celei a sâmbetelor, adica a zilelor vechi de odihnă, a sabatului… adică zi binecuvântată și sfințită… 

Dar nu e numai asemenea cu ele, ci este ÎMPĂRĂTEASA LOR. Învierea Domnului e praznic al praznicelor, Sărbătoare a sărbătorilor ! 
Pentru aceasta a creat Domnul toate de la început și până în ziua întâi, ca să Învieze și să-i învieze pe toți, și să trasfigureze, prin har, întreaga creație căzută!

Pentru noi, creștinii, Duminica a devenit MAREA ZI DE SĂRBĂTOARE, zi – SEMN între noi și Hristos – Dumnezeu,
zi în care Hristos se pogoară între oameni și ne împărtășește cu Trupul și Sângele Lui ca să ne sfințească, așa cum a zis în Scriptură, în cartea Facerii!

Sabatul a ținut poporul lui Israel lângă Dumnezeu, l-a sfințit, și l-a ținut în Templu, în comuniune cu Dumnezeu… dar asta doar ca să-i pregătească pe toți pentru adevărata SĂRBĂTOARE, pentru adevărata sfințire, pentru adevărata comuniune!
Învierea, Liturghia, Biserica, Hristos.

Cuvântul „duminică” vine din limba latină  în care această zi era numită „dominica dies”, adică ziua Domnului iar în greacă kyriake a rămas până astăzi denumirea obişnuită pentru duminică, Kyrios însemnând „Domnul”.

De aceea este vital să păstram cu sfințenie ziua de duminică și zilele de sărbătoare. Ele nu sunt tradiții, ci adevarate lucrări dumnezeiești! 
Să nu lucram duminica și-n sărbători, ci să mergem la Sfânta Liturghie și să ne aducem aminte de cei dragi și de cei în suferință în aceste zile!
(spicuire din postarile lui Claudiu Balan)


„În vremea aceea mergea Iisus într-o zi de sâmbătă printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta. Iar El le-a zis: Oare n-ați citit ce-a făcut David când au flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? Sau n-ați citit în Lege că preoții, sâmbetele, în templu, calcă legea sâmbetei și sunt fără de vină? Ci grăiesc vouă că aici se află Acela care este mai mare decât templul. Dacă știați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă», n-ați fi osândit pe cei nevinovați. Pentru că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.” Matei 12: 1 - 8

joi, 11 iulie 2019

Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!

Mântuitorul are o atitudine critică la adresa Legii vechi,  a felului in care ea este perceputa de contemporanii Săi - fapt ce se remarca inca de la inceputul Predicii de pe Munte. 

Adresându-se unui auditoriu format din cetătenii poporului pentru care Legea aceea însemna un criteriu  ultim si unic al binelui si al dreptătii, popor pentru care împlinirea ei era totul, Mântuitorul nu are de fel cuvinte de apreciere  pentru împlinitorii de lege, ci doar pentru cei blânzi, pentru cei curati cu inima, pentru cei milostivi etc.
Fericirile, care deschid Predica de pe Munte,  se vor asadar o replică directă la Decalog, cele zece porunci, esenta a Legii vechi!

"Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi! Luati jugul Meu asupra voastra si va invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufetelor voastre."

Astfel ne cheama la Sine Hristos, fagaduind prea-dulcea odihna a sufetelor noastre. Ca si cum ne-ar spune:
"O, pacatosi sarmani si osteniti de desertaciunile lumii, destul v-ati obosit impovarandu-va cu ganduri, planuri, nazuinte, griji si intristari lumesti! Nicaieri nu veti gasi adevarata odihna si fericire in afara de Mine.
Ori-incotro v-ati intoarce, nicaieri nu veti afla adevarat folos! In afara Mea, pretudindeni va intampina nevoia si raul (bogatia, cinstea, slava si desfatarea lumii acesteia, pe care le cautati, mai mult va apasa decat va usureaza, mai mult va ostenesc decat va odihnesc!) 
Cautati binele? 
Tot binele este la Mine si de la Mine vine. 
Cautati Fericirea? 
Nu este nicaieri in afara Mea. 
Cautati frumusete?
Ce este mai frumos decat Mine si inafara de Mine?
Cautati noblete?
Cine este mai nobil decat Fiul lui Dumnezeu?
Cautati lucruri inalte? 
Cine este mai inalt decat Imparatul Cerurilor?
Cautati slava? 
Cine este mai slavit decat Mine? 
Cautati bogatie? 
La Mine si in mana Mea este toata bogatia cea nestricacioasa. 
Cautati intelepciune?
Eu sunt Intelepciunea lui Dumnezeu. 
Cautati prietenie? 
Cine este mai placut si mai iubitor decat Mine care mi-am pus sufetul pentru toti! 
Cautati ajutor si ocrotire? 
Cine va va ajuta si va va ocroti, daca nu Eu?
Cautati doctor? 
Cine va va vindeca daca nu Eu, doctorul sufetelor si al trupurilor? 
Cautati desfatare, veselie si bucurie? 
Cine va va desfata si va va veseli daca nu Eu? 
Cautati tihna si pace?
Eu sunt pacea si odihna sufetului si nicaieri nu le veti gasi decat numai la Mine. 
Doriti lumina? 
Eu sunt Lumina lumii si oricine imi urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric. 
Vreti sa veniti la Dumnezeu, nu vreti sa va amagiti si sa va rataciti, nu vreti sa muriti ci sa traiti in veci. 
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. 
Nu indrazniti sa va apropiati de mine? 
De cine poate fi mai lesne sa va apropiati? 
Pe toti ii chem si ii primesc: veniti la Mine! 
Va temeti sa cereti? 
Cine a cerut de la Mine cu credinta si Eu nu i-am dat? Pacatele va opresc sa veniti la Mine? 
Eu pentru pacatosi mi-am pus sufetul! 
Multimea pacatelor va tulbura? 
Milostivirea Mea covarseste toate pacatele intregii lumi! Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi!
Cuvantul Sfantului Tihon din Zadonsk

EVANGHELIA ZILEI

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. 
Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.”
Matei 11, 27 - 33