... lui Dumnezeu în om și darul Duhului Sfânt, pe care se învrednicește a-l primi sufletul cel credincios, se face cu mare luptă și cu îndelungă răbdare prin încercări și ispite, că libertatea voinței (omenești) este încercată prin multe strâmtorări.
Atunci când (un astfel de om) prin nimic nu întristează pe Duhul, ci din contră este în acord cu El prin împlinirea, cu ajutorul harului, a poruncilor, atunci se învrednicește să dobândească libertatea față de patimi și înfierea Duhului, care înfiere în taină se arată, bogăția cea duhovnicească și înțelepciunea, care nu este din lumea aceasta, de care se fac părtași cei ce sunt creștini cu adevărat. De aceea, ei se deosebesc întru totul de toți oamenii care au duhul lumii acesteia, (de așa-zișii) înțelepți și pricepuți.
Un astfel de om pe toți oamenii îi judecă (I Corinteni 2, 15), după cum este scris. El cunoaște pe fiecare de unde (inspirându-se) vorbește, pe care (adevăruri) se întemeiază și pe ce trepte (ale desăvârșirii) se află, însă pe el nici unul dintre oamenii care au duhul lumii nu pot să-l cunoască și să-l judece, afară numai de acela care are pe Duhul cel ceresc al Dumnezeirii. (Acela) îl cunoaște ca pe unul ce este asemenea lui, după cum spune Apostolul: Cele duhovnicești prin cele duhovnicești se lămuresc. Însă omul cel firesc nu primește pe cele ale Duhului lui Dumnezeu, pentru că acestea sunt pentru el o nebunie. Omul cel duhovnicesc pe toate le judecă, însă pe el nimeni nu-l judecă (I Corinteni 2, 14-15). Un astfel de om leapădă și disprețuiește lucrurile care sunt (iubite și) slăvite în lumea aceasta, cu bogăția, desfătarea, plăcerea, ba chiar și cunoașterea.Că după cum acela, care este cuprins de fierbințeală și arde, disprețuiește orice hrană și băutură, fie ea oricât de plăcută, la fel sunt și aceia care ard de dorul cel ceresc, curat și sfânt al Duhului, cărora le-a fost rănit sufletul de iubirea lui Dumnezeu și de focul cel ceresc și divin, (foc pe care) Domnul (Însuși) a venit să-l pună pe pământ - și vrea numaidecât să se aprindă - (de acest foc), fiind foarte mult munciți și arzând de dorul cel ceresc după Hristos, precum s-a zis mai înainte, aceștia (repet) din cauza focului iubirii lui Hristos, care-i cuprinde, îi aprinde, îi arde și-i face să caute pe Dumnezeu și bunurile cele cerești.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia IX, 7-9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 130-131
„În vremea aceea, vorbind Iisus mulțimilor, iată Mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. Cineva I-a zis: Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă. În aceeași zi, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a grăit lor multe, în pilde.”
MATEI 12:46 - 50; 13: 1 - 3
SCURTA EXPLICATIE:
Pasajul evanghelic de azi este folosit de multi detractori ca argument al teoriei potrivit careia Sfanta Fecioara Maria ar mai fi avut copii, ca si a celei care sustine ca Mantuitorul o respingea pe mama Sa!
Momentul acela, pomenit in Evangheliile sinoptice, a fost insa un prilej pentru Mantuitorul Hristos pentru a da cuvant de invatatura explicand astfel ca ... "oricine va face voia Tatălui (...) Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă". Adica ni se explica "infierea" noastra de catre Dumnezeu prin Hristos Fiul.
Cuvantul frate desemna pentru iudei orice persoana inrudita dar si orice persoana care credea in acelas Dumnezeu!
Daca Iisus ar mai fi avut frati de ce si-ar fi incredintat mama Sfantului Ioan? Ar fi fost un gest deplasat, rusinos chiar!
Si totusi, intre cele 7 rostiri ale Mantuitorului , pe cruce , este si aceasta:
„Femeie, iată fiul tău!... Fiule, Iată mama ta!”
(Ioan 19, 26-27)
Aceste cuvinte au fost spuse de Iisus in timp ce își privea cu dragoste mama sfâșâiată de durere.
Astfel, Preacurata devine Mama ce va purta de grijă lui Ioan, noul ei fiu, cel mai iubit dintre ucenicii Săi, dar și a tuturor creștinilor din lume.
SCURTA EXPLICATIE:
Pasajul evanghelic de azi este folosit de multi detractori ca argument al teoriei potrivit careia Sfanta Fecioara Maria ar mai fi avut copii, ca si a celei care sustine ca Mantuitorul o respingea pe mama Sa!
Momentul acela, pomenit in Evangheliile sinoptice, a fost insa un prilej pentru Mantuitorul Hristos pentru a da cuvant de invatatura explicand astfel ca ... "oricine va face voia Tatălui (...) Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă". Adica ni se explica "infierea" noastra de catre Dumnezeu prin Hristos Fiul.
Cuvantul frate desemna pentru iudei orice persoana inrudita dar si orice persoana care credea in acelas Dumnezeu!
Daca Iisus ar mai fi avut frati de ce si-ar fi incredintat mama Sfantului Ioan? Ar fi fost un gest deplasat, rusinos chiar!
Si totusi, intre cele 7 rostiri ale Mantuitorului , pe cruce , este si aceasta:
„Femeie, iată fiul tău!... Fiule, Iată mama ta!”
(Ioan 19, 26-27)
Aceste cuvinte au fost spuse de Iisus in timp ce își privea cu dragoste mama sfâșâiată de durere.
Astfel, Preacurata devine Mama ce va purta de grijă lui Ioan, noul ei fiu, cel mai iubit dintre ucenicii Săi, dar și a tuturor creștinilor din lume.