Fragmentul propus spre meditatie pentru azi, extras din Evanghelia dupa Marcu, cel al blestemarii smochinului, ni-L infatisaza pe Mantuitorul complet diferit, caci este manios si pedepseste!
Intamplarea este redata si in Evanghelia lui Matei, cu mici rectificari firesti - daca e sa dam crezare celor care cred ca Evanghelia lui Marcu a fost prima si ca Matei a preluat-o si a dezvoltat-o.
Desigur, a curs multa cerneala spre explicarea simbolurilor acestui fragment. Parerile sunt impartite - chiar si azi - insa cuvintele pot fi dezlegate fara cautari prea mari.
Mai intai smochinul reprezinta ceva special.
Tara Sfanta este plina de smochini si faptul ca in toate viile se planteaza smochini... pare o apropiere simbolica intre Iisus, identificat a fi vita, si acest pom fructifer!
Apoi, sa nu uitam de pilda smochinului neroditor, in care, vierul - care se roaga de Dumnezeu, reprezentat de stapan, sa nu taie smochinul neroditor, ingaduindu-l, doar, doar, va rodi pana insfarsit - este insusi Mantuitorul:
Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. - Luca 13:6-9
Dialogul lui Iisus cu Nathanael, de exemplu - trecand peste faptul ca Mantuitorul cunostea secretul vietii acestuia (faptul ca fusese ascuns de parintii sai sub un smochin pentru a scapa de furia lui Irod, care ordonase uciderea pruncilor) - are valoare eshatologica, caci a fi sub smochin este o metafora care sugereaza ultima oprire inaintea intalnirii cu Dumnezeu!
Referitor la smochinul blestemat, este inutil sa ne intrebam, de ce Mantuitorul cauta smochine cand nu era timpul smochinelor! Scopul cautarii nu era nici macar foamea Sa (faptul ca El a flamanzit este doar parerea apostolilor!)!
Sf Ioan Gura de Aur ne spune:
"Uscarea smochinului (...) arată puterea pedepsitoare a lui Hristos. De altfel cuvintele: „Că nu era vremea smochinelor” ne arată că nu S-a dus la smochin pentru că-i era foame, ci pentru ucenicii Săi. Ucenicii s-au mirat foarte tare că s-a uscat smochinul, deşi Hristos făcuse până atunci minuni şi mai mari. Dar, după cum am spus, o astfel de minune era o noutate pentru ei; acum, pentru prima oară Şi-a arătat Hristos puterea Lui pedepsitoare. De aceea nici n-a făcut minunea aceasta cu un alt pom, ci cu un smochin, cel mai umed dintre toţi pomii, ca şi prin aceasta să se arate şi mai mare minunea. Şi ca să afli că minunea aceasta a făcut-o Hristos pentru ei, ca să-i îndemne să fie curajoşi, (..) ce le spune mai departe?
Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice."
EVANGHELIA ZILEI
„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo doar va găsi ceva în el; dar, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, grăind, i-a zis: De acum înainte nimeni în veac să nu mănânce rod din tine. Iar ucenicii Lui ascultau. Apoi au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari." Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Deci, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.” Marcu 11, 11–23