marți, 30 decembrie 2014

CE-MI PROPUN PENTRU 2015
- rugaciune
- sa fac sport
- sa scriu
- sa mananc sanatos
- sa iau complemente alim bio
- prog strict
- sa termin cursul teologic

Z 328

ANUL VECHI... STA SA PLECE

E ceasul bilantului. Ce sa spun eu despre anul ce pleaca?
Primul gand ce-mi vine in minte este ca... a trecut repede!
Poate ca asta inseamna ca am reusit!

Am pasit in anul 2014 cu speranta ca eram vindecata... Poate ca ma vindecasem, de boala cu care ma luptam de 5 ani, dar, de fapt,  eram bolnava din nou!

Ceea ce mi s-a intamplat, cand am aflat asta, a fost o minune.
Ati dorit vreodata sa fie posibil sa repetati un moment din viata, pentru a spune ce trebuie, a face ce trebuie, a indrepta ceea ce nu v-a iesit bine?
Cand mi s-a comunicat diagnosticul cel nou am inteles ca eu aveam aceasta sansa: sa am aceeasi boala din nou, pentru relua un parcurs gresit, regandind totul, pentru a ma rascumpara pentru indrazneala mea de a-L fi intrebat pe Dumnezeu de ce m-a parasit...

Si am facut asta cat am putut eu de corect. Am incercat, de data asta, sa imi duc crucea cu seninatate, sa indur suferinta cu bucuria ca aduc o jertfa  lui Iisus! Si... ca rasplata, am primit puterea. Puterea sa duc dar si aceea de a pulveriza timpul!

Ce va aduce anul nou? Doar Domnul stie.
Ce imi doresc? Ca cei dragi sa fie protejati de rele si lumea sa se apropie de Dumnezeu.
Pentru mine? Domnul sa-mi dea putere sa duc si mai departe ceea ce imi este dat si sa-mi intareasca credinta.
Altceva nimic!

In ceasul socotelilor cu anul care tocmai pleaca, as dori sa multumesc celor care mi-au fost alaturi si sa le urez toate cele bune si de folos.
Le doresc sanatate si bucurii si celor care m-au evitat sau, din varii motive, nu au putut sa imi fie aproape.

Multumesc, in mod special, Marthei, cea care mi-a trimis zilnic un cuvant de incurajare si care s-a rugat pentru mine cu ruga jertfelnica, in clipe grele!
Draga mea, Domnul sa te protejeze si sa te rasplateasca!

Tuturor, celor care popositi aici, va doresc sa pasiti cu bucurie si nadejde in anul cel nou.
Cat de important este, nu stiu, dar daca e traditie... sa nu o pierdem.
Timpul este un mister. 
Traim acum, facem acum, suntem acum!
Mergem numai spre viitor, neputand sa ne intoarcem in trecut decat cu gandul - si atunci ori il idealizam ori il detestam! Nici macar retraind aceleasi experiente nu ajungem in trecut, ci doar le "suferim" iarasi, in prezent!
Noi dam putere timpului. Putere si valoare. Si ceea ce faceam acum... facut ramane!
De aceea "acum" este o clipa divina pe care nu trebuie sa o ratam, nici sa ii luam din aura. Ea este a lui Dumnezeu!


„Timpul nu e ultima realitate!”
„Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul.”  
Pr D Staniloaie


Ev. Matei 4, 25; 5, 1-12 

In vremea aceea, după Iisus au mers noroade multe din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Iisus, văzând mulţimile, s-a suit în munte, a şezut jos şi ucenicii Săi au venit lângă Dânsul; iar El, deschizând gura Sa, îi învăţa zicând: fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când, din pricina Mea, vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri.
Ev. Marcu 8, 22-26 

În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida şi I-au adus un orb şi L-au rugat ca să se atingă de el. Atunci Iisus, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat. Şi scuipând în ochii lui şi punându-şi mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. Dar el, deschizăndu-şi ochii, a zis: văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci. După aceasta şi-a pus iarăşi mâinile pe ochii lui şi atunci a văzut bine şi s-a vindecat, căci a văzut lămurit pe toţi. Apoi l-a trimis la casa sa, zicându-i: în sat să nu intri, nici să spui cuiva din sat.

luni, 29 decembrie 2014

CE SA NU SPUI NICIODATA

UNUI BOLNAV DE CANCER


  • "Stiu cum te simti" (daca nu ati trecut prin aceeasi experienta nu aveti cum sa stiti, oricata       imaginatie ati avea!)
  • " Totusi, arati neasteptat de bine!"
  • " Eu nu stiu cum faci de rezisti!" 
  • " In locul tau eu as refuza orice tratament!"
  • " Nu te nelinisti, azi cancerul se trateaza!"
  • " Am convingerea ca totul o sa fie bine!"
  • " Cat timp ti-au dat medicii?"
  • " Stiu pe cineva care a avut acelas lucru si a fost cu adevarat groaznic!"
  • " Daca ai stii ce rau ma simt din cauza bolii tale; plang  tot timpul cand ma gandesc la tine!"


  • Si astea sunt doar cateva din frazele pe care un bolnav de cancer le aude... pe  le simte ca sarea pe rana, dorindu-si sa fuga de lume ca sa moara linistit!

    Pentru a fi de ajutor, este suficient sa asculti si sa-ti arati disponibilitatea. Sa spui : "uite, eu sunt aici pentru tine cand doresti", sau " daca crezi ca este ceva ce as putea sa fac ca sa iti fie mai usor, sa stii ca  poti conta pe mine!"
    Sau pur si simplu sa-i strangi mana persoanei si sa taci... este déjà mult!

    Z 327

    INCEPE ULTIMA SAPTAMANA A ACESTUI AN!

    E iarna de-a binelea si pe la Paris unde, in mod exceptional este frig. Va marturisesc ca aici este un fig caruia cu greu ii fac fata, caci umezeala mare biciuieste cand temperaturile devin negative.
    Dar... "iarna nu-i ca vara", nu-i asa?

