sâmbătă, 31 octombrie 2015

DESPRE HALLOWEEN ...

"Dumnezeule, auzi rugaciunea mea,
ia aminte la cuvintele gurii mele" Ps.53

Sarbatoarea crestina occidentala din 1 Noiembrie este echivalenta, in traditia ortodoxa rasariteana, cu Sarbatoarea Tuturor Sfintilor, din prima duminica de dupa Rusali,  si nu are nimic comun cu Halloween.ul!
In fapt, in cultura catolica occidentala nu exista Halloween! 

In Italia, sunt doua sarbatori: pe 1 noiembrie este ziua sfintilor, iar pe 2 noiembrie ziua mortilor.


In Franta ziua de 1 noiembrie este a sfintilor, la Toussaint, deci acelas lucru, ba chiar este zi libera! Germania asemenea.


ZIUA MORŢILOR si a sfintilor anonimi, serbata pe 1 noiembrie in Transilvania, are origine catolica si a ajuns aici odata cu venirea saxonilor


Dar irlandezii ... sunt un popor extrem de percutant si Halloween.ul este o dovada in plus! 
Caci sarbatoarea asta este a lor, este de origine celtica si a fost adusa in SUA de emigranti irlandezi. 
Odata ajunsa peste ocean, a devenit repede "traditia" unui brand  de succes.  

Crestinismul s-a nascut ca un altoi al iudaismului si, raspandit apoi intre neamuri, in randul neiudeilor, a primit diverse particularitati locale izvorate din traditia pagana a popoarelor crestinate.
Asa se face ca irlandezii - stramosi ai celtilor - ca si crestini - au sarbatori ancorate in traditiile stravechi, pagane, increstinandu-le in felul lor.


Credinta celtilor in viata de apoi este un fapt incontestabil. Existenta de dupa moarte era o continuare a vietii de aici insa in conditii mult mai bune. Locuinta mortilor pare sa fi fost pentru celti sub pamant, dar nu era pentru ei un loc al umbrelor, ci un loc plin de viata, lumina si activitate, o lume in care se mergea cu voie buna si nu cu groaza. 

Pentru celti locuinta mortilor era undeva, departe, in apusul Galiei sau in insulele oceanului. Dupa o legenda transmisa de istoricul bizantin Procopiu, sufletele merg sa bata la usa marinarilor care locuiesc pe coasta oceanului, pentru ca sa le duca in insula Avalon (de unde probabil si obiciul  copiilor de a batea la usile vecinilor si a cere bomboane zicand  „Trick or treat?” adica   "Păcăleală sau dulciuri?!"


Halloween-ul  originar are la baza sarbatoarea celtilor dedicata schimbarii sezonului luminii cu cel al intunericul. 


Evenimentul era asociat cu spiritele rele, vrajitoare si sufletele celor morti, celtii avand o credinta politeista!

In mai toate culturile pagane au existat filozofii ori religii care considerau ca omul este alcatuit dintr-un corp muritor si un suflet care nu moare, ori dintr-un corp, un spirit si un suflet.
Se cunosc conceptii similare si in alte civilizatii ale lumii legate, mai mult sau mai putin, de ideea de suflet, spirit, umbra sau dihotomia fiintei umane. 

Mitul fantomei exista si el inca din antichitate. Ulise dialoga cu fantomele si tot fantomele au rol in tragediile lui Sofocle - Electra si Aiax! Intre popoarele lumii, britanicii sunt cei mai atasati de fantome.

In zilele noastre lumea umbrelor, a vrajitoriei si a supranaturalului a intrat in mentalul lumii prin carti si filme de succes care satisfac gustul omului pentru miraculos, mister, senzational, necunoscut si chiar spaima!
A amesteca lucrurile insa nu cred ca face bine nimanui.

Cand lumea lui Harry Potter devine mai mult decat o carte... inseamna ca prin ea evitam gasirea, pacea si convietuirea cu sinele nostru!
Caci crestinii cred in nemurirea sufletului, in ingeri, heruvimi si serafimi, in mantuirea dobandita prin Hristos, care a facut si face minuni dar nu prin vrajitorii nici prin duhuri nestiute!

Poate fi nostim sa te deghizezi si sa faci glume pe tema mortii, insa nu pentru toti si nu pentru cultura rasariteana ortodoxa.
Asta pentru cel putin doua, trei motive.

Mai intai pentru ca insasi sarbatoarea originara este straina de ceea ce se intampla azi si, ceea ce se prezinta a fi Halloween nu e altceva decat un melanj de gotic si grotesc. 


Apoi pentru ca noi nu suntem obisnuiti sa glumim pe seama 

sfintilor nostri si nu amestecam lucrurile, sfintii nefiind in nici un caz fantome nici duhuri rele
Noi ii cinstim pe sfinti considerand ca in spatele sfinteniei sta mereu nevointa, asceza, fapte deosebite, jertfa, lucruri serioase si profunde.

Si apoi pentru ca noi avem un decent cult al mortilor!


In sfarsit, dar nu in cele din urma, pentru ca imprumutarea unei sarbatori de dragul sarbatorii ii deviaza complet semnificatia din lipsa unei traditii! QED!


