luni, 31 martie 2014

Z 53

Ziua care tocmai a rasarit se arata a fi una minunata!

"Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!"

Multumesc Doamne, ca ma ingadui, ca imi ingadui sa simt minunile mainilor tale!

duminică, 30 martie 2014

Z 52


DUMINICA A PATRA 
A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

Evanghelia de la Marcu
(IX, 17-32)

In vremea aceea, a venit un om la Iisus şi îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n'au fost în stare“. Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!“ Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?“ Iar el a răspuns: „Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută-ne, fie-#i milă de noi!“ Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede“. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!“ Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi'n el să nu mai intri!“ Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s'a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s'a sculat în picioare. Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n'am fost în stare să-l scoatem?“ Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post“. Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva. Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

Tot azi
Evanghelia Cuviosului de la Matei
(IV, 25; V, 1-12)


În vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S'a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.“

sâmbătă, 29 martie 2014

Z 51 - SEARA

Azi am fost la biserica noastra unde a avut loc o intalnire de suflet.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Parintelui nostru Mitropolit IOSIF, Departamentul cultural al Mitropoliei a organizat comemorarea Parintelui NICOLAE STEINHARDT, urmata de marturii si conferinte duhovnicesti referitoare la parintele monah Nicolae.

Invitat din Romania a fost Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcop vicar al Maramureșului și Sătmarului, cel care, în tinerețea sa, a trait în aceeași mănăstire cu Nicolae Steinhardt, la Rohia.

Dupa Liturghie s-a facut Parastasul in memoria parintelui. Apoi ni s-au spus o multime de lucruri interesante despre convertirea parintelui, despre dragostea lui pentru Hristos, despre fericirea ce i-a adus-o ... nefericirea!

Eu am citit "Jurnalul Fericirii", acum mai bine de 10 ani, dar azi l-a simtit in carnea mea!

 M-am gandit la mine...
Am fost mult prea rasfatata si iubita, lipsita de incercari, nefericire, boli...

Cand au venit cele tulburi in viata mea, asa credincioasa cum ma pretindeam a fi, nu am stiut sa accept ca moartea ma despartea de barbatul meu si... m-am imbolnavit... de necaz!

Apoi nu am stiut nici sa primesc boala cum se cuvine, ca pe o sansa mantuirii mele; am fost oarba si nu am vazut in asta nici o scanteie din dragostea lui Dumnezeu ci doar pedeapsa... Am fost adesea cuprinsa de deznadejde, de depresii.
Domnul insa m-a iubit si mi-a mai dat o sansa sa ma rascumpar!

Si asta sunt tocmai pe cale sa fac!

Doamne, multumesc!


Maramuresenii din zona pariziana au venit toti la biserica noastra, cu tot cu preotul lor. Femeile toate erau imbracate in costume nationale, toate ca florile, mandre, gatite si pe tocuri inalte, cu copiii lor, imbracati si ei in port popular!

Au adus oale cu sarmale de post, fasole batuta, humus, salata orientala, cartofi taranesti, cozonaci de post, prajituri de post, fructe. A fost un adevarat praznic. Am mancat cu totii si ne-am bucurat sa fim impreuna cu Inaltpreasfintitul nostru si oaspetii sai.

 Am plecat pe jos, pe cheiul Senei. A fost o zi frumoasa.
M-am oprit intr-un centru comercial, langa Tour Eiffel, de unde mi-am cumparat o tunica, o pereche de balerini si niste fulare... pt viitoarea mea chelie!

Am o peruca pe care am cumparat-o acum 5 ani dar nu am putut-o purta. Chimioterapia am facut-o tot vara si, sa pui vara si peruca si protectie... nu e posibil- mori de cald.
Apoi, sa pui peruca, 
fara sa ai o protectie...direct pe o piele care sufera - caci pierderea asta a parului e chiar dureroasa, mai ales daca ai radacina groasa cum o am eu - e o suferinta. Asa ca si acum, ca si atunci, voi purta fulare pe care stiu eu sa le invart in jurul capului!


M-am urcat apoi intr-un autobuz si m-am intors acasa.

Ostenita dar cu pace in suflet.

Z 51

Frumusetea zilei de ieri m-a facut sa plec de acasa devreme. Am mers la farmacie - dupa iodul pt scanner - si la laborator -dupa rezultate - apoi am plecat, fara masina, si m-am bucurat de soare mergand cat de mult am putut pe jos!
Am mancat la un restaurant in Piata Denfert-Rochereau, de unde puteam privi leul ce domina locul cu maiestuozitate 


La place et le Lion de Belfort
Piata Denfert-Rochereau


Apoi m-am asezat pe o banca in parculetul din preajma pana la ora cand aveam rendez-vous.. 