    Pare ca raceala mea s-a mai calmat asa ca incep sa ma gandesc serios la meniul de Revelion, ca si la tortul nepoatei mele, care implineste 8 ani in ziua de 2 ianuarie!

    Incerc sa inchei cu bine un an greu, care a inceput cu vesti proaste si a continuat pe masura, un an care m-a pus la incercare!

    O saptamana cu folos!

    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Marcu 8, 11-21
     
    În vremea aceea au ieşit fariseii şi au început să discute cu Iisus şi să-L ispitească, cerând de la Dânsul un semn din cer. Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat vă spun vouă că nu se va da semn acestui neam. Şi, lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii uitaseră să ia pâine şi n-aveau cu ei în corabie decât o pâine. Şi le-a poruncit, zicând: căutaţi să vă păziţi de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod. Ucenicii însă se gândeau, zicând unul către altul: aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Iar Iisus înţelegând, le-a zis lor: pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu înţelegeţi şi nici nu pricepeţi? Atât de împietrită este inima voastră? Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi, şi nu vă aduceţi aminte când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri de fărâmituri aţi luat? Răspuns-au Lui: douăsprezece. Şi când cu cele şapte pâini la cei patru mii de oameni, câte coşuri pline de fărâmituri aţi luat? Iar ei au răspuns: şapte. Atunci El le-a zis: cum dar nu înţelegeţi?

    duminică, 28 decembrie 2014

    Z 326

    INTAIA DUMINICA DE DUPA NASTEREA DOMNULUI

    Inca purtam in noi reverberatiile sarbatorii.
    Daca ar fi sa ma iau dupa soarele de afara, ar trebui sa zburd numai ca este un frig de crapa pietrele, desi termometrul arata +1 grad! Clima oceanica este diferita de cea cu care sunt eu obisnuita!
    Pe langa imobilele din jurul bisericii am vazut cativa necajiti dormind pe langa gurile de aerizire.
    Stand intr-o raza de soare, o femeie, beata crita, uda de urina, se balabanea parand ca nu mai simtea frigul...
    Doamne, miluieste-i, ca poarta nu numai pacatele lor ci si pe ale altora!
    O saptamana de frig din acesta ii injumatateste pe cei ce dorm sub cerul liber! Ti se rupe inima! 
    Si totusi aici echipe de voluntari se ocupa de ei, ii adunna, pe cei ce accepta, si ii cazeaza in azile special amenajate.
    Supa populara functioneaza dar totul este doar o picatura intr-un ocean!
    Viata acestor oameni este o suferinta ce ne este expusa spre luare aminte! Alunecarea este asa de rapida azi incat te inspaimanti!
    Ai grija, Doamne, si de cei pe care nimeni nu vrea sa-i mai iubeasca, caci si ei sunt copiii tai!
    FUGA IN EGIPT
    Azi se reciteste EVANGHELIA DUPA MARTEI 2/13-23

    După ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo, până ce îţi voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul şi pe mama Sa şi s-a dus în Egipt: şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin proorocul, care zice: din Egipt am chemat pe Fiul Meu. Iar când Irod a văzut că a fost înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi, trimiţând, a omorât pe toţi copii, care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipăt mult; Rahela plângea pe fiii săi şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. Iar după ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt, zicându-i: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului. Iar el sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi au venit în pământul lui Israel. Dar auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul, care se numeşte Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema.

    Eu te rog: "Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele"  si apara-ne copiii!

     

    sâmbătă, 27 decembrie 2014

    Z 325

    SARBATOAREA SF STEFAN, CEL DINTAI MARTIR AL CRESTINATATII

    "şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
    ...Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
    Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” 
    Şi, după aceste vorbe, a adormit." Faptele Apostolilor 7 - 56, 59, 60

    Acum 10 ani familia mea trecea prin prima incercare dintr-un sir lung de alte incercari care avea sa ne schimbe vietile! 
    Eu, in acest timp, am devenit altcineva.

    Ne dorim cu totii doar bucurii, fericire, dragoste - de primit, ca pentru a avea destula dragoste de dat nu se roaga nimeni! :)
    Ar trebui insa sa intelegem ca doar prin suferinta  putem trai suprema fericire!

    Le ducem pe toate, este adevarat. Pe unele mai bine, pe altele mai putin bine, caci deseori suntem nemultumiti de probele la care ne supune viata. Iar eu sunt una care m-am socotit nedreptatita. Iarta-ma, Doamne!
    Dar de ce oare ne credem noi demni sa primim doar mangaieri? De unde atata mandrie de sine?
    Cum sa putem accede noi la bine fara sa dam examene? 
    Cine ajunge fara efort la telurile propuse? 
    Totul se face cu jertfa!

    Ce exemplu minunat ne da Sf Stefan! 
    El se roaga pentru sufletul sau dar si pentru iertarea ucigasilor sai!

    Da-ne, Doamne, intelepciune sa intelegem si putere sa ne purtam cum se cuvine incercarile menite sa ne infrumuseteze  sufletul, spre Slava ta!

    Evanghelia zilei
    Ev. Luca 13, 19-29

    Zis-a Domnul pilda aceasta: asemenea este împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care, luându-l, un om l-a semănat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac mare, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. Iarăşi a zis: cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este cu aluatul pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată. 

    Şi umbla prin oraşe şi prin sate învăţând şi călătorind spre Ierusalim. Iar cineva L-a întrebat: Doamne, puţini sunt, oare, cei care se mântuiesc? Iar El a zis către ei: străduiţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă, că vă spun că mulţi vor căuta să intre, dar nu vor putea. Deci, după ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa, veţi începe să staţi afară şi să bateţi în uşă, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne; dar el, răspunzând, va zice vouă: nu vă ştiu de unde sunteţi. Atunci voi veţi începe a zice: am mâncat şi am băut înaintea ta şi în uliţele noastre ai învăţat. El însă va zice: vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi nedreptăţi. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară. Şi vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea în împărăţia lui Dumnezeu.

    vineri, 26 decembrie 2014

    Z 324

    MAGICA ZI DE CRACIUN, CEA CARE, PRIN IUBIRE, ADUCE PACE SI BUCURIE!

