marți, 31 martie 2015

CA TOT VENI VORBA


DESPRE  POST 

"Din toti pomii raiului poti sa mananci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit (Fac., 2, 16--17)". 

Iata prima porunca data omului de catre Dumnezeu! 
Indemnul Domnului reprezinta si intaia regula a vietuirii creaturii in pace si comuniune cu Creatorul. 
Postul isi are astfel vechimea lui... de necontestat.
In mod evident fara reguli existenta umana ar pica in haos. Placerea oamenilor de a nu le respecta are si ea asadar aceeasi vechime cu porunca mai sus mentionata!

Respectarea poruncii ar fi insemnat fericirea suprema a omului insa slabiciunea sa l-a pierdut!

Se spune ca in vremurile de dupa incetarea persecutiilor crestinilor, credinciosii daruiti  plecau in pustie sa rabde de foame si de sete spre a nevoi pentru Hristos. 
Asa s-a nascut monahismul. Se stie ca primele semne ale recluziunii monahicesti au aparut in Egipt ( Sf Antonie cel Mare fiind socotit intemeietorul, organizatorul, monahismului. 
In tinuturile Palestinei cei care practicau retragerea in pustie erau insa mai elevati decat cei din Egipt, care erau modesti si neinstruiti. 

Povestea spune ca, un grup de parinti invatati, afland de multele comunitati monahale risipite prin desertul egiptean, au decis sa mearga sa-i cunoasca si sa-i invete si pe ei sa se roage dupa tipicul deja pus la punct la vremea aceea. 
Si au ajuns ei undeva, pe malul Nilului si i-au adunat pe monahi si i-au invatat rugaciuni. 
Au plecat ei cu vaporul cu care venisera si la un moment dat, dupa ce se departasera bine de mal, numai ce vad ei cativa calugari alergand pe apa, venind spre ei. 
Nu le venea sa-si creada ochilor! Oamenii aceea chiar calcau apa!
- Hei, strigau ei, am uitat inceputul rugaciunii, mai spuneti-ne-o o data!
- Nu-i nimic. Rugati-va cum stiti voi! le-au raspuns preotii cei invatati, minunati de sfintenia monahilor... nestiutori de rugaciuni.

Postul aspru si comuniunea cu Dumnezeu sunt asadar esenta indumnezeirii omului! Traind cu Hristos si Hristos traieste cu noi.

Ev. Ioan 10, 9-16Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-l doare inima de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. Amin 

luni, 30 martie 2015

ULTIMILE DOUA SAPTAMANI ALE POSTULUI

Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau, Sfantul lui Israel: "Eu, Domnul Dumnezeul tau, te invat ce este de folos si te calauzesc pe calea pe care trebuie sa mergi! Isaia 48/17

Vremea trece cu viteza ametitoare!
Nu stiu cand s-a scurs timpul!

Imi tot fac liste, imi planific obiective dar... "omul spune... Domnul dispune!"

Iata-ne la doua saptamani DE SARBATOAREA PASTILOR

Inca din vremurile de demult, la catolici, sa postesti inseamna sa renunti la carne si sa mananci... peste, o data pe saptamana - vinerea! 

Asa de puternica este cutuma aceasta, incat si in scoli, la cantina, vinerea se serveste peste. 
Si... cam atat.
Dar sa nu vorbim de altii.
Si pe la noi chestia asta cu postul a inceput sa fie - de la o vreme - un pic perversa, postul devenind o invitatie la suplinire in loc la jertfire.
Totul e de post dar cu gust de... "dulce"!
Pai atunci, daca simti aceeasi placere gastronomica... unde mai e renuntarea?
Apoi postul nu se rezumă la o simplă dietă fără carne!
El este un exerciţiu de înfrânare in fata placerilor noastre, o privatiune a trupului - care trebuie sa simta asta, un exercitiu 
de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă şi, implicit, o cale spre mântuire.

Cand eram mici, la vremea postului, 
nici vorba sa avem noi, copiii, alt regim decat restul familiei! Mancam ce se prepara pentru toti!
Din cand in cand ne mai facea bunica cate un ou, dar niciodata in ultimile doua saptamani inaintea sarbatorii pentru care se postea. De Pasti era chiar imposibil!
Tot bunica ne-a invatat si cum sa consideram asta... o jertfa.
Ce insemna asta?

