joi, 31 ianuarie 2019

Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?

E o  intrebare izvorata dintr-o neliniste!

In Evanghelia de azi aflam raspunsul! 

Discutia Mantuitorului cu tanarul bogat si credincios - pe care o regasim in evangheliile sinoptice : Marcu 10, 17 - 27,  Matei 19:16-22, Luca 18:18-23 -  este socotita una esentiala si de referinta pentru cei ce vor sa se retraga in manastire. 

In mod evident, intrarea in viata monahala implica detasarea de toate cele  ale lumii si imbratisarea totala a unei existente in si cu Hristos, scopul final fiind dobandirea mantuirii personale.

Dar telul vietii tuturor crestinilor - fie ei monahi sau nu - este mantuirea! Ea este cheia intrarii in Imparatia lui Dumnezeu, acolo unde viata este vesnica! 
Si noi, in zbuciumul asta cotidian pare sa uitam asta.   

Ne zdrobim sa cerem in continuu de la Dumnezeu reusite lumesti cand, de fapt ar trebui sa-I cerem puterea si protectia necesare pentru a respecta regulile Lui, acele norme care ne pot "califica" pentru intrarea in Imparatia Sa!

Analizand dialogul Mantuitorului cu tanarul bogat  - care vrea sa stie care sunt conditiile necesare pentru a dobandi viata vesnica  - putem reflecta la cateva idei extrem de importante.

  • In fata tanarului se afla insusi Dumnezeu si nu un simplu Invatator de Lege!
  • Apoi,  nu respectarea formala a legilor lui Dumnezeu ne este ceruta! Si aici e loc de comentariu.
In sarguinata implinirii normelor, scapam adesea esentialul! Si esentialul este iubirea pentru ceilalti!
Pentru asta a venit Dumnezeu printre noi!
Preocuparea de a ne mantui personal trebuie sa treaca de egoismul nostru si sa ne desavarsim in iubire!
"Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie." 
  • Ni se spune ca tanarul s-a intristat. Dar nu as zice ca motivul intristarii a fost acela ca era bogat si tinea la bogatii - Scriptura ne spune dealtfel ca tanarul a urmat sfatul Mantuitorului si in final chiar s-a numarat intre apostolii Lui!  Eu cred ca tristetea lui a venit din aceea ca  se astepta sa fie laudat pentru performanta sa de a fi respectat inca din copilarie poruncile lui Dumnezeu. Intre porunci, desi nu este trecuta, smerenia este totusi subanteleasa!
  • Mantuitorul profita de ocazie si face remarca ca putini bogati se mantuiesc! Asta pentru ca bogatia in sine poate deveni un obstacol in calea mantuirii in masura in care ea il tine pe om legat de altceva decat de Dumnezeu! Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, il impinge pe om spre pacat !
  • Dar, daca ni s-a parut greu, aproape chiar imposibil de sperat la mantuire...  totusi nimic nu este pierdut.  Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim.  El ne asigura ca la Dumnezeu orice este cu putinta! Nici un efort al nostru de a ne apropia de Dumnezeu, de a obtine mantuirea, nu este insa in zadar! Totul conteaza, totul se rasplateste si nimic nu va fi uitat
„În vremea aceea, ieșind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a răspuns: 
De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el I-a zis: 
Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: 
Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogății. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: 
La oameni aceasta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.MARCU 10, 17 - 27

luni, 28 ianuarie 2019

F.B. CLUBUL SMINTELII

In evanghelia de azi se vorbeste despre sminteala si despre faptul ca e necesar sa ne pazim a ne sminti ... cu orice pret.

Traim in comunitate si asta inseamna un schimb continuu si inevitabil de informatii si sentimente - bune sau nu.
Inaite vreme stirile despre unii, despre altii, parveneau de la gura la ureche si iar la gura, cum se spune (exista si azi asa-numitul "telefon arab"!)
Am "evoluat insa si stim totul caci suntem super conectati la... "realitate"? 
Oare?

Cand am citit textul evangheliei de azi, mi-a venit in cap 
Face-Book-ul, pe care il consider un club al smintelii. 
Acolo nu se face atat o comunicare cat un schimb continuu de pacate -  invidie, ura,  falsitate, sminteli de tot felul!
 "Realitatea"  expusa acolo este absolut schizoida, adevarul fiind doar un pretext  pe care se brodeaza minciuna, dezinformarea.
Pozele se retusaza, zambetul este telegenic, pentru o buna imagine, comentariile sunt aiurea - fie fals-amabile, fie pline de venin... in fine, nebunie curata.