    Craciunul este un moment de referinta: poate fi ziua cea mai fericita, cea mai trista  sau chiar cea mai anosta...  a anului!
    Binecuvantati cei care stiu ca de Craciun familia TREBUIE sa se reuneasca, dincolo de orice, ca nimeni nu trebuie sa fie singur, aceia care stiu sa dea stralucire acestei zile, indiferent de cat de saraci ori de bogati sunt! Magia Craciunului nu are nimic a face cu cadouri multe si scumpe!

    Nu imi aduc aminte de nici un cadou primit in copilarie, de Craciun.
    M-am nascut intr-o vreme cand toti oamenii erau saraci!
    Stiu insa ca bradul impodobit de mama, in taina, in noaptea de ajun, cu toate decoratiile facute de mana ei, mi-a ramas in amintire ca  ceva absolut minunat! Ma intreb si azi cum reusea ea sa-i dea atata stralucire, fara ghirlande luminoase?!
    Poate ca sub el se va fi aflat si vreun cadou. Eu insa cu asta am ramas, cu freeria bradului nostru de Craciun.
    In varful lui era un ingeras, pe care mama il facuse folosind chipul de copil perfect al lui Shirley Temple, caruia ii atasase aripioare din carton imbracare in saten alb. Rozete rosii si albe, crosetate de mama, apretate scoarta, atarnau delicat, completand globurile putine, alaturi de bomboanele speciale, care erau ambalate in staniol si care reflectau minunat lumina lumanarilor. In loc de ghirlande, mici bulgarasi din vata insirati pe ata, curgeau precum fulgii de zapada, din varful bradului pana jos... Si in fiecare an mai descopeream ca fiind noi alte decoratii, despre care azi stiu ca erau aceleasi!
    Niciodata nu am gasit cutia cu minuni decorative, nici nu am vazut bradul inainte de a fi o minune si nici nu am simtit-o pe mama in timp ce-l facea sa devina magia noptii de Craciun, desi operatiunea asta se petrecea in camera nostra, in timp ce dormeam!
    Bradul era cel mai minunat cadou, acel cadou care ne arunca in lumea de povesti.

    Masa era frumos aranjata, cu fata de masa brodata si apretata, pe care erau raspandite crengute de brad... Cozonacul era inca cald (chiar daca au fost ani in care l-a facut fara ou si ii dadea culoare punand la farmantat suc de morcovi!) si in casa plutea un miros pe care am cautat, intreaga mea viata, sa-l aduc in caminul meu!
    Pentru mine ziua de Craciun nu avea, si nu are egal!
    Ma intreb insa si azi: oare cum reusea mama sa faca stralucitoare ziua de Craciun, sfidand saracia?
    Cu gandul acesta am facut imposibilul pentru ca si pentru familia mea ziua aceasta sa fie MINUNATA!
    Daca am reusit sau nu... nu stiu, m-am straduit insa convinsa fiind ca stralucirea unei zile de sarbatoare nu sta in bogatie ci in admosfera pe care stii sa o creezi din lucruri mici, aparent neimportante, facute insa cu dragoste si cu gandul la ceilalti si la bucuria lor!

    Totul poate deveni magic cand e facut cu iubire!

    CRACIUN FERICIT



    Evanghelia de la Matei II, 13-23

    Iar după ce au plecat magii, iată îngerul Domnului i se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod vrea să caute Pruncul ca să-L omoare“. Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în timpul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se plinească cuvântul spus de Domnul prin profetul ce zice: Din Egipt L-am chemat pe Fiul Meu. Iar Irod, văzând că fusese amăgit de magi, s'a mâniat foarte şi, trimiţând, i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi'n toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s'a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul: Glas în Rama s'a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. După moartea lui Irod, iată îngerul Domnului i s'a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului“. Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel. Şi auzind că Arhelau domneşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s'a temut să meargă acolo şi, luând poruncă prin vis, s'a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s'a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema
    .

    miercuri, 24 decembrie 2014

    Z 322

    







    EVANGHELIA ZILEI
    

    LUCA 21: 20-24

    Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. 
    Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el.
    Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
    Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor.
    Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. 

    

    marți, 23 decembrie 2014

    Z 321

    E clar: am o gripa, cum nu am avut de vreo 15 ani!

    Dimineata am facut un frison de toata frumusetea!
    Desigur, este ultimul lucru de care aveam nevoie dar... toate de la Domnul!
    Ca orice persoana bolnava de cancer, nu pot lua orice medicament, ceea ce nu este deloc o fericire cand esti incercat de gripa!

    Azi am reusit sa fac sarmalele... Cum? Cu ajutor de Sus! Sunt sigura ca ingerii ori Maica Domnului mi-au fost alaturi!
    Piftia este ok, iar maine ma ocup de restul, in limita puterilor mele...

    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Luca 21, 12-19

    Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziţi-vă de oameni, pentru că ei vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă prinşi în sinagogi şi în temniţe, şi vă vor duce la împăraţi şi la dregători, din pricina numelui Meu. Şi vi se va întâmpla să mărturisiţi. Puneţi deci în inimile voastre să nu va gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi, şi de fraţi, şi de rudenii, şi de prieteni; şi unii dintre voi vor fi daţi la moarte. Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii, din pricina numelui Meu. Dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră, vă veţi păstra sufletele voastre.


    luni, 22 decembrie 2014

    ZIUA 320

    Greu sa intri in admosfera Craciunului cand puterile sunt asa de reduse!

    Se pare ca inadesc virozele: din nou ma doare gatul si ma simt de parca m-a calcat marfarul! Sistemul meu imunitar...