Pai mie, de exemplu, cand eram mica, imi placea sa vorbesc cu vecinii. :)
Bunicul imi pusese o bucata de scandura in parul portii si ma asezam acolo, asteptand trecatorii carora se le dau binete si sa fac conversatie cu ei! Asta am mai spus-o eu cu alte ocazii.

Nu aveam nici jucarii si nici televizor, nici carti de colorat, nici alte distractii. Pana am invatat sa scriu, sa citesc si sa desenez... vorbeam! :)
Si, inainte de Pasti, de exemplu, nu mi se permitea acest lucru. Bunica imi zicea ca nu este frumos sa "clevetim" in post si ca, mai ales daca imi place asta, e bine sa renunt o vreme la aceasta placere, astfel incat sa fie ca un cadou facut Domnului, spre multumire ca suntem sanatosi, eu si ai mei! Domnul avea sa imi primeasca "darul" si sa se bucure!


Pentru ca postul este si o cinstire adusă lui Dumnezeu si el înseamnă şi jertfă, o renunţare de bunăvoie la ceva care îţi este îngăduit dar de care te privezi.
Renunţarea asta este una izvorâtă din recunostinta, iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Creator.
Asta am invatat eu inca de cand eram de-o schioapa!


M-a furat si pe mine lumea, cand am plecat de acasa dar, inainte de Pasti, mi-am cautat mereu o placere la care sa renunt, din respect si iubire pentru Dumnezeu.
Mi s-a parut mereu injust sa ma bucur de sarbatoarea Pastelui fara sa fi renuntat voit, cat de putin, la o placere legata de trupul meu, renuntare pe care sa o inchin Domnului.


Acum intram practic in linie dreapta, ca sa zic asa! Saptamana Floriilor ne pregateste pentru perioada suferintei hristice! 
Bucuria sarbatorii Invierii va fi mult mai savuroasa daca punem si noi un pic de nevointa la umbra Crucii!

Doamne, ajuta-ne sa putem varsa lacrimi in care sa ne spalam spre a fi demni de Suferinta Ta!

Si eu ma gandeam: "Degeaba am muncit, in zadar si fara folos mi-am istovit puterea." Dar dreptul meu este la Domnul, si rasplata mea, la Dumnezeul meu. Isaia 49/4

miercuri, 25 martie 2015

VESTEA CARE A ADUS LUMII MANTUIREA

Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui (Zaharia), a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. Luca 1, 24-38

Azi sarbatorim Veste cea Buna, cea care anunta marea schimbare, indurarea lui Dumnezeu pentru oameni! 

Pacatul, cel venit in lume prin femeie, avea sa fie biruit tot printr-o Femeie!

In urma cu aproape 2000 de ani, intr-o localitate mica si fara importanta, Nazaret, o tanara fecioara primeste, prin Arhanghelul trimis de Dumnezeu, Vestea ca avea sa-L nasca pe Hristos! Maria avea sa accepte cu umilinta si supunere voia lui Dumnezeu, traind destinul unic, de mama a Fiului Omului, a Mantuitorului, Fiul lui Dumnezeu Tatal!

Odata cu asumarea maternitatii in deplina minune, Fecioara Maria asuma soarta mamei indurerate, ce va cunoaste suferinta extrema, aceea de a vedea moartea pe cruce a fiului ei, dar si bucuria suprema, aceea de a-L sti Inviat, Inaltat la Ceruri si Asezat de-a dreapta Tatalui Ceresc!

Prin Cel ce s-a întrupat din sangiuirile Fecioarei Maria, Maica noastra, a tuturor, Hristos, Fiul lui Dumnezeu - Dumnezeu adevarat si om adevarat, nascut si nu facut, de o fiinta cu Tatal, Atoatefacatorul- "iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât, si noi am înviat."
„Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3: 16). 
Si, atentie: 
„Nu a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să se mântuiască prin El” (Ioan 3:17) 
Minunea nasterii curate este zugravita in icoanele ortodoxe, in mod sombolistic, Maica Domnului avand pe cei doi umeri si pe cap cate o stea.

Aceasta inseamna, in limbaj iconografic, ca Maria a fost fecioara, a purtat in pantece pe fiul lui Dumnezeu fecioara fiind, a nascut si a ramas fecioara dupa nasterea Mantuitorului!

Orice imagine, presupusa a o inchipui pe Maica Domnului, in care nu sunt pictate cele trei stele... este doar un tablou si nici decum o icoana!