Scannerul pe care l-am facut, spre evidentierea altor eventuale focare de cancer inainte de inceperea chimio-terapiei, a iesit bine!
In timp ce asteptam rezultatul imi ziceam in gand: "faptul ca am avut deja, acum 5 ani, metastaze ganglionare, face foarte posibil ca acum boala sa fi diseminat!" 
Ganglionii mediastinali puteau fi atinsi, precum si alte organe... in fine, rezultatul putea sa fie rau!
Asadar, in toata aceasta intamplare nefericita de a avea o recidiva agresiva a cancerului meu de san... ieri am avut o mare bucurie: Domnul m-a ferit de ceea ce putea fi cu mult mai grav, mai fara speranta!
Am simtit cum crucea are greutatea pe care pot sa o duc!
La El totul e cu putinta!

Si asa, in toata intristarea, am simtit ca trebuie sa ma bucur!
Si m-am bucurat!

Multumesc, Dumnezeul meu! 
Slava tie, Doamne, slava tie!


Tie iti multumesc Doamne!
Eram pierduta in apa cea mare a deznadejdii si ma lega doar un fir de credinta. Te-am strigat si m-ai auzit! Te-am rugat, 
m-am cait si m-ai iertat! 
Tie iti multumec Doamne ca, nu m-ai lasat sa ma pierd.
Adevarat grait-a Domnul nostru Iisus Hristos ca, daca ai credinta, cat un bob de mustar, poti muta muntii din loc!
Adevarat a grait si marturisesc ca, am avut credinta, mai putina decat un bob de mustar, L-am strigat si m-a auzit, 
L-am rugat si m-a ascultat.
Tie slava  iti inchin Doamne,  Fiului si Sfantului Duh.
Amin!

Multumesc, Martha pentru aceasta Litanie!


SÂMBĂTĂ  ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI 
ŞI MARELUI POST
Evanghelia de la Marcu
(VII, 31-37)


In vremea aceea, plecând Iisus din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el. Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba. Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“ Şi îndată urechile i s'au deschis, iar legătura limbii lui s'a dezlegat şi vorbea bine. Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească“.

Tot azi se citeşte şI Evanghelia pentru cei morţi
de la Ioan
(V, 24-30)


Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M'a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis.“

vineri, 28 martie 2014

Z 50

Doamne, incep o noua zi. Multumesc pentru cea de ieri ca si pentru cea care abia incepe, pentru cea de maine, daca o mai ingadui pentru mine!

Ieri a fost o zi obositoare.
Am facut analize de sange apoi am fost la farmacie sa comand produsele pentru examenul de astazi - skanner - si am facut o scintigrafie osoasa (care m-a tinut blocata  4 ore, fiind necesar un timp de 2 ore intre injectare si fotografiere)
Scintigrafia - care  a iesit ok, Slava Domnului! - ca si skannerul de azi, mi le fac pentru a cauta eventuale alte focare, inainte de inceperea tratamentului chimic.
Tot ieri m-am vazut si cu naturopath.ul meu care mi-a stabilit un regim alimentar si mi-a dramuit anumite complemente, pe care le iau deja, pentru perioada de chimio-terapie. Dar despre asta la timpul potrivit!
Martha, ingerul pe care mi l-a trimis Domnul, mi-a expediat incurajari de sunete si imagini cu care am adormit, intr-o stare de bine...
Ce saraca ma simt in cuvinte pentru a multumi lui Dumnezeu!

Invinge-ti angoasa!
Oricat de trista ai fi, daca privesti o floare , totul se schimba si bucuria te patrunde.
Dumnezeu-Creatorul a decis sa stranga frumusetea si gingasia lumii in ceva atat de mic, firav si evanescent - cum e floarea. 
O floare ne bucura simturile si ne umple de culoare orice gol din suflet. Dumnezeu a creat florile, ca ele sa ne faca sa vedem  prin frumusetea lor si sa uitam de tot ce-i urat...
Bucura-te de tot ce vezi, fiindca pe Creator il descoperi si-ntr-o farama de huma, si-intr-un strop de roua, si in suierul vantului, si in caderea ploii, si in licarul de stele, si in al pasarilor cant.
El e pretutindeni!
Iti multumesc, Doamne,  azi, ca  sunt. 
Iti multumesc, Doamne, si pentru ziua de maine. Si-ti multumesc pentru toate zilele vietii mele!
Deschide-ti sufletul  si-asculta!



Multumesc, Martha!

O zi buna tuturor!

joi, 27 martie 2014

Z 49

Ieri a fost o zi senina si, desi rece, soarele mi-a dat o stare buna. 

Vizita la doctorul care m-a operat nu a depasit cu nimic asteptarile mele decat, poate, inca o data, in plan uman.

Mi-a scos firele si mi-a dat ultimile vesti. Dincolo de rezultatul, la fel de prost ca si la biopsia initiala dar nu intr-atat pe cat ma asteptam, am putut vedea in fata mea, inca o data,  un....OM! 