    Am reusit sa fac casuta de turta dulce si Ieslea... dar ce a iesit... nu este nici pe departe cum ar fi trebuit sa fie, iar eu sunt facuta praf! :) Daca nu era nepotelul cel mic... cred ca as fi renuntat!
    Dar... tot e bine ca m-am straduit, nu-i asa?

    Maine este o noua zi, deci o noua provocare!
    Sper ca piftia sa se inchege... Cat despre cozonac... inca nu stiu daca ma incumet... Dar, ramane de vazut! :)
    Povestea unei traditii de Craciun: Mi-am inceput


    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Luca 20, 27-44      

    În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saducheii care tăgăduiesc că este înviere şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris: dacă cineva are un fratele însurat şi acesta va muri neavând copii, atunci fratele să ia pe femeia văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau şapte fraţi; şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii. Pe femeie a luat-o atunci al doilea, dar şi el a murit fără copii. A luat-o pe ea şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte au murit, fără să lase copii. La urma tuturor a murit şi femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci câte şapte au avut-o pe ea de nevastă. Atunci, răspunzând lor, Iisus le-a zis: fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul ce va să fie şi învierea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, de vreme ce sunt fiii învierii. Iar cum că morţii vor învia, însuşi Moise a arătat atunci când vorbeşte despre rug şi când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob. Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, I-au zis: Învăţătorule, bine ai vorbit. De aceea nu mai cutezau să-L mai întrebe nimic. Atunci a zis către ei: cum spun cărturarii că Hristos este fiul lui David? Pentru că însuşi David zice în cartea Psalmilor: zis-a Domnul Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Dacă David îl numeşte pe El Domn, deci cum este Fiu al său?

    "Domnul Iisus Hristos a adresat saducheilor şi cărturarilor o întrebare la care cu greu se putea găsi un răspuns mulţumitor. Întrebarea făcea referire la spusa lui David din Psalmul 109, versetul 1: „Zis-a Domnul Domnului meu: «Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale»“. Cum putea numi David fiu pe Domnul lui? Să fie o eroare gramaticală? Fiind insuflat de Dumnezeu când a scris aceste cuvinte, David a prorocit venirea lui Mesia. Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, a fost unul dintre urmaşii regelui David; adică era din neam împărătesc. Profeţia regelui David s-a împlinit peste veacuri prin naşterea Domnului Hristos. Din persperspectiva istoriei, oamenii Îl pot considera pe Mântuitorul urmaşul regesc al lui David, însă privind lucrurile în perspectiva divină, David este un fiu al Fiului lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Stăniloae aşa ne învaţă: „Dumnezeu ne ia ca pe nişte copii şi ne arată într-o legănare iubirea Sa“."
    Extras din ziarul Lumina







    duminică, 21 decembrie 2014

    Z 319

    DUMINICA DINAINTEA NASTERII DOMNULUI

    Am cam intrat in criza! Blocajul meu, legat de durerea de sold, analize, refacerea unor acte urgente... s-a materializat in timpul pe care l-am consumat si care acum imi lipseste.
    Nu stiu cum ma voi descurca dar... cer ajutor Domnului si, asa cum m-a ajutat azi sa gasesc loc de parcare, :) (in cea mai nebuna zi dinaintea Craciunului, cand toti oamenii fara timp sunt la cumparaturi pe ultima suta de metri!) sper sa ma ajute si mai departe, sa am putere sa fac cate mi-am propus si sa fiu si o bunica disponibila pentru cei patru nepoti ai mei - caci vacanta a inceput :)!

    Doamne, ajuta-ne!

    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Matei 1, 1-25

    Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.


    Lista stramosilor dupa trup ai lui Iisus pare ciudata.
    Potrivit Sfintei Scripturi, genealogiile nu-şi propun să fi­xeze o listă precisă şi completă a stră­mo­şilor, ci caută doar origi­ni­le umane ale lui Iisus, nobile precum citim. In fond enumerarea este genealogia Dreptului Iosif.
    Evanghelistul explică mai apoi, în partea a doua a capitolului întâi: că Iosif n-a avut nici un rol în zămislirea lui Iisus, şi că Fecioara Maria „s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt“. Maria şi Iosif erau amândoi din neamul lui David şi erau logo­diţi potrivit legii iudaice. Iosif nu este decât tatăl adoptiv al Mân­tu­i­to­ru­lui. Dumnezeu îi po­runceşte lui Iosif s-o ia pe Maria în casa sa şi să-i dea Prun­cului numele Iisus. În a­cest fel, Iosif asigură legitimitatea naşterii Pruncului într-o familie. Dar adevăratul Tată al lui Iisus este Dumnezeu; El s-a zămislit în pântecele Fe­cioa­rei prin „umbrirea“ puterii Celui Preaînalt (cf. Lc 1, 35)
    Evanghelistul Luca tine sa precizeze, exprimand credinta generala despre acest fapt, spune clar: «Iisus... fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif» (Luca 3, 23). Deci numai «se socotea» dar nu era fiul lui natural. De altfel, niciodata nu spun Evangheliile «Iosif si fiul lui».

    Daca  in prima parte aflam  originea umana a lui Iisus,  in partea a doua ni se comunica originea Sa dumnezeiasca ca fiu al lui Dumnezeu intrupat!
    Evanghelistul tine sa ne comunice un adevar de credinta, acela ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat dar si om adevarat!