Sa ne rugam Maicii Domnului sa ne fie mijlocitoare pe langa Fiul Sau si sa ne miluiasca pe noi! 

Sfântă Fecioară Maria, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre!  Amin

luni, 23 martie 2015

DE LA CER LA PAMANT

Pericopa evanghelia de ieri ne-a pus in fata o intreaga panoplie teologica!


(Marcu 9, 17-23)

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-i: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc, şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind, şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe.

Momentul vindecarii lunaticului - reiterat in a IV-a duminica a Postului Mare - are loc dupa Schimbarea la Fata a Mantuitorului, pe muntele Tabor, "unde şi-a încredinţat ucenicii apropiaţi de sensul final al lucrării Sale şi al vieţii lor: împărtăşirea slavei eshatologice, revărsarea neîncetată a luminii neînserate şi preafrumoase în lume, participarea deplină a oamenilor şi a universului la regimul solar al Fiinţei, adică la lumina zilei a opta. 
Pregustarea stării de fericire eternă, de bine statornic şi frumuseţe netrecătoare i-a făcut pe Apostolii de pe Tabor să dorească să rămână cu Domnul acolo, permanentizând-o. Domnul le arvuneşte părtăşia la biruinţa Sa asupra diavolului, păcatului şi morţii, avertizându-i totodată că lucrarea Sa va înainta spre momentul ei culminant, pătimirea urmată de proslăvire. 
Este nevoie ca toţi să coboare de pe Tabor pentru a-şi isprăvi fiecare lucrarea sa, a Domnului prin Cruce şi Înviere, a ucenicilor prin mărturie şi apostolat, pentru a-i face părtaşi slavei dumnezeieşti pe toţi oamenii care vor crede şi le vor primi mărturia." (pr.Galeriu)

Asadar, acolo, pe Tabor, Cerul coborase pentru un moment pe pamant!
La poalele muntelui... pamantul se apropia de iad... 
Acolo, un tanar, posedat de un duh mut, se zvarcolea in spasme si nimeni nu-l putea ajuta, nici chiar apistolii lui Iisus.

Din discutia tatalui, ce cauta vindecarea pentru fiul sau, si Mantuitorul se desprinde esenta.
Omul, i se adreseaza lui Iisus:
- "Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-ţi milă de noi."
Adresarea implica un dubiu. Asadar el nu e sigur ca cel caruia i se adreseaza este atotputernic!
Raspunsul Mantuitorului este pe masura:
- "Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede."
... Cred, Doamne, zice tatal disperat, ajuta necredintei mele!

Aceasta ultima replica este strigarea noastra, a tuturor crestinilor, care, incercand sa urcam pe treptele desavarsirii, ne poticnim, ne indoim, cadem... 
Avem nevoie de Harul Sau pentru a ne imbiba cu credinta astfel incat sa mutam muntii din loc! Si pentru asta e nevoie si de rugaciune, de dialogul cu El, si de Post!

Lasand deoparte toate cele ce ne invata pericopa, sa incercam sa ramanem macar cu aceasta idee: Primim daca stim sa cerem si pe masura increderii si a credintei noastre in Dumnezeu! 

In dialogul nostru cu El, prin rugaciune, si cu ajutorul Postului, ca jerfa nesangeroasa, reusim macar sa ne tinem, daca nu sa urcam, Scara despre care vorbeste Ioan Scararul!

Domnul ne stie slabi dar ne vrea doritori intru intarire!

Ajuta, Doamne, slabei mele credinte sa se intareasca si sa creasca, spre mantuirea mea! Amin




sâmbătă, 21 martie 2015

SA AUZIM CUVANTUL...

Şi, ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el. Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui. Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească. Marcu 7, 31-37

Si au trecut 2000 de ani de atunci!

Acum ceva timp, o asociatie umanitara, care se ocupa de handicapati, a initiat o actiune:
"Viata din scaunul cu rotile". In cadrul actiunii, oameni sanatosi au fost invitati sa experimenteze viata din perspectiva unei persoane cu handicap, traind o luna intr-un scaun cu rotile! Si impresiile... au fost pe masura provocarii.

Poate nu ar fi rau sa ne intrebam mai des cum am face fata in cazul unei neputinte majore!
Asa am fi capabili sa intelegem si ce au simtit cei vindecati de Iisus si deplina lor dragoste pentru El!