Ce pot eu sa simt importand traditia biblica de Purim ori cea a americanilor de Thanksgiving?

Succesul Halloween.ului este evident motivat comercial, asemenea  Craciunului - confiscat de Coca-cola - si chiar daca, pana la un punct  pot sa inteleg, nu vreau sa ma las manipulata!

In Noiembrie noi, ortodocsii romani, ne cinstim mortii - fie ei si sfinti - in prima sambata din luna, de ziua Mosilor de iarna!

Mergem la biserica, unde ii pomenim, ne rugam pentru sufletele lor, facem parastase, si in cimitire pregatim mormintele pentru iarna!

La Sibiu traditia zilei de 1 Noiembrie patrunsa, cum spuneam, prin cultura sasilor, a devenit, de-a lungul timpului, o zi de cinstire a mortilor tuturor cultelor,  zi in care oameni de toate confesiunile se unesc in rugaciunea pentru cei ce au plecat din lumea asta.

Cu flori si lumanari in mana, toata lumea merge la cimitir.
Viata cetatii se muta acolo. Nimeni nu pregeta si nimeni lasa sa treaca acesta zi fara sa ajunga la locul de ingropaciune al strabunilor.
Mormintele sunt pregatite de iarna. Se matura se spala lespezile, se orneaza cu brad si flori ca pana la Craciun sa fie frumos si curat.
Din zorii zilei si pana se lasa intunericul, o mare de oameni vine sa se reculeaga  si sa aduca  omagiu celor adormiti.
Catolici, ortodocsi, protestanti, greco-catolici, evrei, atei, fara nici o deosebire confesionala, se indreapta piosi spre mormintele disparutilor.
Sibiul, ca intreaga Transilvanie, este un model de asimilare a unei sarbatori occidentale prin convietuire si nu prin mimare, unind intr-o zi sarbatoarea mortilor tuturor.


Halloween.ul romanesc, ca si cel francez, adoptat astazi ramane o parodie, un carnaval, o ocazie sa ne deghizam copii, care nu stim inca cu ce raman din asta, prilej sa ne amuzam si sa ne dam... americani!

Cat despre morti... sa ne rugam pentru sufletele lor caci ei nu mai pot face asta.

Ceea ce pot insa sa faca este sa se roage pentru noi. Deci sa nu uitam sa-i pomenim!

 Pace sufletelor celor adormiti intru Domnul!



Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Și cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care șed în piață și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și n-ați plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine și negustând vin, și ziceți: Are demon! A venit și Fiul Omului, mâncând și bând, și ziceți: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor! Dar înțelepciunea a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei.” Luca 7, 31-35

Parca sesizam printre randuri o unda de trista dezamagire a Mantuitorului. „V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns”

Lumea are gura sloboda: nici sfintii nu sunt buni pentru ea! Cei de atunci l-au privit cu suspiciune si pe Ioan Botezătorul unii chiar l-au denigrat sau l-au desconsiderat spunand despre el ca e posedat de demon. 
Pe Mântuitorul L-au acuzat ca bea si mananca cu vamesii pacatosii. 

Cine nu vrea sa asculte de Dumnezeu va gasi mereu, si acum, ca si atunci, tot soiul de pretexte. Mereu vor exista false motivatii ale eschivarii de la morala invataturilor lui Hristos 
Cand ne intereseaza primordial chiverniseala, goana dupa bunuri materiale, binele si huzurul lumesc ajungemsa nu mai receptam nici mustrarile si nici mangaierile lui Dumnezeu

Oare ce gust are departarea de Dumnezeu?
 
Barfim, ne uram intre noi, nu mai iubimadevarul, nesocotim poruncile Mântuitorului. Nici macar pe noi insine nu ne mai intelegem ... iar pe cei din jurul nostru nici atat! 

„Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi”.

joi, 29 octombrie 2015

UN GAND SI AZI

 
"Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit bogăţia si toată fala ei?  Toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe aci încolo." INTELEPCIUNEA LUI SOLOMON 5:8-9

Luca IX, 49-56.
Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care,în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreunăcu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.
Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El.
Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim.
Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?
Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi oare fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele

oamenilor, ci ca să le mântuiască.
Şi s-au dus în alt sat.


Matei XI, 27-30
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

miercuri, 28 octombrie 2015

CINE-I MIC SI CINE-I MARE?

CINE-I SLAB SI CINE-I TARE?
CINE-I UMIL SI CINE-I MANDRU?

GANDUL ZILEI
"Tot cel ce are inima mandra e necurat in fata lui Dumnezeu,
  iar cel ce da mana cu nedreptate nu va ramane nepedepsit."
Intelepciunea lui Solomon

Toata lumea s-a intalnit, macar o data in viata, cu sinceritatea copiilor, cu tendinta lor de a nivela, de a face ca totul sa fie simplu si corect, fara ascunzisuri. 
Orice copil, din orice tara, de orice limba, va "regulariza" toate verbele neregulate si va raspunde absolut sincer daca il intrebi ce crede despre tine! Adevarul este mereu pe buzele copiilor... 
Asta pana in momentul in care ei observa versatilitatea noastra, a adultilor!
Fiecare prunc vine pe lume cu steaua lui pe care noi, oamenii mari, o umbrim adesea prin exemplul pe ca li-l dam.
Educatia nu inseamna sa spui ci sa faci, exemplul personal al parintilor fiind capital!
Sa fim asadar cu bagare de seama caci tot ce insamantam in copiii nostri ni se intoarce ca indoit!