Smintirea celorlalti este un pacat; nu face bine nimanui. 
Starnind invidia, chiar si fara voie, nu facem decat sa atragem undele negative ale gandurilor celor invidiosi, iar indrumand pe ceilalti pe cai gresite mai rau decat atat!

Ce bine ne-ar sta sa fim mai cuminti! Binele, succesul sunt asa de trecatoare azi!

Ceea ce acum invidiem poate deveni maine amintire sau o jertfa viitoare! In spatele fericirii cuiva poate sta o biblioteca intreaga cu carti, rugaciuni planse ... jertfe nestiute sau nenumarate pacate grele!  Caci totul se mosteneste - si raul si smerenia!  
Omul jinduieste  dupa binele trait de altii dar nu ia in seama si  jertfele ce-l insotesc!

Sa smintesti pe altul, ca si sa te lasi smintit, constituie asadar un pacat care, desi nu s-ar zice, este frate cu crima!

Da-ne, Doamne, putere! 

„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o, că mai bine îți este să intri ciung în viață decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește piciorul tău, taie-l, că mai bine îți este ție să intri fără un picior în viață decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Și, de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împă­răția lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea își pier­de puterea, cu ce o veți drege? Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții. Și, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, și mulțimile s-au adunat iarăși la El și iarăși le învăța, după cum obișnuia.”

Marcu 9, 42 - 50; 10, 1

vineri, 25 ianuarie 2019

A FI UN PIC... ȘEF

pare să fie o dorință - mai mult sau mai puțin mărturisită.

Puterea, demnitatile, sunt de cand lumea masura unui om. 
Nu mai traim in vremurile in care un conducator de destine se nastea conducator. Si nici nu mai intelegem cum este posibil sa fii rege si sa-i iubesti pe toti supusii tai! Democratizarea conducerii popoarelor a adus duhul cel rau al iubirii de stapanire.  

L-ati cunoscut pe X candva si azi este ministru? Daca constatati ca a ramas acelas, aveti de a face cu cineva special caci, in mod natural, puterea schimba natura omului.
Cel "ajuns" nu te mai priveste la fel, nu iti mai vorbeste cu ton smerit... este altul!


Am  cunoscut candva un director de uzina mare din Romania. Sotul meu fusese seful de proiect al uzinei si continua sa se ocupe de utilarea ei. Era o vreme cand Ceausescu cerea performante pentru a avea cat mai multe produse de exportat.
Astfel a fost nevoie de o vizita in Germania, de unde urma sa se cumpere utilajele performante.
Ajunsi acolo au fost luati de patronul german si dusi in vizita la uzina lui. 
Lucrurile insa erau diferite si directorul roman, unul din vechea garda, promovat in functie de conducere fara a avea nici macar liceul, a observat imediat asta. 
Mai intai faptul ca patronul respectiv l-a salutat pe portar  si l-a intrebat ce ii face familia i s-a parut ciudat. Apoi ca au mancat cu totii la cantina uzinei, alaturi de toti muncitorii... si mai si.
Dupa vizita aceea , in avion, la intoarcere, i-a spus el sotului meu:
- Eu nu pot face asta! Sa vorbesc eu cu portarul? Pai nici nu-l salut. Daca-l intreb  ceva cu prima ocazie imi deschid singur poarta, ca nu mai are nici un respect pentru mine!

Si atunci cum ramane cu sfatul Mantuitorului?

"Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. " (MARCU 9: 33- 41)

 „În vremea aceea au venit Iisus și ucenicii Lui în Capernaum. Și, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeați între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alții cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, așezându-Se, a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toți și slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din acești copii, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Și I-a zis Ioan: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, și l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriți, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteți ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-și va pierde răsplata sa.”

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

„Ar fi trebuit...


... să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată încât harul Duhului să fi ținut locul Scripturii în sufletele noastre. Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca și inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt. Dar pentru că am îndepărtat harul acesta, haide să pornim pe o nouă cale, ca să-l dobândim iarăși. Prima cale era negreșit mai bună; și Dumnezeu a arătat aceasta și prin spusele Sale, și prin faptele Sale. Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam și cu urmașii lui, cu Iov și cu Moise, ci a vorbit cu ei față către față, pentru că a găsit curat sufletul lor. Când însă întregul popor a căzut în păcate grele, atunci da, a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a tuturor faptelor și cuvintelor lui Dumnezeu.” Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia I, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 15


„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția lui Dumnezeu este asemenea grăuntelui de muștar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa; și a crescut și s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui. Și iarăși a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului, pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. Și mergea El prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre Ierusalim. Și I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre, și nu vor putea. După ce se va ridica stăpânul casei și va încuia ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! - și el, răspunzând, vă va zice: Nu vă știu de unde sunteți! Atunci voi veți începe să ziceți: Am mâncat înaintea ta și am băut și în piețele noastre ai învățat. Și el vă va zice: Vă spun: Nu știu de unde sunteți. Depărtați-vă de la mine, toți lucrătorii nedreptății. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncați afară. Și vor veni alții de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.
LUCA 13, 19 - 29

vineri, 18 ianuarie 2019

ARMA DIAVOLULUI

Tradarea este un pacat, arma in mana diavolului!