    Dumnezeu ofera lumii un alt tip de nastere, cea duhovniceasca, ce vine de la Duhul Sfant.
    Asa cum Adam este inceputul lumii celei dintai, Iisus , noul Adam, reprezinta nasterea unei ere noi, propusa de Dumnezeu oamenilor spre mantuirea lor!
    Întruparea Fiului lui Dumnezeu, adică faptul că El S-a făcut om, este planul tainic al lui Dumnezeu, scopul pentru care El a creat lumea. Astfel omul este chemat la indumnezeire!
    Această lucrare tainica, prin care omenirea este pregatita în vederea Întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos, 
    demonstreaza imensa iubire si rabdare a lui Dumnezeu, precum şi respectul Lui faţă de libertatea persoanelor şi a popoarelor, cărora le propune mântuirea, cu un exemplu de jertfa suprema, fara sa le-o impuna. Minunat!
    Hristos se naste,
    Domnul coboara,
    Ingerii canta,
    Magii il adoara,
    Pastorii-alearga,
    Ieslea o-nconjoara,
    Mari minuni se intamplara

    sâmbătă, 20 decembrie 2014

    Z 318

    LA VREMEA BILANTULUI



    Sfarsitul de an - si nu numai - ma face sa-mi pun iar intrebari si mai trag o linie si iar adun lucrurile pe care imi doresc sa le fac, cele pe care am incercat sa le fac, cele care mi-au reusit mai bine, mai putin bine, sau deloc.

    E momentul bilantului, in care te mai uiti peste umar si incerci sa analizezi cu recul drumul pe care déjà l-ai parcurs, cand poti trage invataminte din greseli.
    Toate astea si multe altele ma fac acum sa inghit in sec, sa trag aer in piept si... sa reflectez, ca orice om incercat, la cele ce mi-au reusit, ca si la cele pe care le-am ratat.
    Am rasfoit din nou caietul in care imi scriu dorintele la fiecare sfarsit de an, si am recitit ultima pagina, cea scrisa anul trecut.

    M-am rugat atunci sa-i am pe toti ai mei sanatosi si voiosi, apoi mi-am dorit cate ceva pentru fiecare in parte, chiar si pentru persoane pe care nu le cunosteam personal dar care aveau nevoie de o rugaciune... 
    Singura mea dorinta personala, pentru 2014, a fost aceea de a iesi cu bine din batalia cu cancerul, pe care o purtam de 5 ani, ca si din cea psihica, pe care o duc de 10 ani.

    Am incheiat anul cu sperante, asteptand momentul bilantului medical...
    Si bilantul a venit.
    Dorinta mi se implinea doar partial... caci un alt cancer ma invita sa port o noua batalie!
    Pe undeva ma asteptam. Simteam ca nu reusisem pe deplin prima oara, ca nu trecusem cum se cuvine prima incercarea; era nevoie asadar sa reiau drumul cu intelepciune si detasare, bucurandu-ma ca sunt printre cei alesi intru jertfire!

    Inainte de noua operatie, mi-am propus sa tin acest jurnal virtual.
    Si, de atunci iata ca au trecut déjà peste 300 de zile! Nici nu stiu cand...
    Scriu zilnic cu gandul de a aduce in lumina felul meu de a ma lupta cu boala: fara manie, fara spaima, cu pace si cu dorinta de a ma tine de "poala" lui Dumnezeu, de a-i patrunde Cuvantul, de a ma asigura de imensa Lui Iubire!
    Daca as tine un jurnal obisnuit - asa cum faceam in adolescenta - sunt sigura ca m-as delasa. Asta si pentru simplul motiv ca m-am dezvatat sa mai scriu cu stiloul... 
    Incerc sa fiu zilnic on line, cu tot ce ma framanta, ca si cu tot ce imi incita spiritul, cu optimism ori tristeti, cu putere ori neputinta...
    Cand scriu imi inchipui ca alaturi de mine sunt si altii: unii suferinzi, altii doar sufletisti, altii curiosi...

    Daca ma uit la contorul vizitatorilor, reiese ca jurnalul a fost citit, in medie, de peste 20 de persoane zilnic... 
    Nu toti sunt interesati de boli si rugaciuni si stiu ca nu sunt multi cei care agreeaza site.urile in care e pomenit Dumnezeu - desi romanii, in marea lor majoritate, se simt "mandri de ortodoxia lor" (sic) 
    Daca as fi scris despre moda, machiaje, dragoste... sau chiar bucatarie, aveam, cu siguranta,  alta fracventa. Dar nu asta ma intereseaza. Daca as dori altceva as fi pe FB, ca acolo se anunta iubiri noi, demisii, divorturi ori mai stiu eu ce alte nebunii...
    Eu am alte ierarhii si ceea ce scriu este primordial, intai de toate, pentru mine. E ca si cum mi-as face lectiile pentru
     scoala!  Nu am nici un fel de dorinte narcisiste, asa ca... de ma citeste cineva bine, de nu... iarasi bine! 

    Nu fac decat sa-mi tin promisiunea, aceea de a impartasi - fie si in necunoscut - experienta mea, din cea mai incercata perioada a vietii mele, aceea in care ma lupt, cum cred eu si cum pot, cu cancerul.
    Deaceea le multumesc tuturor celor care au rabdarea sa citeasca textele pe care le public. Daca prin ele transmit o infima parte din cele pe care eu le-am inteles... este mai mult decat minunat! 

    Cat despre caietul cu dorinte... se pare ca de cand am dezvaluit aici magica lor implinire, ceva a tulburat zborul ingerilor si implinirile se lasa inca... asteptate.
    Magia pare ca s-a risipit!
    Si totusi... eu cred inca in puterea rugaciunii Craciunului asa ca, atata vreme cat inca imi mai doresc ceva...  inseamna ca exist si asta este esential!

    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Luca 12, 32-40

    Zis-a Domnul: nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a bine plăcut să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesecată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse; fiţi asemenea acelor oameni care aşteaptă pe stăpânul lor, când se întoarce de la nuntă, pentru ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt slujitorii aceia pe care, venind, stăpânul, îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că El se va încinge, iar pe dânşii îi va pune să şadă la masă şi, venind la masă, îi va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt slujitorii aceia, de-i va găsi aşa. Dar şi aceia o ştiţi prea bine că, dacă ar şti stăpânul casei în care ceas va veni furul, ar veghea şi nu ar lăsa să-i spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, căci în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

    De peste două mii de ani, oamenii asteapta cu emoţie şi în priveghere venirea Stăpânului, adică Naşterea Domnului Iisus Hristos.
    Când vorbim despre naşterea unui copil, suntem cuprinşi de tandreţe. Cu atât mai mult  atunci când ne referim la Naşterea Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Om „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”. Un Prunc ne-a dăruit Dumnezeu, iar prin acest Prunc se rescriu veacurile, se restaurează universul, se redeschid porţile raiului, ni se reseteaza existenta. 