Luca IX, 44-50
Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor.
Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt.
Şi a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare?
Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine,

Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primeşte iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare.
Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi  căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi
.





marți, 27 octombrie 2015

RATAREA DESAVARSIRII

GANDUL ZILEI

Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre.
Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânţă de pieire şi moartea n-are putere asupra pământului. Intelepciunea lui Solomon, 1
 
Traim intr-o lume de singuratici, de nefericiti,  de nemultumiti, pe care ne-am construit-o singuri.
Azi fiecare e pentru el.
Avem televizorul nostru, bem cafeaua noastra, stam pe fotoliul nostru... Nu mai traim fericirea in afara noastra, in comuniune cu ceilalti. Totul trebuie sa ne faca bine noua! Si pentru asta suntem mereu in cautarea unui bine exclusiv.
Pana si in iubire ne dorim sa fim iubiti insa oferim celuilalt  doar "minunata" noastra... prezenta, un sorogat de iubire!
Felul in care ne purtam cu ceilalti ar trebui sa spuna cam cum ne dorim sa se poarte cei din jur cu noi, numai ca, de foarte multe ori cerem altora ceea ce nu suntem capabili sa dam nimanui!
Si suntem tot mai aplecati spre sinele nostru. 

Psihologia americana a saturat piata cu tehnici de dezvoltarea stimei de sine, nimeni insa nu ne invata sa fim mai buni, mai milosi, mai toleranti. Am ajuns insensibili la suferinta semenilor dar ne plangem de mila!
Nimeni nu spune cu voce tare ca rele din noi  adictiile, slabiciunile noastre, ne duc inevitabil spre boala, insingurare, pierderea sufletului nostru!  

Doar Mantuitorul ne invata ce trebuie sa facem, cum trebuie sa fim ca sa ne salvam sufletul! 
Pentru unii mesajul Lui este proaspat, si acum ca si atunci, dar pentru altii este o aiureala fara sens!
Daca insa cineva doreste sa-I urmeze, precum apostolii, trebuie mai intai sa se schimbe, sa-si vada micimile,  sa-si recunoasca greselile, sa se jertfeasca, sa devina un alt om! Credinta nu poate fi cu jumatati de masura; ori crezi ori nu!
Si, daca crezi este o singura Cale! A Lui!
De ce sa vrem sa-L urmam?
Pentru ca vesnicia ne asteapta dincolo de existenta asta limitata in timp si spatiu si El ne propune vesnicia in fericire!
Dumnezeu nu ne-a facut ca sa murim. Pacatul ne-a adus moartea.

Iadul pentru mine este o imensa tristete, o adanca nefericire a sufletului. Si, fiind vesnica,... cred ca este sfasietoare!
Imaginati-va sa simtiti vesnic nefericirea pe care o traiti cand vi se intampla ceva rau, sa aveti sufletul speriat ca atunci cand vi s-a spus ca cel drag v-a parasit... Asta trebuie sa fie IAD!
Raiul este bucuria de a fi in lumina, in cantec de heruvimi, in apropierea de Dumnezeu si, fiind in vesnicie... este o fericire perpetua, mereu mai mare, mai desavarsita!
Si bucuria asta multi oameni nu o cunosc in toata viata lor! De ce?
Pentru ca nu stiu ca este mai mare bucurie cand dai decat cand iei, pentru ca n-au habar ca te bucuri mai mult cand aduci bucurie decat cand te distrezi tu, pentru nu au aflat ca placerile lumesti se simt instantaneu dar nu ne raman in suflet!

Daca ai simtit bucuria de a aduce pe lume un copil, daca te-ai bucurat ca ai salvat pe cineva de la moarte, daca te-ai rugat si ai simtit ca ruga ti-a fost auzita... te-ai pregustat un pic de RAI!
Ramanand inchistati in ideea ca placerile sunt omenesti, terestre si de neocolit, ca totul se sfarseste cu moartea fizica, trupeasca, eu cred ca ratam desavarsirea!

Luca IX, 23-27.
Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie
Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde iar 
cine-şi va

 pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.
Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?
Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.