Sa nu ne amagim cumva crezand ca Iuda ar fi fost predestinat sa tradeze! Nu. El avea sa-l vanda pe Iisus din pricina relelor din el - iubirea pentru bani si 
poate, de ce nu, chiar invidia fata de perfectiunea pe care o intruchipa Iisus! 
Prin tradarea lui, Iuda a grabit doar prinderea si uciderea Mantuitorului!

Exemplul lui Iuda nu este numai prilej de cugetare filozofica asupra tradarii ci unul de auto-analiza.

Sa cautam in adancul firii noastre cele mai nebanuite rele, nemarturisite inclinatii spre rau, caci acolo se va ascunde vrajmasul pentru a ne prinde in mrejele sale!

Nimeni nu este la adapost si oricare din noi este un potential tradator, cata vreme pacatul traieste in noi.

Patimile, placerile asa-zis nevinovate, hranesc inclinatiile omului spre rau. De aceea despatimirea este o conditie a accederii spre Dumnezeu, caci doar desprinsi de pacate putem gandi cu mintea in inima! Altfel... oricand poate invia un Iuda in noi!


În vremea aceea Iisus era ziua în templu și învăța, iar noaptea, ieșind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor. Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El în templu, ca să-L asculte. Iar atunci se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paști. Dar arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor. Și a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Și, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani. Iar el a primit și căuta prilej să-L dea lor fără știrea mulțimii. Deci, a sosit ziua Azimelor, în care trebuiau să se jertfească Paștile. Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm.” Luca 21: 37 - 38; 22: 1 - 8

joi, 17 ianuarie 2019

RĂSCUMPĂRAREA E APROAPE, DAR SI PLATA

Orice om, care își pune - fie și în treacăt - problema veșniciei, își dorește implicit să aibe acces în Impărăția lui Dumnezeu!
Numai că, până una - alta, nu facem nimic pentru asta.
Este foarte greu să faci  ce trebuie - deși lucrul corect si bun place tuturor! 
Este în noi o slăbiciune invincibilă în a accepta de bună voie să ne lăsăm conduși de legea lui Dumnezeu.

Acesta este și motivul pentru oamenii  îi acceptă pe corupti - cu ei este mai simplu decât cu cei corecți!
Este mai simplu și să spui că nu există Dumnezeu. 
Păi, ce, corupție există?
Dar plata?
Când vom vedea asta... va fi ... cam târziu!
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Apoi le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
LUCA 21, 28 - 33

miercuri, 16 ianuarie 2019

DESPRE ADEVĂRUL ABSOLUT


Adevarul nu este ceea ce crede fiecare, ceea ce stie sau vrea fiecare !
Adevarul este Unul si Absolut, este punctul de reper, tinta spre care trebuie să priveasca fiinta omeneasca.

Cât timp omul se pune pe sine reper, sau pe un alt om, sau un lucru, sau o opinie omenească, si nu se raporteaza la Hristos - Om și Dumnezeu, omul se atașază de minciuna si de întuneric .

După cum observăm de veacuri, oamenii pe pamant nu se înțeleg; există păreri diferite,  credinte, culte, religii diferite. 
Diavolul și demonii lui se străduiesc ca oamenii să nu se raporteze la Adevarul-Absolut.

Poti să crezi ce vrei, să ai ce păreri vrei, sa te raportezi la ce vrei si la cine vrei, dar asta nu inseamna că, ignorând Adevarul-Absolut, vei putea avea o viață fără greșeală.
De Adevar si de Vesnicie nu poti sa scapi, nu e posibil! 

Omul este conceput a fi veșnic pentru ca Adevarul l-a făcut după Chipul Său, Vesnic, si asta nu a fost o alegere omenească, căci, spre deosebire de restul vietatilor pamantesti, Creatorul l-a facut pe om, dupa Chipul si asemănarea Sa.

Omul contemporan nu se mai raporteaza la Adevarul-Absolut-Hristos, la Adevarul-Întrupat. El a devenit prea nesimtititor, prea plin de sine, prea obraznic, mereu nemultumit, nerecunoscator, șmecher, chiar hoț, și el se impotriveste, cu ajutorul sugestiilor diavolești, Creatorului.