Doctorul acesta - un chirurg foarte cunoscut in zona pariziana, care nu face decat chirurgia sanului bolnav si care are peste 55 de ani,  nu-si inchide mobilul, raspunde la toate apelurile si nu-si pune secretara sa faca asta in locul sau. In echipa cu care lucreaza nu exista asa ceva. 

In prezenta mea l-a sunat pe oncologul care se ocupa de mine de 5 ani, ca sa se sfatuiasca asupra viitorului meu tratament, si a picat pe repondeur. I-a lasat mesaj si a inchis. In 5 minute celalalt a si telefonat! Nu exista amanari, intarzieri, nu ai timp sa intri in panica... 

In fiecare joi, echipa, formata din chirurg, oncolog, radiolog, ginecolog, raspandita in toata zona pariziana si localitatile limitrofe, pe unde sunt clinicile unde lucreaza fiecare, se intalneste in teleconferinta si discuta fiecare caz in parte, stabilind de comun acord pasii urmatori. Apoi este informat medicul de familie!

In toti acesti 5 ani, in afara operatiilor, a tratamentelor ori al calitatii actului medical, am simtit ca sunt protejata, tratata ca o persoana care conteaza, mi s-a dat permanent impresia ca se ocupa de mine in mod special... Eu am crezut la inceput  fie ca sunt eu un caz, fie ca sunt pe moarte! Atat am fost de surprinsa! 
Toti iti stiu istoricul, cu amanunte si specific, fiind pregatiti, cant te afli in fata lor, si esti sigur ca nu te-au uitat, desi vad mii de pacienti, tot felul de cazuri! 
Stiti ce inseamna sa te vezi cu radiologul, de ex, o data pe an, si acesta sa iti spuna: "V-ati schimbat coafura! Va vine foarte bine" Sau, "Ce va mai fac nepotii?"?
Toti acesti oameni m-au sustinut in primul rand moral... 
Si cand spun asta ma refera nu numai la doctori ci chiar la ultima infirmiera(adica asistenta medicala). 
De exemplu, infirmierul de la radiologie, care imi face mamografiile, o analiza neplacuta in general dar mai ales cand ai un stimulator cardiac cum am eu, e de o delicatete de neinchipuit! Empatia personalului m-a atins pana in suflet! Umanismul lor mi-a facut poate mai bine decat tratamentele!

As mai spune ca am primit un document in care se descrie absolut intreg actul chirurgical, tot ce s-a petrecut in sala de operatie, de la montarea branulei, pana la trezirea din anestezie. Intre altele se scrie ca, la finalul operatiei, s-au numarat compresele folosite si nu s-a gasit o compresa, drept pentru care erau pregatiti sa ma redeschida... Infirmiera a gasit-o insa inainte - slava Domnului - intre faldurile campului care m-a acoperit!

Acum... ce urmeaza sa fac eu concret... 
Voi face si chimio, si radio terapie. Cat de multe sedinte, inca nu stiu. Saptamana asta am inca de facut un scaner , o scintigrafie si analize de sange.
Apoi o sa aflu ce au decis sa fac in continuare.
Eu voi continua sa duc un regim de viata cat mai sanatos, sa imi fac proiecte, sa ma plimb, sa ma bucur ca este primavara, ca vine si vara si deci nu voi suferi si de griul celorlalte anotimpuri ci numai de eventualele efecte secundare ale tratamentului. Voi face ca mintea mea sa poata domina angoasa si sa ma tin cat de bine pot. Aici... cu voia si ajutorul lui Dumnezeu, ca in toate cele din viata mea!
Faca-se voia SA!

O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din tine robul meu,
Nu eu s-ascult de tine, ci tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, sa fie voia ta,
Îţi cer, iţi cer într-una să faci tu voia mea,
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei
Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai,
Gândindu-mă că dacă-ţi cânt şi te slăvesc,
Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga,
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa ta!
Nu tot cerându-ţi ţie să fii tu robul meu,
Ci tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu,
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga

E să doresc ca-n toate să fie voia ta. 
AMIN
(de   Traian Dorz)

miercuri, 26 martie 2014

Z 48

RUGACIUNE

Dumnezeu, Tatăl nostru, mergi prin casa mea şi-mi ia toate
grijile mele şi bolile şi Te rog să mă insotesti 
peste tot 
şi să vindeci familia mea, în Numele Domnului nostru Iisus Hristos! Amin!