Matei X, 16-22
Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul.
La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor.
Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi
Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.
Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.



luni, 26 octombrie 2015

"COINCIDENTE" BIZARE

Dupa zilele petrecute in Belgia, am decis sa ma intorc singura, dorind sa imi linistesc prea plinul de trairi.
Bucuria duhovniceasca imi asezase pe fata un zambet de care nu ma puteam debarasa! Imi simteam obrajii contractati iar de stomacul, care ma necajeste de vreo 2 luni,  uitasem cu desavarsire.
Am ajuns la gara relativ devreme, asa ca m-am dus in sala de asteptare decisa sa imi notez cateva impresii "la cald".
Ma simteam luminoasa ca o flacara in noapte cand, langa mine, se aseza un domn in varsta si destul de subrezit pentru un occidental.
Ma ruga politicos sa-i formez un numar de telefon pe portabilul sau.
Am inteles repede ca domnul in cauza era evident un vorbaret si ma alesese drept "victima"; si aveam sa-l ascult pana la Paris!
Incepu usor, prin a-mi  povesti cate ceva despre motivul calatoriei sale, despre fiii sai, doctori celebri, dealtfel, aproape de-o varsta cu mine, pentru ca apoi discutia sa alunece in mod ciudat spre... credinta, religie, Dumnezeu si biserica!
"Ia te uita, mi-am zis in gand, diavolul e suparat si vrea sa-mi strice bucuria!"
Crucea pe care o port la gat era ascunsa sub pulovar asa ca doar cineva capabil a percepe lumina asezata in mine in timpul acestor zile putea sa aibe o astfel de reactie si sa abordeze, in  sala de asteptare a unei gari, un astfel de subiect! 

Nu aveam nici un dubiu.
Pana la Paris am fost nevoita sa ma lupt sa fiu politicoasa si sa raspund senin si crestineste!  Demersul meu a fost interesant si chiar nostim la un moment dat, mai ales dupa identificarea "agresorului"!
Fara sa il contrazic fatis i-am aratat ca pentru orice subiect pot exista mai multe opinii si ca eu nu ii impartasesc convingerile. In plus, pentru a trai in pace, e nevoie de armonie si ingaduinta.
Nu mi-am ascuns credinta, asa ca nu o data mi-a replicat ca sunt rigida. In final i-am spus ca pentru mine moartea e doar o trecere spre bucurie pe cand pentru cei ce nu cred in Dumnezeu trebuie sa fie o tortura... Iritat, a schimbat subiectul depanandu-mi fara jena amintiri de tip Casanova!
La acestea am ramas muta refuzand orice comentariu! Am ajuns la Paris obosita ca dupa munci grele, dar fericita ca am tinut piept agresiunii.
Oricum nu cred in coincidente.
Viata noastra este un sir de intalniri...  asa ca... stiu exact ce a fost si aceasta!
Si fara vreo coincidenta... tocmai astazi e de citit Evanghelia care vorbeste despre iubire ca porunca si despre ura fata de Dumnezeu ca manifestare! 

Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Ioan 15, 17-27; 16, 1-2

Sfantul apostol Ioan, apostolul teolog, exprima in capitole 15 si 16 mesajul lui Hristos cu privire la calitatea si rolul de apostol in lume. Prigoanele ce aveau sa vina peste discipolii Sai trebuiau intelese ca fiind urmare a imbratisarii cauzei Lui si de aceea ei aveau nevoie sa inteleaga ca Mantuitorul ii va intari; ca despartirea de ei va fi  trista, dar scurta, si ca intristarea lor se va preschimba in bucurie!
Credinta le va fi rasplatita!

duminică, 25 octombrie 2015

CADOUL INSPIRAT CARE M-A... IMBOGATIT

Anul trecut am primit un cadou special: inscrierea la un curs de teologie on line pe durata unui an!
Cursul, organizat de Centrul romanesc de studii si cercetare "Dumitru Staniloaie" din Paris, s-a numit: "Introducere in teologia ortodoxa" si in formula "via internet" a fost absolut minunat.
In timpul acestui an universitar, am patruns in tainele Sfintei Scripturi asa cum nu as fi putut-o face niciodata de una singura!
Am invatat din toate cate putin: Vechiul si Noul Testament, Dogmatica, Liturgica, Patristica, Istoria bisericii - universale si romanesti - Arhitectura si iconografie, Drept canonic si Misiologie.
Am fost ispitita sa citesc, sa invat si sa inteleg o multime de lucruri interesante care mi-au luminat mintea si mi-au imbogatit sufletul!
Intreaga mea familie m-a sustinut si m-a ajutat sa duc la bun sfarsit aceasta intreprindere si le sunt recunoscatoare pentru asta ca si pentru cadoul exceptional pe care mi l-au facut!

Pe parcursul unui an, in care orele de teologie mi-au produs o reala bucurie, am incercat sa imi definesc credinta mea, sa imi sporesc dragostea pentru Dumnezeu, pe care o simt in minte si in inima, sa mi-o explic corect si limpede si sa o armonizez cu toate informatiile pe care le-am acumulat.
Dar...  anul a trecut si cursul s-a incheiat!

Saptamana ce tocmai s-a sfarsit am fost la Bruxelles, pentru evaluare!
Curtea unei vechii manastiri franciscane, unde a avut loc intalnirea noastra
Intalnirea  - binecuvantata de Preasfintitul Timotei, episcop al Spaniei si Portugaliei - a constituit, pe langa sustinerea unei lucrari si obtinerea diplomei de absolvire, prilejul de a ne vedea cu totii  "fata catre fata",  dupa un an in care cursantii i-au vazut pe profesori pe ecranul calculatorului!