Hristosul Adevarat, în toată nebunia de ideologii care Îi pronuntă numele, nu poate fi decat unul, un Hristos si o Evanghelie revelata!

Cum vom putea noi sa-L recunoastem? Cum filtram lucrurile in astfel de situatii? Căci devine tot mai clar că Diavolul, ca să ne distragă de la scopul estețial - care este mântuirea -  a umplut lumea de falsi hristoși, de false ideologii si false biserici. 
Hristosul adevarat este Hristosul Apostolilor, al Sfintilor Parinți, al Sfintelor Taine , al icoanei și al Crucii. Învatatura primelor veacuri crestine, scrierile apostolilor, ale ucenicilor, a acelor preoti si monahi nebuni după Hristos, face diferența!

Omul care nu vrea să afle Adevarul Absolut se leagă de false adevăruri caci acelea il accepta fara ca el să facă vreun efort.

De ce ne lasă Dumnezeu sa devenim fiii minciunii si nu ai Adevărului?

Pentru ca Dumnezeu-Adevarul a vrut ca cunoașterea Adevărului să fie rezultatul voinței omului, a propriilor sale alegeri!  Omul este liber să aleagă ce doreste: ADEVARUL sau minciuna.”


„În vremea aceea, vorbind unii cu Iisus despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când, oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul sabiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.”


marți, 15 ianuarie 2019

”Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”

Credincioșia lui Dumnezeu, loialitatea Lui, nu are margini! 
Nimic nu rămâne ne răsplătit - mai cu seamă suferința!
Răsplata Lui însă nu are nimic de-a face cu cea a oamenilor!
Dar ăsta este un alt subiect la care să reflectăm!

Creștem și ne transformăm doar plângând si, cu răbdare, neapărat cu rabdare, ne apropiem de Dumnezeu, invatam sa-L cunoastem, si, nu in ultimul rand, sa ne lasam in grija Lui!

Vremuri grele se vor abate peste lume dar nimic din ce va veni nu va fi fără voia lui Dumnezeu. Credința ne va fi poate incercata.
Daca e sa ne gandim mai bine, pare ca fiecare cuvant al Evangheliei ne este adresat și noua, celor de azi!
Noi vom face oare față ? Dar oare vom reuși să-I rămânem credincioși lui Dumnezeu?
Doar cu timpul vom găsi răspunsul!
Cu siguranța reacția noastră la ispitele viitoare va depinde tot de puterea și voia Sa, dar și de credința și credincioșia noastră față de El !
Asadar, tot ce ar trebui să facem este să ne întărim credința și să ne educam răbdarea!
Să nu disperăm: Domnul ne va învăța și pe noi ce să spunem si ce să facem, căci, orice se va întâmpla, va fi cu voia și din mila SA!... 

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.” LUCA 21, 12 - 19


luni, 14 ianuarie 2019

ESTE HRISTOS FIUL LUI DAVID ?

Din Evanghelia de azi : 

Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuși Da­vid spune în Cartea Psalmilor: "Zis-a Domnul Dom­nului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale. Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?"

Aceasta este o întrebare pusă de Mântuitorul nostru  
saducheilor şi cărturarilor, la care răspunsul nu era ușor de găsit. Intrebarea se referea la un verset din Psalmul 109
„Zis-a Domnul Domnului meu, șezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”. 

Deci cum putea numi David fiu pe Domnul lui?

”Mulţi probabil au crezut că este o eroare gramaticală sau cuvintele trebuie înțelese în sensul figurat. 


Fiind inspirat de Dumnezeu, David a prorocit venirea lui Mesia. Privind astfel aceste cuvinte, le înțelegem sensul. 
Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, a fost unul dintre urmașii regelui David, adică era din neam împărătesc. Din perspectivă istorică, oamenii Îl pot considera pe Mântuitorul ca fiind urmașul lui David, însă, din perspectivă divină, David este un fiu al Fiului lui Dum­nezeu.” Pr D Păduraru

”Nasterea Fiului Tatalui ceresc din Fecioara Maria este inceputul unor transformari si cresteri ale chipului dupa care am fost ziditi spre asemanarea noastra cu Dumnezeu, in toata "libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom 8, 21).
Nasterea vesnica din Tatal, aduce prin intruparea si nasterea vremelnica din Fecioara, nasterea fiilor Tatalui pentru vesnicie.
El se naste intru om, prin om si pentru om, iar noi ne nastem intru El, prin El si pentru El.” 