CAINTA

O cerinţă a căinţei sunt lacrimile.
Căinţa trebuie să stropească cu lacrimi păcatele noastre.
De trei ori s-a lepădat Sf. Ap. Petru de Domnul, dar a fost iertat după ce s-a căit şi „a plâns cu amar”, „al doilea botez, prin lacrimi, din ochi făcând” – cum zice iarăşi Sf. Ioan Gură de Aur.
«Vieţile sfinţilor» istorisesc despre un mare păcătos care a cerut de la un pustnic un leac pentru iertarea păcatelor:
- Du-te, dragul meu, i-a zis pustnicul, şi caută până vei afla o apă ce curge în sus. Spală-ţi ochii cu apa aceea şi îndată vei fi iertat.
După o zadarnică cercetare, păcătosul s-a întors plângând de întristare, că n-a aflat această apă a iertării…
- O, dragul meu, i-a răspuns pustnicul, iată apa aceasta este - în ochii tăi!…
Lacrimile pentru păcate sunt apa cea minunată, apa iertării, care curge în sus, către Cer, către Dumnezeu…
Căinţa mai are apoi şi o altă cerinţă care deschide uşa mântuirii.
Păcatele trebuie să le stropim nu numai cu lacrimile noastre, ci şi cu sângele Domnului. Căinţa cea adevărată ne duce la picioarele Celui Răstignit, ne duce la izvorul cel mare al iertării, la Crucea şi Jertfa scumpului nostru Mântuitor.
A te căi înseamnă a cădea plângând în braţele Crucii.
Puterea căinţei şi a mărturisirii stă în legătura ce ne-o facem cu izvorul iertării şi al puterii: cu Iisus Mântuitorul şi în începutul de viaţă nouă cu El.
Fără legătura aceasta, am pierdut puterea mărturisirii: ne spovedim regulat şi păcătuim regulat… Mărturisirea nu e doar o descărcare şi reîncărcare de păcate, ci o rupere definitivă cu păcatele. Şi mărturisirea poate ajunge o taină goală – ca şi postul şi rugăciunea - dacă în ea nu se află căinţa, lacrimile şi Golgota!


Martha

marți, 25 martie 2014

AFORISME DE LA MARTHA

- Dumnezeu veghează, Dumnezeu veghează. Este marele veghetor al tuturor nopţilor - nopţi ce sunt pentru el nopţi îngrozitoare, nopţile minţii, nopţile inimii, nopţile naturii umane, nopţile răului al cărui întuneric coboară în orice moment asupra omenirii îndurerate. Cine ar putea spune cu câtă iubire ne veghează? Această iubire are un nume şi o calitate. Este o iubire infinita.
- Se suferă proporţional cu dragostea pe care o ai. Capacitatea de a suferi este în noi aceeaşi cu capacitatea de a iubi. Este, într-un fel, umbra ei arzătoare şi teribilă.
- Putini sunt cei ce ştiu să sufere. A şti să suferi este o arta care, ca orice artă adevărată, nu cunoaşte reţete.
- Suntem învăţaţi să trăim în "a face ". Ar trebui să învăţăm, cu precădere, să trăim în "a fi".
- O singură ambiţie este legitimă: aceea de a fi mai buni.
- Viaţa e altceva decât o visam, mai ales pentru că şi noi suntem altfel, decât ne credeam.
- Viaţa e frumoasă prin ceea ce este, mai frumoasă încă prin ceea ce ascunde şi mult mai frumoasă încă prin ceea ce dobândeşte.
- Trecutul e o taină, prezentul un secret , viitorul o enigmă şi toate acestea rămân înlănţuite.
- Închisoarea asta este sfântă şi noi nici nu ştiam.
- A şti să suferi înseamnă a putea iubi totul.
- Universul are forma sufletului, mai mult chiar decât are sufletul forma Universului.
- Dacă ştii să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o să-L regăseşti în tot ceea ce ţi se întâmplă.

(Vladimir Ghika).


https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=85Jsfbi1aG0







Paula Seling - La umbra crucii Tale




Z 47

De dormit... nu prea am dormit din pricina guturaiului care mi s-a intors bine... M-am trezit de la ora 5...

Azi e ziua Bunei Vestiri, Ziua Bucuriei!


O, Maica prealaudata, care ai nascut pe Cuvantul, Cel ce este mai sfant decat toti sfintii, (...) izbaveste-ne de toata ispita si scoate-ne din munca ce va sa fie, pe toti cei ce-ti cantam: Aliluia!

EVANGHELIA ZILEI
Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA

Evanghelia de la Luca
(I, 24-38)


In zilele acelea, Elisabeta, femeia lui Zaharia, a zămislit; şi vreme de cinci luni s'a tăinuit, zicându-şi: „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“. Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într'o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“ Iar ea, văzându-l, s'a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?...“. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată'n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“ Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“. Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa.Amin


E singura zi - in afara Floriilor - cand, in Postul Mare, este dezlegare la peste!
Bunica mea era mereu revoltata pe lumea care se grabea sa gateasca peste de... "Blagoveste" dar de postit nu postea! 
Azi voi face si eu un peste si, daca vo fi in stare o sa scriu si cum l-am facut!
Doamne ajuta


















luni, 24 martie 2014

Z 46

In fiecare zi trebuie sa gasesti o bucurie, ceva care sa te motiveze sa mergi inainte, fara opinteli!
Asa se face ca eu ma bucur ca de azi nu mai vine infirmiera acasa sa-mi schimbe pansamentul, adica sa-mi jupoaie pielea, ca pansamentul l-a schimbat degeaba, sutura fiind curata si uscata dupa a doua zi de la operatie! In jur insa... vai si amar :)
Pana miercuri, cand ma vad cu chirurgul - care imi va scoate firele si, poate, imi va da rezultatul final (:(, nu mai e mult!
Nerabdare? Nu, nu am. La ce bun sa-mi stric astea trei zile cand e posibil sa fie dezastruoase celelalte!
Cred ca marti voi merge la Tour Eiffel, si poate la centrul comercial sa imi clatesc ochii!
Azi... vad eu.