    Sub cerul cel înstelat,
    Se naşte Mare-Împărat.
    Îngerii de sus vestesc
    despre Fiul Cel ceresc.
    Magii vin cu darul lor
    la Pruncul Mântuitor.
    Lumea-ntreagă a aflat
    când pastorii-au colindat.

    Sa ne pregatim inimile şi sufletele pentru a-L primi pe Domnul Hristos cum se cuvine! 

    vineri, 19 decembrie 2014

    Z 316

    Doamne, ajuta-ma sa fac toate cate sunt necesare si de folos!

    De cateva zile sunt muta. Nu am glas si asta nu e tocmai rau pentru nepotii mei, care au mai scapat de mustrari! :) Nu am mai fost bolnava atata vreme de ani...
    se vede insa ca sistemul meu imunitar este zdruncinat asa ca... e mai sigur sa ma pazesc decat sa ma vait!

    Programul pe care mi l-am creionat pentru azi este incarcat dar... pana la urma fac tot cat si ce pot face! 
    Neputinta o duci altfel daca stii sa iti propui cat poti si nu ce vrei sa faci! Dar nu suntem mereu intelepti!

    Un sfarsit de saptamana cu folos si cu elan duhovnicesc... de sfarsit de post!


    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Luca 20, 19-26


     În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi cu cărturarii căutau să pună mâna pe Iisus, chiar în ceasul acela, dar s-au temut de popor; căci înţeleseseră că despre ei era vorba în pilda aceasta. Atunci ei s-au pus la pândă şi I-au trimis nişte iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului. Aceştia L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa oamenilor, ci într-adevăr înveţi calea lui Dumnezeu: se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului, sau nu? Iar Iisus, pricepând vicleşugul lor, le-a răspuns: de ce Mă ispitiţi? Arătaţi-Mi un dinar; al cui este chipul şi inscripţia de pe el? Iar ei, răspunzând, au zis: ale Cezarului. Atunci El le-a zis: aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului; şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului; şi pentru aceasta, minunându-se ei de răspunsul Lui, au tăcut.


    TALCUIRE/ Sfântul Teofan Zăvoratul (1815 - 1891)

    “Daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.”; asta înseamnă a da fiecăruia ce e al lui. În vremea noastră, în loc de “cele ce sunt ale cezarului” avem “cele lumeşti” şi problema se pune aşa: cele lumeşti, la vremea lor, cele dumnezeieşti la vremea lor; dar oamenii s-au năpustit asupra celor lumeşti, iar cele dumnezeieşti sunt lăsate deoparte. Ca atare, acestea din urma nu numai că nu sunt pe locul cuvenit lor, adică pe primul plan, aşa cum se cuvine, ci au căzut cu totul în uitare. Ca urmare a acestei uitări, aparent neintenţionate, pomenirea lor se întuneca în conştiinţă, iar apoi devin tulburi şi conţinutul şi temeiurile lor. De aici iau naştere slăbiciunea convingerilor şi şubrezirea credinţei, iar apoi înstrăinarea de ea şi clătinarea în bătaia vânturilor tuturor învăţăturilor mincinoase. Această cale o străbate oricine dă dovadă de nepăsare faţă de cele dumnezeieşti; şi tot această cale o străbate şi societatea atunci când în rânduielile sale începe să nu mai ia aminte la cerinţele lui Dumnezeu. Atunci când cele dumnezeieşti trec pe ultimul plan, în societate începe să se înstăpânească emanciparea fata de cerinţele lui Dumnezeu - în plan intelectual, moral şi estetic -  şi secularizarea (slujirea duhului acestei vremi) în politică, obiceiuri, distracţii, iar apoi în educaţie şi în toate instituţiile. În ziua de azi, despre cele dumnezeieşti nu gândeşte, nu vorbeşte, nu scrie nimeni şi nici măcar prin minte nu le trece oamenilor să le aibă în vedere în întreprinderile lor. Mai trebuie, atunci, să ne minunăm că învăţăturile potrivnice credinţei sunt primite în societate şi că societatea inclină către o necredinţă generală?

    joi, 18 decembrie 2014

    Z 315

    O zi in care am  umblat pe la birourile administratiei publice franceze!

    M-am intors rupta de oboseala asteptarii (vreo 4 ore!) dar am rezolvat totul!
    O fi si la ei birocratie dar... ca va!

    Mai am o consultatie medicala si... gata: intru in pregatirea efectiva a sarbatorilor de Craciun! Oricum, maine sper sa reusesc sa impachetez cadourile! :)
    Apoi incep biscuitii, ieslea si casuta de turta dulce. Anul acesta un design diferit...
    Uffff! Suflu si eu un pic.

    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Luca 20, 9-18


    9. Şi a început să spună către popor pilda aceasta: Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme.
    10. Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic.
    11. Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fără nimic.
    12. Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o şi pe aceea, au alungat-o.
    13. Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de el.
    14. Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm ca moştenirea să fie a noastră.
    15. Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. 

    Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei?
    16. "Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora." Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple!
    17. El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?
    18. Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.