Creștin Ortodox
 


„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris: «Dacă moare fratele cuiva, având femeie, și el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeia văduvă și să ridice urmaș fratelui său». Erau, deci, șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără de copii. Și a luat-o al doilea și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea; și, tot așa, toți șapte n-au lăsat copii și au murit. La urmă a murit și femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia, căci toți șapte au avut-o de soție? Și le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumne­zeu, fiind fii ai învierii. Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe «Dumne­zeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morților, ci al celor vii, căci toți sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățăto­rule, bine ai zis. De aceea nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuși Da­vid spune în Cartea Psalmilor: «Zis-a Domnul Dom­nului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?” Luca 20, 27-44

duminică, 13 ianuarie 2019

Pocăiți-vă, că s-a apro­piat Împărăția cerurilor.

Așa și-a inceput Mântuitorul propovăduirea, în Capernaum, preluând o sintagmă care este eseța mesajului Sfântului Ioan Botezătorul, (Mt 3, 2). 

In Capernaum El a rostit cele mai frumoase  predici și a făcut cele mai răsunătoare minuni. Acolo, „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare, și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit” (Mt 4, 17).
Mesajul este anume același, fiind semnul preluării ștafetei de la cel care Îi pregatise drumul.
 
„A te pocăi”
înseamnă să faci ordine acolo unde este dezordine în viața ta; să aduci echilibru acolo unde s-a dezechilibrat ceva; să înnoiești ceva acolo unde s-a învechit; să pui ceva în locul de unde ai luat; acolo, unde ai nedrep­tățit, să faci dreptate; unde vezi că este lipsă, să pui ceva din prisosul tău, iar acolo unde s-a stricat ceva, să repari. Asta spunea Ioan Botezătorul lumii de atunci. 

De aceea și Iisus și-a început activitatea Sa publică tocmai cu aceste cuvinte, transmițând lumii același mesaj.
 „Pocăiți-vă”,  ne spun amândoi, pentru că în împărăția lui Dumnezeu nu se poate intra oricum. Nu oricine poate fi membru al împărăției lui Dumnezeu dar totuși oricine poate să devină. 
Fariseii  l-au și întrebat la Mântuitorul :Când va veni împărăția lui Dumnezeu?” (Lc 17, 20). Pe toată lumea preocupa acest lucru din predica lui Iisus. Și El a răspuns: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Lc 17, 20-21).

Părintele Tofana face o remarca la acest pasaj: 


”Fiind vorba de un răspuns dat fariseilor, traducerea „este înlăuntrul vostru” nu este prea potrivită. Mult mai potrivită ar fi traducerea „este în mijlocul vostru”. În favoarea unei astfel de traduceri ar fi și cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul: „În mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-l cunoașteți” (In 1, 26). Tocmai aceste cuvinte ale prorocului ne descifrează sensul versetului, care trebuie tradus cu „împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”, și nu „înlăuntrul vostru”. Ceea ce vrea să spună Iisus este, prin urmare, următorul lucru: „În Persoana Mea, Împărăția lui Dumnezeu este deja aici; este chiar în mijlocul vostru, al celor care discutați, acum, cu Mine. Eu sunt Mesia, Cel ce a inaugurat, deja, această împărăție”.
 

Așadar, Împărăția lui Dumnezeu nu este o unitate sau o categorie geografică circumscrisă spațial, nu este aici, sau acolo, ci ea este foarte aproape de noi prin Iisus Hristos. Dar cine Îl primește pe Iisus și intră în comuniune deplină cu El, împăr­tășindu-se cu El, pentru acela împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul lui, și nu în afara lui. În acest caz, putem folosi și această traducere, dar numai când este vorba de o unire deplină, ontologică, cu Iisus Euharisticul.”


În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apro­piat Împărăția cerurilor.

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

DREPTATEA

este un deziderat omenesc firesc.
Dar dreptatea omenească nu e aceeași cu dreptatea lui Dumnezeu! Asta pentru ca El da dreptate pentru vesnicie!

Dumnezeu a pus în om conștiința, adică conștiența binelui și a răului. Orice om, fie el cât de păcătos, dacă este întreg la minte, știe când a făcut un rău că este... rău!

In ce privește dreptatea... in Vechiul Testament, legea talionului era socotită o expresie a dreptăţii ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!” în timp ce în Noul Testament această lege a fost înlocuită cu iubirea creştină, cea care desăvârşeşte dreptatea.

Uneori privim la cate cineva si ne intrebam cum de are atata sansa... caci noi nu-i vedem merite!

Domnul insa ii stie neamul - si cel ce-a fost si cel ce va fi!

O rugaciune facuta azi iti poate feri stranepotii inca nenascuti! O milostivire facuta acum e un gaj pentru viitor, dupa cum sansa de azi poate fi datorata rugilor ori milei strabunilor tai!