Daca randurile de mai jos va incanta, asa cum mi se intampla mie, puteti asculta unul dintre cele mai frumoase Acatiste pe care le-am auzit vreodata accesand videoclipul!

Dumnezeul meu, Cel ce cunosti caderea ingerului trufas al zorilor, mantuieste-ma cu harul Tau, nu ma lasa sa ma indepartez si sa ma indoiesc de Tine. Ascute auzul meu, ca sa aud in toate clipele vietii mele glasul Tau tainic si sa-ti strig, iubitorule de oameni:

Slava Tie, pentru minunatele potriviri de intamplari pe care le-a randuit pronia Ta;
Slava Tie, pentru presimtirile daruite de har;
Slava Tie, pentru povetele glasului tainic;
Slava Tie, pentru descoperirile din vis si din trezie ale cuviosilor Tai;
Slava Tie, Celui ce zadarnicesti planurile nefolositoare;
Slava Tie, Celui ce ne trezesti prin suferinte din betia patimilor;
Slava Tie, Celui ce smeresti spre mantuire trufia inimii;
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!

.....

Nu sunt cumplite viforele vietii pentru acela in al carui suflet straluceste faclia focului Tau. Imprejur - vreme rea si intuneric, groaza si urlet de vijelie; iar sufletul lui e PACE si LUMINA: acolo e HRISTOS! Si inima canta: Aliluia!



DE CE SCRIU?



Cand m-am gandit sa imi fac un blog,  ieseam dintr-un tunel lung a carui intunecime ma facuse sa uit de speranta luminii. Eram decisa sa imi reconstruiesc increderea, sa imi intaresc credinta, sa reinvat sa traiesc.
Scriam pe un forum unde uneori eram agresata de haituitori ai netului, profesionisti in lovituri sub centura, mai ales daca folosesti cuvantul Dumnezeu!
Si am decis intr-o buna zi, nestiind nimic despre asta, sa imi construiesc propria mea casa virtuala, unde sa imi spun povestile si sa primesc vizita celor ce vor sa afle si alte experiente de viata decat cele ale vedetelor de trei parale. 
Asa s-a nascut BLOGUL CITEI!
Scrisul si timpul m-au ajutat sa vindec ranile facute de tacerile impuse sau nu, de suferinte, de atatea lucruri ramase suspendate, undeva intre lumi, din varii motive. 

A venit apoi ocazia de a ma lipi de Clubul Psi si povestile mele, inspirate de cuvinte impuse, au capatat nuante. 
Am inceput sa scriu despre intamplari adevarate, rascolite de cate un cuvant din duzina magica a zilelor de sambata, ori de un titlu de psi-luneala, ori, pur si simplu, de propriile mele descoperiri cotidiene care, puse in pagina, mi-au redat oarecum increderea in mine, in timp ce in viata de fiecare zi, m-am reconstruit!

Nu o data m-am intrebat "de ce scriu?" si nu o data mi-a trecut prin cap sa ma opresc. 
Poate ca exista in mine un soi de nevoie de a redeveni cea care am fost, o femeie iubita, apreciata, valorizata, ceea ce simt ca nu mai sunt de cand sotul meu a murit!
Poate caut in lumea virtuala ceea ce nu mai pot avea in lumea reala. Copiii si nepotii ma adora dar poate ca nu imi este destul...Si daca este asa... poate ar fi trebui sa ma opresc pentru ca nu vreau sa devin o narcisista la batranete!
Dar nu m-am oprit.

M-am intrebat din nou daca sa mai scriu, cand viata mea a basculat iarasi. 
Atunci am decis sa imi fac un al doilea blog, un jurnal de data asta, un loc linistit si cu duh, unde sa impartasesc si altora sansa trecerii fiecarei zile pe care o mai am de trait si in care sa il port pe Dumnezeu!
Jurnalul acesta este mai intai o ruga! 

Sincer, DARUL DIN URMA este blogul pe care scriu, mai intai, ca sa ma tin de Dumnezeu cu mainile si cu dintii, si apoi ca sa comunicsa spunsa impartasesc cele ce se petrec in viata si sufletul femeii care sunt si pe care cancerul a lovit-o si a doua oara!