Revenind la noi, cei pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu sanatate, scutindu-ne de handicapuri, noi oare cum il privim pe Iisus, Salvatorul Lumii?
Orbii, carora El le-a deschis ochii, L-au vazut in toata slava Sa; cei surzi, carora le-a deschis urechile, au auzit Cuvantul lui Dumnezeu. Ei aveau sa-L iubesca cu iubirea aceea desavarsita - izvorata din tot sufletul, cugetul, inima si puterea lor - intelegand ca il aveau in fata lor pe Mantuitorul. El era ICOANA  vie care rostea EVANGHELIA!
El era imaginea si Cuvantul lui Dumnezeu!

Si noi avem icoana si Evanghelia, insa, intre atatea ispite, falsi idoli, impostura, modele lipsite de orice substanta... mai reusim noi oare sa ne imbibam de dragostea pentru El?
Il mai vedem, Il mai auzim cum se cuvine - dupa orele pierdute din viata noastra in fata televizorului, ratand sansa dialogului cu Dumnezeu, prin rugaciune?

Doamne, daca ne-ai dat ochi sanatosi, urechi sanatoase - sa vedem si sa auzim - ajuta-ne sa Te intelegem, sa Te vedem, sa Te auzim in adancul sufletului si sa Te iubim mai presus de fire!
Amin.

vineri, 20 martie 2015

ECLIPSA, SUPER-LUNA, ECHINOCTIU... SI SURPRIZE DE PRIMAVARA!

NE-AM PREGATIT SERIOS SA INTAMPINAM FENOMENELE ASTRONOMICE DE AZI

Nu va spun ce tapaj a fost la scoala!
Numai ca eclipsa abia daca s-a... intunecat, super-luna este si ea o chestie pentru specialisti si, singura certitudine, nevazuta, desigur, a ramas... echinoctiul!
Asadar: fu si trecu!

Ieri, ca sa mi se mai domoleasca un pic optimismul, am bagat de seama ca... mana stanga mi s-a umflat! Buuun!
In mod normal, operatia, pe care am suferit-o acum 6 ani, ar fi trebuit sa imi dea un anume handicap motor si... "le gross bras" cum se spune, adica umflarea bratului caruia i s-au extirpat ganglionii!
M-am mandrit eu, ca o pacatoasa ce sunt, ca bratul meu nu are sechele si ca nici vorba de umflare... numai ca, iata, dupa 6 ani, se poate intampla sa ajungi unde credeai ca nu vei ajunge!
Toate de la Domnul si asta sa-mi fie necazul!

Azi am de facut din nou un tort! Ceva primavaratic. :)
Doamne, nu ne lasa!


"13. Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni.
14. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri.
15. Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?"
16. Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrător: "Nu m-a făcut el!" Vasul zice oare despre olar: "El nu pricepe?"
17. Încă puţină vreme şi Libanul se va schimba în grădină, şi grădina va fi socotită pădure.
18. În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea fără umbră şi fără întuneric.
19. Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel.
20. Că apăsătorul nu va mai fi, cel batjocoritor va pieri, distruşi vor fi cei ce pândeau să facă rău,
21. Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în faţa lumii întind cursă judecătorului şi pentru nimic răpesc dreptul celui cinstit.
22. Pentru aceasta, Domnul, Care a răscumpărat pe Avraam aşa zice către casa lui Iacov: "De aici încolo, nu se va mai ruşina Iacov şi faţa lui nu se va mai îngălbeni.
23. Şi atunci când vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, sfinţi-vor numele Meu, vor chema sfânt pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24. Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură"
. Isaia 29:13-24

Domnul a trimis asadar prin proroci vestea viitoarei veniri a Fiului sau, spre mantuirea poporului ales.
Poporul lui Israel a fost prevenit de aceasta. Si ce lume frumoasa am avea daca ne-am lasa in voia Lui! 
Pacatul insa... ne urmareste si putini reusesc sa se abandoneze spre mantuire!
Fericiti cei ce reusesc! In putinta ne este tuturor. Trebuie doar sa vrem!


joi, 19 martie 2015

PRIMAVARA CU NABADAI

Zilele nu sunt tocmai frumoase dar... primavara - chiar asa capricioasa  - tot vine, ca nu are incotro! Sa nu ne pierdem deci speranta in fata cate unui vant rece ori a unor fulgi rebeli!

Postul isi urmeaza si el cursul iar eu incerc sa ma reculeg si, marturisesc, ca poticniri sunt...