În Sfânta Scriptură, dreptatea are adesea înţelesul de sfinţenie: „De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Mt. 5, 20). 

Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, răbdare şi toleranță, în timp ce dreptatea şi judecata omenească ...

Dragosteanu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă“ (1 Cor. 13, 6-7). 


„Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și era în cetatea aceea o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. Și un timp n-a voit, dar după aceasta, a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate ca să nu vină mereu să mă supere. Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând.





vineri, 11 ianuarie 2019

GLISSANDO

Cunoasterea, in general, si cea a lui Dumnezeu, in special, tine de puterea de intelegere a fiecaruia, de capacitatea personala de a primi adevarul divin. Domnul se dezvaluie El Insusi celor alesi si celor pregatiti, celor trecuti prin anumite etape de cunoastere.

Cercetand cu atentie raspunsurile Mantuitorului la intrebarile puse Lui, observam felul in care uneori ele gliseaza spre un alt subiect. Si este cazul pasajului evanghelic de astazi! 
Apostolii voiau sa afle viitorul lumii si Mantuitorul le spune sa aibe grija sa nu se lase inselati...
Si face asta nu pentru a evita raspunsul, ori pentru ca nu-l stia, ci pentru ca raspunsul nu era necesar atunci -  el neputand fi pe deplin inteles,  ascultatorul nefiind inca pregatit pt asta!

Copiii ne pun adesea intrebari despre lucruri esentiale. Stim raspunsul dar ei nu sunt inca pregatiti sa-l inteleaga! Adesea suntem tentati sa dam raspunsuri fantasmagorice cand cel mai simplu ar fi sa procedam printr-un ... elegant glisando!

„În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! 

Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: 
Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? 
Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.”
Marcu 13: 1-8

marți, 8 ianuarie 2019

Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii!


„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: 
”Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.” 
Marcu 12,18-27

luni, 7 ianuarie 2019

SFANTUL IOAN - DASCALUL POCAINTEI

Azi il preamarim pe Sf Ioan Botezatorul, personaj biblic foarte iubit de crestini!

Iainte-mergatorul si Botezatorul Domnului este considerat dascalul pocaintei, sfesnicul Luminii! Este cel careL-a marturisit pe Hristos!

Pocaiti-va, striga el! 

Dealtfel notiune de pocainta ii apartine!
Pocainta clamata de Ioan inseamna indreptarea greselii insotita de adanca parere de rau! Asta implica detasarea de pacat.

Pentru noi, romanii, cuvantul de "pocait" face adesea referire la cei iesiti din biserica ortodoxa, protestantii, si are cel mai adesea sens peiorativ ! 

În realitate, pocăinţa este o stare pe care orice om care se declară creştin, indiferent de confesiune, ar trebui să o experimenteze. Termenul de „pocăinţă” vine din grecescul „metanoia” şi înseamnă schimbarea modului de gândire, înnoirea minţii. „Pocăinţa este una din cele şapte taine ale Bisericii Ortodoxe şi se referă în primul rând la recunoaşterea păcatelor săvârşite, părerea de rău pentru acestea şi hotărârea de a nu le mai săvârşi. Practic acest lucru se realizează în Biserică prin taina spovedaniei, când omul merge la biserică pentru a-şi mărturisi păcatele şi pentru a încerca să îşi îndrepte viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Ar trebui ca după acest moment al pocăinţei, omul să îşi schimbe viaţa, să devină un om mai apropiat de Dumnezeu, mai împăcat cu sine, cu ceilalţi şi mai înclinat spre a săvârşi binele”, a explicat preotul ortodox de la Mitropolia Banatului, Zaharia Pereş.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcthn

Dar sa analizam un pic termenii.