Nu m-am indoit ca va fi un moment minunat, pe care nu l-as fi ratat pentru nimic in lume, insa ceea ce am trait acolo... a depasit cu mult asteptarile mele!
Dincolo de organizarea fara cusur a intalnirii nostre, un duh de iubire ne-a inconjurat, ne-a ajutat sa ne depasim emotiile si sa ne incarcam de sfaturi duhovnicesti.
Ne-au adunat acolo laolalta dragostea pentru Dumnezeu si dorinta de a-L cunoaste si nimeni nu a adus cu el altceva decat iubire si pace!
Am cunoscut numai oameni frumosi, frumosi cu adevarat si pentru prima oara in viata mea am trait sentimentul de fratie si comuniune asa cum il proclama  Sf. Apostol Pavel in Epistolele sale! !
Ne-am aratat cu modestie si emotie dragostea de Dumnezeu,
incercand sa dezvoltam cea ce ne-a atins sufletul, din invatatura Sfintei Scripturi; pe langa asta ne-am si aflat unii pe altii!
In majoritate, cei ce au urmat acest curs au fost ceea ce se cheama "diaspora romana", romani stabiliti in toata lumea, mireni si preoti! 

M-am intors  de acolo cu o inima mare cat roata carului si cu sufletul plin de trairi duhovnicesti!
Nu imi amintesc sa fi fost vreodata intr-un loc sau la vreo intalnire in care sa fi primit atata lumina!
Inca am lacrimi in ochi cand ma gandesc, asa ca... imi este  dificil sa astern in cuvinte sentimentele extrem de puternice traite cu aceast prilej! O sa las un pic timpul sa imi potoleasca efluviile... si apoi am sa povestesc pe indelete...

In concluzie, am petrecut trei zile de neuitat!

PS
Vreau sa pun aici un gand bun pentru profesorul meu indrumator, parintele prof. Pompiliu Nacu,  parohul  „Bisericii TUTUROR SFINŢILOR” din MILANO NORD-MONZA, Italia, caruia ii sunt profund recunoscatoare pentru ajutorul pe care mi l-a dat!
Pe langa bucuria de a-l fi cunoscut personal,  m-a atins profund persoana si personalitatea d.nei preotease! Rar mi-a fost dat sa vad un om atat de apt si dedicat  a insoti un  preot in demersul sau pastoral - un suflet curat, plin de o spontana sinceritate si de prospetime, ingemanate cu o credinta absolut remarcabila. Un adevarat exemplu de sotie de preot!
Domnul sa-i binecuvinteze!

            Luca 8, 26-39
În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileei. Și, ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea; și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el. Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Iar cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.

De cate ori ascult acesta pericopa evanghelica sunt frapata de alegerea cetatenilor orasului! Constiinta mea imi spune ca ei au ales ce nu trebuia insa oare nu toti facem astfel?
Duhul lumii ne sminteste si ajungem sa facem ce "zice lumea" adica sa ne inregimentam in lume!
Gasesc ca oamenii acelor vremuri au fost extrem de norocosi sa fie contemporani cu Iisus insa, daca ar fi sa fim noi azi in situatia lor... oare am reusi sa facem alegerea cea buna? 
Ne legam de lucruri si alegem adesea conform cu interesele de moment. Mergem unde ne duce... trendul fara a cantari in prealabil si ne lasam manipulati devenind marionete. Ori libertatea cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu tocmai asta vrea sa evite!

duminică, 18 octombrie 2015

DUMINICA, IN LOC SA MERGEM LA BISERICA...

ALERGAM PRIN PARIS

Saptamana trecuta, postul tv Fr 2 si-a concediat un angajat care asigura prognoza meteo. Asta pentru ca a scris o carte in care "relativiza" panica care ne este inoculata cu privire la schimbarile climatice!
Mie mi s-a parut exagetata si ideea tanarului jurnalist de a denunta un asa-numit complot mondial impotriva omenirii proaste, neajunse in sfere de putere, dar si reactia postului de televiziune in fata unui derapaj infantil. Intamplarea ma face sa cred ca, daca nu se dovedeste ca jurnalistul este atins de nebunie, cele scrise de el nu pot fi decat adevarate!
Astazi nu am ajuns la biserica! M-am invartit in cerc fara nici o sansa sa strapung barierele ce blocau accesul in centrul Parisului!
Iarasi alergau niste nebuni care spera sa traiasca o mie de ani!
Si am inceput sa-i dau dreptate jurnalistului care sugera interesele obscure ale politicienilor.
Parisul e pe cale sa devina un oras pietonal, ceea ce pe mine, care am de parcurs 15 km, cu un sac cu prescuri in mana... nu ma aranjaza de loc! De ajuns as ajunge, ce-i drept, mai repede cu trenul sau metroul insa garile nu au scari rulante si, in consecinta, mie imi este  inaccesibil.(mainile mele umflate nu pot cara pe scari nici macar 2 kg!).
Dar... va trebui sa gasesc o solutie caci, vorba aceea: ce nu face omul ca sa protejeze planeta!