    Talcuirea Sf Ioan Gura de Aur

    “Multe lucruri arată Hristos în această pildă!
    Că Dumnezeu a purtat de grijă iudeilor de la început; că ei dintru început au fost nişte ucigaşi; că Dumnezeu n-a lăsat nimic din cele ce trebuiau pentru purtarea lor de grijă; că nu S-a întors dinspre ei nici după ce au ucis pe profeţi, ci a trimis chiar pe Fiul Lui; că unul şi acelaşi este Dumnezeul Noului şi Vechiului Testament; că moartea Lui are să săvîrşească mari lucruri; că iudeii au să sufere cea mai cumplită pedeapsă pentru răstignirea Lui şi pentru îndrăzneala lor, că au să fie chemate neamurile şi că iudeii au să cadă.

    Evanghelistul Luca spune că atunci cînd Hristos a rostit pedeapsa lucrătorilor acelora, iudeii au spus: „Să nu fie" (Luca 20, 16) şi că Hristos a adăugat mărturia din Scriptură: „Privind la ei a zis: „Ce însemnează, dar, ceea ce s-a scris: „Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceea s-a pus în capul unghiului (Luca 20, 17)?”.

    Matei, in cap 20, dimpotrivă, spune că iudeii au pronunţat pedeapsa lucrătorilor acelora. Nu-i o contrazicere între Luca şi Matei, că s-a întîmplat şi una şi alta. Iudeii au rostit şi sentinţa împotriva lor, dar dîndu-şi seama îndată de ce-au spus, au zis: „Să nu fie!”. 
    Hristos a pus înaintea lor cuvintele profetului David (Ps. 117, 21-22) ca să-i convingă că vor fi negreşit pedepsiţi.

    Totuşi, nici aşa Domnul nu le-a descoperit lămurit iudeilor că via va fi dată neamurilor, ca să nu le dea prilej de atac, ci lasă numai să se înţeleagă, cînd zice: „Via o va da altora“. De aceea şi Domnul le-a spus asta prin pildă, ca înşişi iudeii să pronunţe sentinţa împotriva lor. Tot aşa s-a întîmplat şi cu David, cînd şi-a dat sieşi pedeapsa, în urma pildei spuse de Natan (II Regi 12, 1-7).

    Uită-mi-te şi acum cît de dreaptă este sentinţa. O pronunţă chiar cei care au să fie pedepsiţi. 
    Apoi, pentru ca iudeii să afle că pedeapsa aceasta nu e cerută numai de simţul de dreptate, ci că a prezis-o de mult şi că harul Sfîntului Duh şi Dumnezeu au hotărît-o, Hristos a adăugat profeţia lui David şi-i mustră spunîndu-le: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?

    Prin toate acestea Hristos le-a arătat iudeilor că ei, pentru necredinţa lor, au să fie scoşi şi au să fie chemate neamurile. Aceasta le-a spus-o învăluit prin vindecarea fiicei cananeencei, prin mînzul asinei, prin vindecarea slugii sutaşului şi prin alte multe pilde. Aceasta o arată şi acum. 
    Hristos Se numeşte pe El „piatră”, iar pe învăţătorii iudeilor, ziditori”; aşa a spus şi Iezechiel: „Cei ce zidesc zidul şi-l spoiesc fără să fie bine făcut (Iz. 13, 10)”.

    Apoi, ca să ştie iudeii că paguba nu se mărgineşte numai la scoaterea din vie, a adăugat şi pedepsele, zicînd:"Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi." sau „Cel ce va cădea peste piatra aceasta se va sfărîma, şi peste cine va cădea ea îl va zdrobi (Matei 21, 44)”.

    E vorba aici de două pieiri: una, aceea că iudeii s-au poticnit şi s-au smintit; acest înţeles îl au cuvintele: „Oricine (Cel ce) va cădea pe piatra aceasta”; alta, aceea a căderii lor în robie, a prăpădului de obşte şi a nenorocirilor ce au să vină peste ei, pe care le-a arătat Hristos mai dinainte desluşit, zicînd: „îl va zdrobi”. Prin aceste cuvinte a făcut aluzie şi la învierea Lui.

    Profetul Isaia spune că Domnul învinuieşte via; în parabola aceasta, Domnul învinuieşte şi pe conducătorii poporului. În Isaia Domnul spune: „Ce trebuia să fac viei Mele şi nu i-am făcut (Isaia 5, 4)?”. în altă parte spune iarăşi: „Ce greşeală au găsit părinţii voştri întru Mine (Mih.6, 3)?”; şi iarăşi: „Poporul Meu, ce ţi-am făcut? Sau cu ce te-am supărat (Mih. 6, 3) ? Prin aceste cuvinte Domnul arată nerecunoştinţa iudeilor; le arată că au răsplătit lui Dumnezeu cu rău, deşi s-au bucurat de toate binefacerile; în pilda lucrătorilor viei arată tot acelaşi lucru, dar cu mai multă tărie.

    Acum Domnul nu mai spune: „Ce trebuia să fac viei Mele şi nu i-am făcut?”, ci îi pune pe iudei să declare ei că nu le-a lipsit nimic, îi pune pe ei să se osîndească singuri. Cînd iudeii i-au răspuns lui Hristos: „Pe cei răi cu rău îi va pierde şi via o va da altor lucrători“, nu spun altceva decît aceasta, rostind împotriva lor o sentinţă definitivă.

    Ce-ar fi trebuit să facă iudeii cînd au auzit aceasta? N-ar fi trebuit, oare, să I se închine? N-ar fi trebuit, oare, să se minuneze de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, atît cea din vechime cît şi cea de mai tîrziu? Dacă n-au ajuns cu nimic mai buni din acestea, n-ar fi trebuit, oare, să fie mai înţelepţi cel puţin de frica pedepsei? Dar iudeii n-au ajuns mai buni. Ce s-a întîmplat ?

    "Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei." Luca 20:19-20
    ("Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
    Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc." Matei 21: 45-46)
    Acum, pentru că arhiereilor şi fariseilor le era frică de popor, Domnul Se mulţumeşte cu atîta, nu mai face o minune, ca mai înainte, ca să plece din mijlocul lor fără să fie văzut. 
    Nu voia să facă pe toate mai presus de fire, ca să-i încredinţeze pe oameni de întruparea Sa.