Nu sunt singura - la fiecare 3 minute, in lume, o femeie este  diagnosticata cu cancer de san! In Romania 6000 de femei dezvolta anual aceasta boala!
Stiu, din propria experienta, ca un numar covarsitor dintre cele bolnave nu se mai pot bucura de nimic, se afunda in depresie si izolare, crezand ca nimic nu mai merita de vreme ce sunt condamnate. 
Oricat de ciudat ar parea, in timp ce revistele abunda de informatii cu privire la operatii estetice de marire a sanilor, mii de femei se lupta sa ramana in viata si fara sani!
Da. Inca nu a descoperit nimeni remediul cancerului dar s-au facut progrese in a prelungi viata celor bolnavi! Si, daca tot mai avem zile, cate or fi, atunci sa le traim si, pentru ca timpul e scurt... sa-l folosim cum trebuie!


Nu as spune ca acest jurnal virtual este prea citit dar chiar nu asta e scopul meu - imi doresc sa-l citeasca femei bolnave care au nevoie de curaj si vor sa infrunte aceasta boala impreuna cu mine! Asta ar insemna ca ce scriu aici serveste la ceva!

Poate ca celor sanatosi li se pare indecent ca vorbesc despre boala mea, si inca pe un blog, insa, cand eu am primit primul diagnostic, acum 5 ani, m-am prabusit in intuneric. 
Cand am inteles ca era adevarat si ca urma sa trec prin cea mai nefericita perioada a existentei mele, m-am repezit pe internet si, intre tot felul de stiri legate de sani falsi, pe de o parte, si de informatii medicale, reci si precise, pe de alta parte... am gasit si cuvinte spuse de femei care sufereau ca si mine. 
Se luptau si ele ca si mine cu oboseala tratamentului, sufereau si ele cand isi vedeau in oglinda chipul fara expresie dupa caderea genelor, spancenelor si a parului... nu dormeau, nu mancau... in fine. 
Si am prins curaj si m-am agatat de cuvintele celor mai tinere decat mine care aveau soti cu care erau nevoite sa imparta intimitatea lor schilodita, copii de dus la scoala si de ingrijit, meserii de continuat... de luptat si pentru existenta altora, nu numai pentru a lor! 

Scriu si povesti, despre mine sau despre altii. Inca nu mi-a perit cheful pentru asta - slava Domnului! 
Scriu pentru ca nu vreau sa se piarda in uitare povestile de viata  pe care le-am trait ori le-am aflat cat am trecut prin lume. Incerc sa nu ma smintesc!
Dar acum scriu si pentru  femeile bolnave ca si mine, pentru a le spune ca se poate trai fara angoasa si cand stii ca ai cancer! Abia acum descopar si eu asta!
In fond nimic nu se stie in avans, si puterea se ia si din experienta altora. E posibil sa fii si nefericit si asta te poate ajuta sa intelegi altfel viata, sa pretuiesti si sa te bucuri de lucrurile simple, sa accepti ca daca nenorocirea te-a lovit nu insemna ca  lumea se sfarseste!
Cred ca un drum greu devine mai usor de parcurs daca nu esti singur!

Scriu nu pentru a culege aprecieri referitoare la talentul meu, indoielnic dealtfel, nici pentru a ma exhiba, nici pentru a face prozelitism ci pentru a arata normalul vietii si in alta varianta... 
Nu pentru a cere mila ci pentru a spune ca suferinta nu distruge mereu ci mai si cladeste! Constiinte!

Scriu si ca sa vad eu, negru pe alb, ce gandeste mintea mea si ce simte sufletul meu.
Scriu si pentru a-mi arata ca exist inca, ca acum pot sa nu fiu lasa si depresiva si pana la ultima suflare sunt capabila a co-patimi cu cei care cred azi ca doar lor li se intampla sa fie amenintati de moarte. 
Scriu ce traiesc... cat mai am de trait.

Scriu pentru mine, ca sa nu imi pierd curajul, sa nu ma las prada insingurarii in care boala te vara pe nesimtite.
Scriu pentru a-mi declina pesimismul pasager ce ma cuprinde si pe mine uneori, in zile intunecate si reci.
Scriu ca sa ma vindec de viata asta pe care o simt ca imi fuge printre degete si sa invat nu ma mai cramponez atata de ea caci, si de venim pe lume odata... tot nu plecam decat pe rand, dupa o ordine pe care nu o stabilim noi! 
De murit toti murim!
Diferenta intre mine si cei sanatosi este ca eu astept moartea constienta, pregatindu-ma sa o primesc, pe cand ei inca nu se gandesc ca ea este o certitudine!
Scriu ca sa va spun ca exista - pentru cine e dispus sa creada - o poarta ingusta dar luminoasa prin care, pana sa intri, se poate vedea ca viata nu se opreste odata cu moartea biologica. Sufletul nu moare si ca sa-i fie bine... are nevoie de rugaciunea noastra!
Si asta poate fi cea mai sublima dintre experientele spirituale ale trecerii prin lumea pamanteana! 
Odata ce-L descoperi pe Dumnezeu te debarasezi de frica. Simtindu-L pe Dumnezeu  poti trece dincolo de orice chin, traind fericirea mistica, fericirea unica si deplina!

