Vindecarea ca taina

Azi este duminica asa-zisa a vindecarii slugii sutasului

Parcurgand textul evangheliei - Matei 8/ 5-13 - dincolo de minunea infaptuita de Mantuitorul Hristos, ceea ce ma atinge este ideea ca viata, existenta nostra, are pentru fiecare lumini si umbre, momente si intamplari pe care nu le poate controla, in care nici banii, nici puterea, nici inteligenta, nici frumusetea... nu mai pot ajuta la nimic! Atunci devine evident ca doar Domnul decide! 

In fata bolii si a suferintei suntem neputinciosi si ne temem dar recunoscand asta, crezand in El, ne putem pune viata in mainile lui Dumnezeu cu toata increderea, lasandu-Lsa faca cum crede!

Vindecarea nu este ceva ce vine in mod miraculos daca ai credinta si nici chiar daca te rogi - dupa cum nu vine nici daca te tratezi cu ultimele mijloace in materie de medicina! 

Vindecarea este o taina caci ea vine doar de la Dumnezeu! El stie si de ce, cum si cand ne vindeca. 

Cine crede altceva poate fi dezamagit! Te poti ruga si sa nu primesti raspunsul dorit. In astfel de situatii credinta adevarata iese la iveala caci , precum Iov, va trebui sa accepti ca altul este drumul, alta este vointa, lucrarea lui Dumnezeu! Evident ca fara credinta nu poti ajunge la Dumnezeu.

Vindecarea prin credinta implica trupul, sufletul dar si... ambientul, caci suntem inconjurati de oameni! 

Exemplul acestui inalt functionar roman, milos si gata sa caute ajutor pentru sluga sa, umilindu-se, este impresionant. 

Toate se misca prin rugaciunea noastra pentru altii, prin incercarea noastra de a-i ajuta pe ceilalti si rugandu-ne pentru ei!

Matei 8, 5-13
„În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”

Domnul mi-a luat neputinta

El m-a insotit in toate incercarile mele,  din care am iesit cu sufletul imbogatit.

Le-am trecut pentru ca El nu m-a lasat sa lupt singura.

La inceput nu am bagat de seama si le-am luat in piept singura si lupta m-a coplesit pana la epuizare. 

Cand insa I-am pus suferintele la picioarele Sale, mi le-a purtat si mi-a usurat povara!
De atunci orice poticnire as avea o incredintez Lui si toate mi se limpezesc!

Doamne, nu ne parasi!

Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui. Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat". Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis: Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Matei 8, 14-23