Pocainta
  • "În ebraica biblică, pocăinţa este reprezentată prin două verbe: שוב shuv (a întoarce sau repara), ideea de pocăinţă; şi נח  nicham (a avea păreri de rău).
  • În Noul Testament, "pocăinţă" este tradus prin cuvântul grecesc metanoia (μετάνοια), care inseamna  "după/în spatele gândului cuiva"; este un cuvânt compus din prepoziţia "meta" (după, cu), şi verbul "noeo" (a percepe, a gândi, rezultatul perceperii, observării). În acest cuvânt compus, prepoziţia combină două sensuri, al timpului şi al schimbării, ceea ce face ca să se poată traduce atât prin "după" cât şi prin "diferit"; astfel, cuvântul metanoia s-ar putea traduce prin : "a gândi diferit după". Metanoia este astfel, o răzgândire însoţită de regret şi o schimbare de comportament, "schimbare a minţii şi inimii", sau, "schimbare de conştiinţă".
Dar ce inseamna pacat
  • In limba ebraică, termenul este redat prin cuvântul [hattat] care înseamnă îndepărtarea de la scop, abaterea de la țintă – în cazul nostru de la Dumnezeu și Împărăția Sa.
  • In limba greacă întâlnim cuvântul amartia, care înseamnă eșec, neatingerea țintei, a rostului și a scopului, deplasare într-o direcție greșită, precum șipăcat, eroare, greșeală, defect, rătăcire
  • In limba latină găsim de asemenea termenul peccatum, care are un înțeles mai larg, însemnând greșeală, poticnire, vină, faptă culpabilă, ticăloșie. 
  • Si in limba română, cuvântul păcat are mai multe sensuri, dintre ele predominând sensul moral-religios. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, păcatul este „o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti; fărădelege, greşeală, vină.
  • Sfânta Scriptură defineste pacatul ca ceva negativ, lucrare a celui rău, neascultare, încălcare a legii, nedreptate, ofensă adusă lui Dumnezeu și semenilor, apoi ca un act îngrozitor de răzvrătire și chiar de idolatrie (în sensul că omul nu slujește lui Dumnezeu – Creatorul, Mântuitorul și Proniatorul, ci hidosului diavol și lumii păcătoase, ajungând chiar ca el să se proslăvească pe sine în locul lui Dumnezeu - In. 12, 43). 
  • Cea mai clară definiţie a păcatului o găsim în Epistola întâia a Sfântului Evanghelist Ioan, unde păcatul înseamnă fărădelege, nelegiuire.Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte călcarea legii” (Ioan 3, 4).
  • Conform învăţăturii Bisericii Răsăritene, păcatul este o încălcare cu ştiinţă şi voință liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii sau poruncilor lui Dumnezeu, fiind şi o boală care atrage după sine moartea sufletului. 
Păcatul este deci o încălcare a voinţei lui Dumnezeu, a legilor eterne date de El în conştiinţa noastră şi în Revelaţie. (ratarea tintei care este unirea cu Dumnezeu, potolirea Dorului de El! - np)

Păcatul (...)  este fructul libertăţii morale, greşeala neascultării, răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi a ordinii preconizate de El
Sfântul Antonie cel Mare (in Învăţături despre viaţa morală, 60) menționează că păcatul este o lucrare contra firii: nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Deci, nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulţumind, fără cuviinţă şi fără înfrânar" (Doxologia)
Pr. Sofronie Saharov defineste pacatul ca fiind intoarcerea in nefiinta, adica moartea sufletului! 

Da-ne, Sfinte Ioane, puterea de a  trai starea de pocainta si a-L regasi astfel pe Dumnezeu in Treime si a ne odihni in bratele Sale! 

„În vremea aceea a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este Cel despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, și eu nu-L știam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, și a rămas peste Dânsul! Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duh Sfânt. 

Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”
Ioan, 1, 29-34 
 

duminică, 6 ianuarie 2019

TEOFANIA

În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. 
Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis:  
Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.
Matei 3, 13-17
 
Dacă în Vechiul Testament intalnim aratarea lui Dumnezeu-Tatal in persoana, în cadrul evenimentului inscris in Noul Testament, cel al Botezului Domnului, ni se revelează Sfânta Treime Insasi!

Glasul Tatălui mărturi­sește din cer filiația Logosului Întrupat, iar Duhul Sfânt este văzut în chipul porumbelului, deasupra Fiului
Acesta este motivul pentru care praznicul Botezului se mai numestr și Teofanie - adica arătarea lui Dumnezeu, dar si Epifania, adică descoperire sau arătare, strălucire a slavei dumnezeiești.

Intr-o Omilie la acest praznic Sfântul Ioan Gură de Aur, zice: 
„... ziua de azi este ziua în care (Hristos - n.n.) S-a botezat, în care a sfinţit firea apelor. De aceea, la sărbătoarea aceasta, la miezul nopţii, toţi iau apă şi o duc acasă şi o păstrează tot anul, căci astăzi au fost sfinţite toate apele; şi minunea e vădită: apa aceasta nu se strică cu trecerea timpului, apa aceasta scoasă astăzi rămâne limpede şi proaspătă un an, doi şi adeseori chiar mulți ani şi după atâta vreme se ia la întrecere cu apa adusă acum de la izvor”.