În vremea aceea s-a dus Iisus într-un oraş numit Nain, şi împreună cu Dânsul mergeau mulţi ucenici ai Lui şi popor mult. Iar când s-au apropiat de poarta oraşului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, şi era ea văduvă; iar din oraş popor mult era cu dânsa. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: nu mai plânge. Atunci, apropiindu-se, s-a atins de cosciug, iar cei care-l duceau au stat şi El a zis: tânărule, ţie îţi zic, scoală-te!Iar cel ce fusse mort s-a sculat în sus şi a început să vorbească. Iar Iisus l-a dat maicii sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: un prooroc mare s-a ridicat între noi, şi: Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. Luca 7: 11-16

"Cel adormit era dus la înmormântare și alai mare îl conducea la mormânt. Hristos, Viața și Învierea, îl întâlnește acolo. Hristos este biruitorul morții și al stricăciunii căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem (Fapte 17, 28). El l-a adus pe om la starea inițială și a eliberat trupul de limitele morții. S-a milostivit de văduvă și, pentru a-i opri lacrimile, i-a poruncit: "Nu plânge!" Și îndată cauza lacrimilor sale a fost alungată." (Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 36)

sâmbătă, 17 octombrie 2015

ADN

Fiecare poseda o zestre de suferinta IN DUBLU: una mostenita si alta pe care, la randu-i, o da mostenire.
La debutul oricarei boli, medicul este obligat - spre a putea pune un diagnostic corect - sa faca o asa-numita anamneza.
Astfel, prima intrebare - in afara celor legate de motivele obiective pentru care ai ajuns in cabinetul sau - este legata de bolile familiei. Diabetul preexistent in familie poate explica, de exemplu, un procent ridicat al zaharului in sange, dupa cum existenta bolilor de sistem, care se transmit genetic. Felul in care abordam viata face si el parte din amprenta ADN.ului pentru ca el reflecta subtil slabiciunile noastre.

ADN.ul nostru este asadar o fisa completa a celor ce le-au trait stramosii si ni le-au lasat mostenire. La fisa asta fiecare isi adauga informatii... "averi" pe care le lasa urmasilor.
Iata de ce este o copilarie sa spui ca "nu meriti" sa platesti pentru pacatele parintilor, de vreme ce ele sunt deja semanate in "fisa" ADN!

Exista, se pare, o forma de cancer ereditar (exemplul Angelinei Jolly ultramediatizat!).
La anamneza ce mi s-a facut inainte de prima operatie de cancer, nu mi-au depistat nici unul din factorii de risc obiectiv! Nimeni in familia mea nu a avut cancer, originea celulei nu era ereditara, dupa cum nici al doilea cancer nu era o recidiva a primului! Verdict: ATIPIC!
Si stiinta a ridicat din umeri, adaugand in anamneza o intrebare de ordin psihologic:
- " Ati suferit o trauma psihica in ultimii 5 ani?"
Da, dar trauma nu atinge pe oricine! (nu toate vaduvele se imbolnavesc de cancer!). Si iar ajungem la ADN, unde exista banuiesc, inscrisa o anume sensibilitate la trairi, dincolo de ceea ce se cheama suparare!

Eu cred deplin in originea spirituala a bolilor. Le vad ca un fel de raspuns la felul nostru de a aborda incercarile, trairile, credinta, judecatile... viata!
Suferinta vorbeste ea insasi. Cand ai o infectie faci febra, cand te-ai lovit te doare, cand ai ceva in ochi lacrimezi...

Cand afli ca ai cancer, a te intreba "De ce eu?" este neproductiv daca nu pornesti sa cauti in tine, sa schimbi ce se poate, sa te intorci de unde ai ratacit drumul. Este momentul sa afli cauza bolii in tine si sa indrepti firea ta astfel incat mostenirea ce o vei lasa sa nu fie o povara!
Caci, ca sa poti merge inainte si sa traiesti si tu, persoana subrezita si iesita din cadrul general, nu iti ramane decat sa te reconstruiesti in dimensiunea Duhului si sa resetezi pe cat posibil vechea faptura, spre a renaste in alte coordonate spirituale.  Este motivul pentru care Dumnezeu Fiul s-a jertfit si o face perpetuu pentru a ne acorda mantuirea!
Chiar si cele inscrise in ADN pot fi depasite, ocolite (nimeni nu poate spune de ce, de exemplu, exista persoane care, desi au in ADN genele unor boli, nu le dezvolta!)
Dar... la Dumnezeu toate sunt cu putinta!

Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după Mine. Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El. Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
Luca 5, 27-32

vineri, 16 octombrie 2015

FIECARE CANTEC CU ... DANSUL SAU

Exista un dualism incontestabil in lume - in proportii diferite, desigur. Cred ca echilibrul perfect intre alb si negru, bine si rau, veselie si tistete... tine lumea asta, intarind legea atractiei universale.
Din pricina acestei dihotomii, omul e mereu inclinat sa indulceasca amarul sau sa amarasca dulceata! Aici poate este explicatia neputintei de a fi fericiti!

Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei. Luca 7, 31-35

joi, 15 octombrie 2015

OCHII TOAMNEI

... lacrimeaza.



si nu stiu daca de tristetea provocata de neputinta de a ne fi pe plac, ori din pricina melancoliei sale innascute, plamadita din vant si frunze aramii, din bruma si... nopti ce se lungesc.

Toamna este totusi anotimpul cu care ma identific...

Gradina noastra este acum prea verde pentru gustul meu... tomnatec.
Asta ma face sa privesc curioasa prin curti in cautare de frunze aramii si rosu-sangerii, brun-verzui ori maronii.
Adulmec amarul lor care imi aduce aminte de timpul in care imi prindeam in piept o frunza, din cele intalnite in drumul meu, in fiecare zi alta, in chip de brosa, romantica si pieritoare.

Toate isi au timpul lor: si eu si toamna!

Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: "Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta". Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el. Luca 7, 17-30

In pericopa de azi distingem mesajul ce deschide drumul Mantuitorului. Se stie ca Iisus isi incepe misiunea Sa publica dupa botezul in apa Iordanului - "ca sa se implineasca cele scrise de prooroci" 
Auzind despre Iisus, Botezatorul, care astepta venirea celui "ce va sa vina", isi trimite discipolii la El cu intrebarea: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
Martori ai minunilor Sale, trimisii Botezatorului sunt indemnati sa-i transmita acestuia cele ce vazusera: ca "Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curatesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte", minuni prevestite de prooroci!
Acest mesaj este preambulul activitatii publice a Mantuitorului!

miercuri, 14 octombrie 2015

CRUCEA MANTUITOARE

Sanatate si doriri de bine tuturor celor care poarta numele Sfintei noastre dragi, Parascheva, ca si celor ce si-au ales-o ca stapana spirituala!
Dincolo de puterea moastelor sale, de raspunsul sau la rugaciunile noastre, sta crucea pe care maica Parascheva a ales sa o poarte, marturisindu-L pe Hristos si renuntand la binele lumesc!

Aseara am urmarit un reportaj despre impozite. Absolut plictisitor veti spune, mai ales pentru cei ca mine, fara venituri foarte impozabile! Daca am ramas sa-l  urmaresc, a fost din pricina unei fraze: "cei ce sunt impozitati ar trebui sa fie bucurosi si mandri ca prin contributia lor sunt de folos societatii"! Cred ca pentru a ajunge sa simtim asa ne trebuie un adevarat exercitiu spiritual!
Daca ar fi mai putina mandrie, mai putina risipa, mai putina coruptie... mai multa credinta, poate am depasi aceasta confuzie intre a da si a ti se lua, intre donatie si impunere. Daca cei care fac legi ar avea macar condescendenta, decenta, bun simt... 
Binele personal trece insa astazi inaintea oricaror principii !

Cum sa faci sa alegi intre binele prezent si al lumii si binele vesnic? Complicat dar nu imposibil!
Vesnicia ... desi face parte din noi,  o asociem cu ce nu trebuie.
Binele lumesc, cel dorit acum si aici, il admiram pe la altii, tanjim dupa el, ne complacem in expectativa, uneori chiar invidiem, in vreme ce binele "de dincolo" il banuim - sau nici macar nu mai credem in el, neputandu-ne imagina ce inseamna! 
Cuvintele care descriu binele aluneca adesea in intelesuri prea concrete ce sunt departe de ceea ce inseamna binele spiritual, desavarsit.
Nu ne putem insa imagina numarul de "fericiti ai lumii" carora ar trebui sa le plangem de mila! 
Omul vietuieste intre doua respiratii, dar suflarea de viata cu care ne-a inzestrat Dumnezeu este duhul sufletului care creste odata cu cultivarea nostra spirituala, cu credinta noastra, si ne face sa traim bucuriile speciale, sa simtim binele desavarsit.
In duh simtim credinta si pe Hristos!
Binele duhovnicesc, cel ce este pregustare a binelui de dincolo, presupune determinare si jertfa. Orice lucru trainic poarta in el munca, consecventa si sacrificiu. Multi dintre cei ce invidiaza reusitele altora sunt lipsiti de determinare, de harnicie si de credinta. Cat despre jertfa... putini sunt dispusi sa dea ceva din ei pentru a se bucura cu adevarat de ceea ce primesc!
Drumul cel mai scurt in intelegerea celorlalti porneste de la intelegerea propriei noastre persoane! A ne intelege pe noi insine, a ne evalua corect, a ne recunoaste greselile... ne ajuta sa fim mai ingaduitori cu ceilalti, mai blanzi, mai putin invidiosi.
Oricat de refractari am fi in fata sacrificiului, fiecare din noi are o cruce de purtat. Orice bucurie lumeasca isi are umbra ei, grauntele ei de neimplinire. Crucea personala... de purtat tot o purtam! Unii si-o poarta singuri, altii o fac impreuna cu Hristos, in duh!  
Mantuitorul ne cheama sa fim curajosi in purtarea grijilor, sa ni le asumam si sa ni-L luam de exemplu. 
Sa fim consecventi, loiali si increzatori, impartind greutatea crucii cu El! Doar asa vom trai, la capat de drum, acel bine desavarsit din care ne-am pregustat  asudand purtandu-ne crucea!