Azi m-am enervat un pic (nu prea tare :)) la Prefectura, unde o functionara m-a pus pe drumuri fara rost. Toti avem  dreptul sa ne castigam painea...  si perfect e doar Domnul! Nu s-a facut gaura in cer, dar spatele meu, prins in chingi din pricina unei sciatici, a suferit un pic mai mult! O fi fost si asta o proba de toleranta!

Cursul de teologie pe care il urmez imi bucura sufletul. Gratie lui am cunoscut niste intelectuali - teologi - minunati! Sa intalnesti astfel de oameni... este o sansa deosebita!

Cam asta pentru o zi de joi din mijlocul Postului!
Domnul sa ne ajute sa continuam tinand calea si optimizandu-ne cele ale sufletului!

Iata ce le spunea Iisus apostolilor:

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. 
Matei 5, 14-19

Pe urmaşii Săi, Domnul Iisus Hristos i-a numit „lumina lumii“. Privind la viaţa noastră, să ne întrebăm: mai există vreo rază de lumină în inima sau în sufletul nostru? Putem găsi fraţi de-ai noştri care parcă fac eforturi pentru a-şi duce viaţa doar prin cele mai întunecate unghere ale delăsării şi dezumanizării. Dacă noi suntem „lumina lumii“, înţelegem că această lumină are şi o sursă, există ceva sau Cineva Care o generează şi o întreţine. 
Domnul Hristos spune despre Sine: „Eu sunt lumina lumii“. Deci lumina care sălăşluieşte în noi vine din lumina divină a Fiului lui Dumnezeu. 
El este asemeni unei făclii care răspândeşte lumină. 
Oare noi, prin viaţa noastră, suntem lumină pentru cei din jur? 
Putem fi lumină, dacă săvârşim fapte care duc spre întuneric? Faptele noastre să lumineze în lume, pentru ca toţi cei care văd această lumină să slăvească pe Dumnezeu! La finalul acestui post vom primi lumina Învierii. Trebuie să ne facem vrednici de această lumină binefăcătoare şi sfinţitoare. (din Ziarul Lumina)

miercuri, 18 martie 2015

RABDARE, RABDARE, RABDARE... SI IAR RABDARE

 

marți, 17 martie 2015

ZIUA SF PATRICK, LUMINATORUL IRLANDEI


Sfântul Patrick este cel mai iubit şi cel mai cunoscut sfânt al Irlandei.

Cel care este numit Luminătorul Irlandei, s-a născut în jurul anului 381 d.Hr., într-un sat numit Bannaven Taberniae si provenea dintr-o familie de slujitori ai altarului - bunicul său, Potitus a fost preot, iar tatăl său, Calpurnius, diacon.
Numele Patrick, sau Patrichie înseamna în limba latină "om de neam mare".

La vârsta de 16 ani uitase de Dumnezeu. 
Atunci insa satul în care se afla a fost jefuit de piraţi, iar el a fost ca sclav în Irlanda. Ajunge păstor de oi pe muntele Slemish, în Antrim County. Plecarea în robie i-a schimbat desăvârşit viaţa. Din tânărul bogat şi lipsit de griji, ajunge o persoană care rostea cel puţin o sută de rugăciuni noaptea şi tot atâtea ziua

Sfântul Patrick a avut două viziuni: în prima i se arăta că se va întoarce acasă, iar în a doua i se spunea că vaporul lui este gata. Previziunea făcută de Dumnezeu se împlineşte, astfel că după şase ani petrecuţi în robie, reuşeşte să revină la părinţii săi.

Mai târziu, îl întâlneşte în Auxerre pe cel ce avea sa fie Sfântul Gherman, episcopul oraşului, si are parte de un alt vis, în care i se cere să meargă în Irlanda. Îi cere sfat Sfântului Gherman în privinţa visului, iar acesta, pentru că se rugase lui Dumnezeu să-i dăruiască o persoană care să-l înlocuiască pe Sfântul Paladie, a văzut în acest vis un răspuns al lui Dumnezeu. Sfântul Paladie părăsise Irlanda după mai puţin de un an de la hirotonirea sa, din cauza cruzimii irlandezilor.

Este hironit episcop şi în anul 432 pleacă de la mănăstirea din Auxerre împreună cu câţiva însoţitori, spre Irlanda. 