sâmbătă, 5 ianuarie 2019

AJUNUL BOBOTEZII


Evanghelia zilei

În anul al cincisprezecelea al domniei cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeei, Irod, tetrarh al Galileei, Filip, fratele său, tetrarh al Itureei și al ținutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna și Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Și a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia Prorocul: «Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui. Orice vale se va umple și orice munte și orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte și cele colțuroase, drumuri netede; și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu». 
Deci, zicea Ioan mulțimilor care veneau să se boteze de către el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiți de mânia ce va să fie? Faceți, dar, roade vrednice de pocăință și nu începeți a zice în voi înșivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată, securea stă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. Iar mulțimile îl întrebau, zicând: Ce să facem, deci? Răspunzând, Ioan le zicea: 
Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea. 
Și au venit și vameșii să se boteze și i-au spus: Învățătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: 
Nu luați de la nimeni nimic mai mult decât vă este rânduit. Și îl întrebau și ostașii, zicând: Dar noi ce să facem? 
Și le-a zis: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept și să fiți mulțumiți cu solda voastră. 
Iar poporul fiind în așteptare și întrebându-se toți despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristos?, a răspuns Ioan tuturor, zicând:  
Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai puternic decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. 
El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să curețe aria și să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde cu foc nestins. 
Acestea și alte multe îndemnând, Ioan propovăduia poporului vestea cea bună.

Luca 3, 1-18

vineri, 4 ianuarie 2019

Cu cat mai sus... cu atat ma dureros!

Dincolo de evenimentul alegerii celor 70 de noi apostoli si a trimiterii lor in lume ca sa propovaduiasca Cuvantul Sau, Domnul insereaza in discursul Sau doua propozitii care mi-au atras atentia: «... , nu pân'la cer ai fost înălţat? Pân'la iad vei fi coborât!»

Trebuie sa fie cumplita caderea!
Cu cat urci mai sus cu atat cobori mai adanc!
Natura omului este una speciala: urcand , uita de unde a plecat, cine l-a ajutat, pentru ce a urcat... uita de cadere!
Tocmai aceasta «amnezie» a maririi da durerea caderii!

In vremea aceea Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă. Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. 
Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia! Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă'n casă. Şi în oricare cetate veţi intra şi'n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte. Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S'a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu! Şi în oricare cetate veţi intra şi'n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi: Din cetatea voastră, şi praful care s'a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s'o ştiţi: că s'a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s'ar fi făcut minunile care s'au făcut la voi, de mult s'ar fi pocăit, stând în sac şi'n cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu pân'la cer ai fost înălţat?: Pân'la iad vei fi coborât!“ Luca 10, 1-15

joi, 3 ianuarie 2019

GANDURI inaintea BOBOTEZEI

UN AN BINECUVANTAT 
TUTUROR CELOR CE POPOSESC ASTAZI AICI 
PRECUM SI CELOR CARE NU STIU DE FEL 
DE EXISTENTA ACEST BLOG!
DOMNUL SA AIBE GRIJA DE NOI 
SA NU NE RATACIM!

Iata, Anul Nou si-a pierdut deja 3 zile! 
Chronos este necrutator! Ne inghite!

Sarbatorile Craciunului se apropie de final!

Oficial, ciclul lor se incheie dupa Epifanie si slavirea Sf. Ioan Botezatorul!
Trecand in revista ceea ce am depasit deja putem spune ca... iar ne-am ghiftuit - cine a avut cu ce! - si acum iar privim cu neliniste cantarul... 
Cei flamanzi sunt indiferenti la tot ce se intampla cu lumea asta consumatoare de tot felul de nimicuri! 
Pentru ei nimic nu s-a schimbat!

Unii am fost fericiti,  mai mult sau mai putin, altii deloc! 
Unii au parasit lumea, altii s-au nascut! Unii au plans altii au ras, altii au ramas indiferenti...
Cei intelepti au folosit clipa, l-au apucat de ciuf pe Kairos, traind timpul cel bun, timpul lui Dumnezeu cel vesnic, altii au risipit-o impreuna cu alte clipe, considerand ca... s-au distrat !

Timpul masurabil, Chronos, nu a stat in loc - indiferent de trairile noastre - si omenirea si-a vazut de pacatele ei, ca de obicei!

DOMNUL SA NE AJUTE SA INTELEGEM CE TREBUIE SA FACEM, SA ALEGEM, SA VISAM!
In rest...

Sfinte Ioane, Botezatorule, roaga-Te pentru noi pacatosii sa gasim calea, sa nu ne risipim in lumea asta ci sa ne daruim Domnului cum se cuvine!

„În vremea aceea a intrat Iisus iarăși în Ierusalim. Și, pe când mergea El prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci? 

Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi! Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? Iar de vom zice: de la oameni - se temeau de mulțime, căci toți socoteau că Ioan era într-adevăr proroc. Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.” MARCU 11, 27-33