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.  
  • Marcu 8, 34-38

marți, 13 octombrie 2015

O ZI DE... 13

Sunt sigura ca multi au simtit un usor disconfort azi, la vederea zilei din calendar! 13.
Si tot asa de sigura sunt ca putini - dintre cei care s-au fortat sa-si alunge din gand ideea ca 13 este numar cu ghinion - stiu ca superstitia dateaza din vremuri apostolice, chiar  de la ... Iisus.
Mai corect, de la Iuda care a fost a 13.a persoana la Cina cea de taina!

Nu stiu daca de la 13 mi se trage, dar cred ca am racit. Noroc ca azi a fost soare, chiar daca cu dinti, si asta m-a ajutat  sa nu imi pierd complet cheful!

Evanghelia de astazi este continuarea Cuvantarii de pe Munte, in varianta Ap Luca:

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: "Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău", nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.
Luca 6, 37-45

Iisus rosteste parca un cod de legi!
Daca pentru o clipa ne-am imagina ca ar fi cu putinta sa tinem cont de ele si sa le respectam...

luni, 12 octombrie 2015

ESTE IARASI OCTOMBRIE!

Iata ca am mai trecut inca un octombrie... roz
In luna asta, ne manifestam fiecare dupa cum putem, spre a reaminti lumii - de parca s-ar putea uita! -  o realitate 
ucigatoare a vremurilor noastre, care este, intre altele, cancerul de san!
Unii se duc cu gandul la femeile pe care boala le-a ucis deja sau la cele care lupta, sufera si spera ca totul sa fie o gluma proasta... Cele ca mine afiseaza 
un zambet... a curaj sau a neluare in seama! Unii ajuta efectiv pentru ca sa se gaseasca leacul bolii, altii fac o rugaciune!
In fine... toti si toate, incercam de fapt sa vedem - macar cu acest prilej - viata in roz!
Ca e sau nu roz... este o alta discutie dar asta este culoarea-simbol aleasa de militantii miscarii de sensibilizare a publicului vis-a-vis de cancerul de san!
In luna octombrie asadar suntem solidare si, pentru a arata asta, 
purtam ceva de culoare roz... spre luare aminte.

Fara legatura cu octombrie roz (sau... cine stie?) azi, in biserica, s-au citit  ...  "VAI" -urile!
Este vorba de vai-urile Sf ap. Luca, varianta a Fericirilor mateiene.

Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. Luca 6, 24-30

Nu! Cu siguranta Dumnezeu nu vrea sa fim nemangaiati, nici flamanzi, nici tristi si nicidecum..."prosti"!
Ce vrea El este ca atunci cand suntem fericiti, cand avem ce ne trebuie, cand ne bucuram... sa-L luam partas, sa ne amintim si sa recunoastem ca fara El nimic nu am putea face din toate cele pe care le facem.
Apoi sa ne gandim la cei ce sufera, la cei ce sunt in lipsuri si sunt nemangaiati! Si nu e vorba de empatia pe care o simtim (sau nu!) privind jurnalul de stiri, nici de disponibilitatea de a hrani porumbeii, nici de dragostea pentru cainii vagabonzi (desi si astea sunt importante). Langa noi adesea sunt si dureri si lipsuri pe care refuzam sa le vedem, sa le intelegem, sa le luam in seama!
Iubirea, cea dintai si cea mai mare porunca, este secretul fericirii!
Sa iubesti asa cum ai dori sa fii iubit tu. Asta e masura!
Sa poti sa te rogi pentru cel care ti-a facut rau este un exercitiu spiritual mai eficient decat toate meditatiile yoga!
Sa nu te mai crezi cel mai destept si sa admiti ca ai limite... Nu este o rusine sa nu stii totul! E doar imposibil sa stii! 
Sa incerci sa privesti lucrurile si din alte unghiuri de vedere ... Asta este o adevarata gimnastica spirituala!
Suntem oare capabili sa recunoastem pustiul sufletesc ce s-a facut in noi si in lume de egoism si mandrie?

Ajuta, Doamne, neputintei noastre!

PS
Nu am mai scris de mult. Vara asta, care a trecut ca o parere, a venit cu multe alte prioritati...
Am dat si eu, ca toata lumea, vina pe timp, insa timpul, alaturi de spatiu, este doar o cusca in care suntem ferecati si in care ne zbatem pierzand-ne controlul din pricina disperarii de a nu-l putea opri.
Timpul - care nu a existat inaite de lume si nici nu va mai exista dincolo de ea - este una din cauzele fricilor noastre: cea de batranete, de moarte... si de tot ceea ce ne impiedica sa avem, sa vedem, sa pipaim, sa intelegem, sa controlam!
Poate mai corect ar fi sa spun ca atentia mea a fost concentrata  pe alte puncte.

 Am citit si nu am avut elan sa scriu, am ascultat mai mult decat am putut sa notez...
Cat despre timp... el ramane undeva intre mine si Dumnezeu...