Scriu ca sa va am alaturi si sa mai stiti de mine.

Scriu... cat oi mai scrie, cu drag.

duminică, 23 martie 2014

Z 45

O zi frumoasa de primavara se arata pe aici desi termometrele sunt cam jos...
Sper sa ajung azi la Liturghie; cred ca m-am laudat cum nu trebuia ca am scapat usor de guturai si... revine ca sa ma smeresc!
Am dormit si parca senzatia de greutate in brat si in san s-a mai diminuat. Doamne, ajuta! Mare-i Dumnezeu, ca si in povestea trimisa de Martha:

Mare-i Dumnezeu!

Trăia odată, în vremurile de demult, pe la începuturile creştinismului, un ceasornicar creştin care, la fiecare vorbă, zicea: Mare este Dumnezeu!

În acea ţară domnea pe atunci un împărat păgân care ura-i mult pe creştini. Auzise împăratul şi de ceasornicarul creştin şi prinsese ură pe el pentru vorba ce o avea. Într-o zi, trimise după el să-l aducă la curtea împărătească.

– Te-am chemat să-mi cureţi inelul acesta şi poimâine să mi-l aduci. Ia seama că, uite, inelul are o piatră scumpă; nu cumva să mi-o pierzi, căci o plăteşti cu capul – zise împăratul.

– L-oi curăţa, înălţate împărate! Mare-i Dumnezeu!

Împăratul ia inelul, spunând că merge să-l pună în cutie; intră într-o altă cameră, scoate repede piatra scumpă din inel, o trimite pe un servitor să o arunce în mare şi, întorcându-se, îi dădu ceasornicarului inelul împachetat fără piatră, zicându-i:

– Acum poţi pleca la lucru; te-oi vedea cât de mare va fi Dumnezeul tău.

Ceasornicarul merse acasă şi, fiind către seară, puse cutia bine în ladă, o încuie, rămânând să se apuce de lucru dimineaţa. A doua zi, femeia lui se duse în târg să cumpere nişte peşte proaspăt de mâncare, iar el se apucă să cureţe inelul. Dar, desfăcând cutia şi luând inelul, rămase încremenit de spaimă: piatra cea scumpă lipsea din inel. Deznădăjduit, îşi puse mâinile pe cap şi începu a striga:

– Doamne Dumnezeule, mare eşti! Ce mă fac eu acum?

În vremea aceea, sosi femeia din târg cu peştele şi, auzind ce se întâmplase, se înfricoşă şi ea. Pe ceasornicar îl aştepta o moarte sigură. Între timp, femeia se apucă să taie peştii, dar, spintecând cel dintâi peşte, ce să vezi? În pântecele lui era o piatră sclipitoare. Ceasornicarul, cum o vede, strigă plin de bucurie: Mare este Dumnezeu!… Asta-i chiar piatra de la inelul împăratului.

Şi se-apucă ceasornicarul, curăţă inelul, iar a treia zi se înfăţişă cu el înaintea împăratului.

– Ei, l-ai curăţat? – întrebă împăratul.

– L-am curăţat preaînălţate împărate. Mare-i Dumnezeu!

Împăratul, când văzu inelul cu piatra în el, rămase uimit.

– Să-mi spui de unde ai luat piatra, căci eu am aruncat-o în mare.

– Ai aruncat-o, împărate, dar… «Mare a fost Dumnezeu!»

Şi îi povesti împăratului întâmplarea cu peştele. Când auzi împăratul această minunată întâmplare, se sculă în picioare şi, ridicându-şi ochii spre cer, zise: Cu adevărat, văd şi eu că mare este Dumnezeul tău!

( Pr. Iosif Trifa)


DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
 
A CINSTIRII SFINTEI CRUCI
Evanghelia de la Marcu(VIII, 34-38; IX, 1)

Zis-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

sâmbătă, 22 martie 2014

SA NE MARTURISIM... DAR CUM?

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face ca nu am unde sa adun roadele mele? 
Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo toate roadele mele si bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. 
Insa Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori pentru sine insusi si nu se imbogateste in Dumnezeu."(Luca 12, 16-21)

Dincolo de textul biblic care, la o prima citire, se refera la comorile stranse pe pamant si de nici un folos in fata mortii, v-ati gandit vreodata ce ati face daca vi s-ar intampla sa aflati ca viata urmeaza sa vi se curme brusc, in urmatoarele zile, ore, secunde? 
Ce ati zice daca moartea s-ar converti dintr-o data din probabilitate indepartata si nenorocire ce se intampla altora, in certitudine iminenta?
Chiar de ma considerati  morbida, faceti totusi acest mic exercitiu de imaginatie!