    Arhiereii şi fariseii însă nu s-au înţelepţit nici de la mulţime, nici de la cele spuse. Nu s-au temut nici de marturia profeţilor, nici de sentinţa ce şi-au dat-o, nici de părerea mulţimii. Atît de mult i-a orbit dragostea de putere, dragostea de slava deşartă şi căutarea celor vremelnice“.





    miercuri, 17 decembrie 2014

    Z 314

    Azi si natura plange... odata cu mine!

    Am nevoie de o pauza... 
    Trebuie sa ma concentrez spre a medita; ma simt tot mai singura in lumea asta. 
    Se face ca tot mai multi dintre cei dragi, cu care am depanat viata, pleaca ... dincolo si eu raman inconjurata de tot mai multe locurile goale! 
    Faptul de a intelege crestineste finalul vietii pamantene nu imi poate lua tristetea... caci cu fiecare despartire... mor si eu un pic.

    EVANGHELIA ZILEI

    Ev. Luca 20, 1-8

    În vremea aceea, când învăţa Iisus poporul în templu şi propovăduia Evanghelia, au venit preoţii şi cărturarii, împreună cu bătrânii, şi L-au întrebat, zicând: spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este cel care Ţi-a dat puterea aceasta? Iar El, răspunzând, a zis către ei: vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; spuneţi-mi: botezul lui Ioan a fost din cer, sau de la oameni? Iar ei se gândeau în sine, zicând: dacă vom zice: din cer, ne va spune: pentru ce dar n-aţi crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc. Deci au răspuns că nu ştiu de unde a fost. Atunci Iisus le-a zis: nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

    vineri, 12 decembrie 2014

    Z 309

    DIN NOU NE PREGATIM SA INCHEIEM O SAPTAMANA!


    Ieri m-am vazut cu naturopatul-ul.

    In cadrul consultatiei, dr ma supune unui test care consta in intrebari legate de alimentatie, mod de viata, semne pe care le da corpul, dependente, etc.

    Inainte sa incep chimioterapia m-a mai supus unui astfel de test si rezultatul a fost mai mult decat explicit: aciditate la cote maxime, carenta de minerale, toxicitate crescuta.

    Am trecut prin chimio-terapie, radioterapie si... ce credeti?

    Schimbarea alimentatiei, posturile mele terapeutice si, cred ca nu in ultimul rand, rugaciunile... au schimbat complet graficul. Aciditatea a scazut drastic, toxicitatea de asemenea (cu toata chimia!), colesterolul, tensiunea, si starea ficatului find la cote incredibil de normale! (dealtfel si analizele de sange au iesit perfect!)

    Singurul parametru inca afectat este cel legat de starea sistemului nervos... Asta simt si eu. In mod evident de aici imi vine neputinta.
    Ma simt vaduvita de energie, fara chef, lipsita de putere de concentrare, un fel de astenie pentru care am primit insa o multime de plante tamaduitoare, cu ajutorul carora voi incerca sa ma energizez ca sa fiu capabila sa urc panta!

    (Despre ele voi povesti mai pe larg cand ma apuc de tratament.)

    Pana una alta: va trebui sa tin un regim alimentar variat, preponderent vegetarian, cu fff putine lactate, mult peste gras, salate cu uleiuri presate la rece, nuci si seminte diferite, precum si germeni de linte, petale de alge si de drojdie de bere, fara dulciuri, putina paine si fainoase, multe fructe rosii si kiwi, etc.

    Nu in ultimul rand, cultivarea spirituala!

    Cam asta...

    Doamne, multumesc!
    EVANGHELIA ZILEI
    Ev. Luca 19, 12-28

     
    Zis-a Domnul pilda aceasta: un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia întărire de domn şi să se înapoieze. Şi a chemat pe zece slujitori ai săi, le-a dat zece talanţi, şi a zis către ei: neguţătoriţi cu ei până voi veni. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, spunând: nu voim ca acesta să domnească peste noi. Când s-a înapoiat el cu întărirea de domn, a poruncit să cheme slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce neguţătorie au făcut ei. Şi a venit cea dintâi, zicând: stăpâne, talantul tău a adus câştig zece talanţi. Atunci a zis stăpânul: bine, slujitor bun, pentru că în puţin ai fost credincios, să ai putere peste zece oraşe. A venit apoi al doilea, zicând: stăpâne, talantul tău a adus cinci talanţi. A zis şi acesteia: Să fii şi tu stăpânitor peste cinci oraşe. A venit şi al treilea, zicând: stăpâne, iată talantul tău pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, căci m-am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. Stăpânul i-a zis: din cuvintele tale te voi judeca, slujitor viclean. Ai ştiut că eu sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. Atunci de ce n-ai dat banii mei schimbătorilor şi, venind eu, i-aş fi cerut cu dobândă. Apoi a poruncit celor ce stăteau de faţă: luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Dar ei au zis: stăpâne, acela are zece talanţi.
    Vă spun că celui care are i se va da, iar de la cel care nu are, se va lua chiar şi ce are. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.
    După ce a vorbit acestea, a mers înainte, în sus, spre Ierusalim.


    "... cea mai mare bucurie binecuvantata de Dumnezeu este inmultirea darurilor primite de la El. Iar aceasta inmultire a darurilor presupune smerenie si harnicie, nu mandrie si lenevire, dar mai ales iubire de Dumnezeu si de aproapele. Daca talantii cuiva sunt inmultiti in folosul comunitatii umane, cel talentat aduce bucurie lui Dumnezeu si semenilor lui. Asadar, bucuria din Evanghelia de astazi este bucuria harniciei si a darniciei, bucuria rodirii prin daruirea de sine, bucuria celui care a facut mult bine altora, asemanandu-se astfel cu Dumnezeu Cel Multmilostiv. Numai aceasta bucurie a rodirii este bucuria deplina in viata unei persoane si a unei comunitati umane." Preafericitul Daniel