Ignorarea faptului ca murim e fireasca de vreme ce Dumnezeu l-a creat pe om nemuritor.
Pacatul neascultarii ne-a facut sa pierdem acest dar dumnezeiesc!
Traim cu sentimentul vesniciei si de aceea ne este greu sa ne inchipuim moartea in raport cu noi insine.
Marturisesc ca de doua ori am luat in calcul varianta de a muri imediat.
Prima data a fost la cutremurul din 1986 - la cel din '77 nu banuiam inca ca se poate muri din asa ceva!
In fractiuni de secunda mi-am luat ramas bun de la lume, imbratisandu-mi copiii si sotul si lasandu-ma in mana lui Dumnezeu intr-un fel anume! Cu pace!

A doua oara, poate o sa radeti de mine, cu ani in urma, cand in Romania se tot vorbea de alinierea iminenta a planetelor si de posibila schimbare a polilor, mi-am zis ca, daca e asa, e posibil sa disparem in orice clipa. Si atunci mi-am facut un serios examen de constiinta. 
Dupa ce m-am spovedit, aceeasi pace a cazut peste mine!
In astfel de situatii nu mai incap cosmetizari, povesti cu cocosul rosu pentru a fi pe placul oamenilor ori a te pune in lumini favorabile. 
In fata mortii nu poti fi decat sincer si rece, cinstit in fata constiintei de care nu mai ai unde te ascunde.
Cand viata incepe sa ti se scurga printre degete doar adevarul iti mai ramane. Nici macar ce crede posteritatea nu mai are importanta!

Nu am pierit la cutremur si nici nu a venit sfarsitul lumii dar acele momente de intalnire cu moartea mi-au schimbat reperele.
Multi trecem prin clipe limita. Accidentele sunt printre ele. Dar omul uita. Multi uitam - sau vrem sa uitam - ca moartea face parte din viata, ca e cu noi clipa de clipa, ca, si de am scapat de ea, in final tot nu scapam!
Daca intamplarile tragice nu ne schimba... am pierdut sansa de a ne "reseta" si de a incepe o alta existenta, cea de dupa, in care sa nu mai repetam greseli ce ne pierd sufletul!

Imi amintesc ca, inainte de asa-zisul sfarsit al lumii, cand mi-am vazut duhovnicul, mintea mea a devenit atunci mai treaza decat oricand si acolo, pe scaunul spovedaniei, mi-am amintit brusc toate cele uitate. 
Pentru ca uitam ceea ce nu vrem sa credem ca am fost in stare sa facem, dupa cum uitam ca legea oamenilor e alta decat cea a lui Dumnezeu! 

Cred ca asa trebuie sa ne spovedim: ca si cum am muri imediat! Asa trebuie sa ne impartasim: ca si cand am face-o pentru ultima oara!

In Postul Mare multi vrem sa ne marturisim, sa ne impartasim cu trupul si sangele Domnului... 
Ne marturisim si... o luam de la capat... Uneori chiar in fata portilor altarului!
Cati o facem ca si cand am muri si cati tanjim cu disperare dupa Hristos?
E o buna intrebare! Pentru mine in primul rand!




Z 44

Aseara mi-am cam pierdut rabdarea. Si cine nu si-ar pierde-o?

Pansamentele mi-au transformat pielea din jurul operatiei in rana, port un sutien strans de o saptamana, scotandu-l doar cand ma spal, si, ca sa fie complet... sunt nevoita sa port si niste ciorapi anti-staza pe care ii scot doar cand fac dus si cand ii spal, bucurandu-ma de iesirea din stransoarea lor  cand ii pun la usucat si  scap un pic de ei!
Firele au inceput sa ma stranga dar miercuri sper sa se termine cu toate aceste inconveniente colaterale. Stiu, e nimica toata dar...  viata e facuta din nimicuri, in general!
Inca nu pot sa-mi folosesc bratul drept la toata amplitudinea - nici nu am voie dealtfel dar, si de as avea, durerea m-ar impiedica.

Ca sa schimb registrul vaicarelilor am sa spun ca, pentru cina de ieri, am pregatit o lasagne de legume - delicioasa - din care nu a mai ramas nimic - desi speram ca cei mari sa poata avea cate o bucatica pentru pranzul de azi,  la scoala americana!

Pentru  azi nu am inspiratie dar... un taboule poate ma va scoate din dilema zilei!

Azi e zi liturgica!

SÂMBĂTĂ
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
Evanghelia de la Marcu
(II, 14-17)

In vremea aceea, trecând, Iisus l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul. Şi pe când şedea El la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi; că mulţi erau aceştia şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui: „De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi am venit să-i chem la pocăinţă“.

Tot azi se citeşte şI Evanghelia pentru cei morţi
de la Ioan
(V, 24-30)


Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M'a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia mea ci voia Celui ce M'a trimis.“
Amin

Ajuta-ne Doamne sa ne tinem de tine si iarta-ne de cele rele pe care le-am facut!