Înconjurat de păgâni, Sfântul Patrick a avut parte de multe încercări.
Druizii se vor arăta nemulţumiţi de prezenţa lui şi îl vor trimite pe Dichiu să-l omoare. Acesta insa înţepeneşte în momentul în care ridică sabia spre a-l omora. Sfântul Patrick îl dezleagă de puterea nevăzută care îl ţinea în loc. 
Drept răspuns pentru minunea săvârşită, Dichiu îi va oferi sfântului un adăpost în care acesta va săvărşi Sfânta Liturghie. După această minune, multi irlandezi au primit credinţa în Hristos. 
Mai târziu, împreună cu ucenicii săi a botezat întreaga ţară.

Sfântul Patrick a trecut la cele veşnice pe 17 martie în jurul anului 480. 
Este înfăţişat în iconografie ţinând în mână un trifoi, simbol al Sfintei Treimi, un singur Dumnezeu în fiinţă, dar întreit în persoane.

Este sărbătorit în fiecare an, pe 17 martie.

Ziua închinată Sfântului Patrick este sărbătorită nu doar în Irlanda, ci în mai multe ţări din lume. Cel mai important festival este considerat insa a fi cel de la Dublin, din Ţinutul Leinster.

Acest text l-am preluat de pe site-ul http://www.doxologia.ro/

Candva am scris si eu un text, mai putin religios, despre aceasta sarbatoare. Cine are interes il poate citi aici :
http://cita-topa.blogspot.fr/2011/03/ziua-in-care-lumea-e-verde.html

Ev. Ioan 10, 9-16
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi n-l doare inima de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

luni, 16 martie 2015

ASUMAREA CRUCII

Mai e inca vreme!

De ce oare raul atrage? De ce este asa de greu sa ne desprindem de pacat?

Poate pentru ca el, pacatul, serveste desfatarii trupului, stimulandu-ne orgoliul, tentatia pentru placerea de orice fel, sentimentele urii de toate gradele, grairea de rau, invidia, tot ceea ce ne face sa fim odiosi... 

Si caram pietrele de moara ale crucilor nostre launtrice!



Am cunoscut un tarcovnic, om asezat, credincios mistic, care cochetase chiar cu calugaria.
Mi-a marturisit o data ca pacatul lui, cu care satana il urmarea, era injuratura!
Traise copilaria intr-un mediu vicios, in care se vorbea urat si, cel mai adesea, se spuneau injuraturi cu cele sfinte.
In fiecare post, cand se credea el mai cucernic, fie se impiedica de-o sarma, fie se frigea la deget, in fine, i se intampla ceva care il scotea din starea de evlavie si... hop, scapa injuratura!
"Ei, doamna, mi-a zis el, satana imi zice ranjind: 'Vezi, ma, ca de mine nu scapi?' Si eu o iau iarasi de la capat, cerand ajutor lui Hristos!"

Da. Pacatul ne intra in fire! Evlavia ni se lipeste asa de greu!

Toti avem cate un betesug duhovnicesc. Lupta acolo se da: nu cu ce putem ci cu ce ne este greu sa facem! Nu este o vitejie sa te lasi de ce nu-ti place ci de ceea ce ti se pare ca este aproape imposibil sa renunti!

Bunica zicea adesea: "decat sa te infrupti cu placere din mancarurile de post, mai bine renunti la un singur lucru care iti place si il pui jertfa!"

Postul este exercitiul de vointa in fata tentatiei!

Crucea?  Eh, fiecare o avem, dar nu toti o purtam spre binele sufletului nostru. Sub cruce ne regasim, in patimiri invatam sa iubim, in lacrimi se plamadeste dragostea cea desavarsita. Sub cruce nu se carteste, ci se asuma!
De ne copleseste greutatea crucii noastre, este de ajuns sa gandim la Crucea Rastignirii Fiului lui Dumnezeu si a noastra devine dintr-o data usoara caci, intelegand si umilinta si suferintelele Lui, insusi Hristos vine de ne-o poarta!
El co-patimeste cu noi!
Si atunci te bucuri ca o ai primit!

"Luaţi bine aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.
În lupta voastră cu păcatul nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: «Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El.
Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte»."

Evrei 12

Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. Matei 10, 38-42

duminică, 15 martie 2015

DUMINICA SFINTEI CRUCI

Zilele se lungesc, primavara mijeste iar Sfintele Pasti se apropie! Din Marele Post s-au scurs déjà trei saptamani!

Cat oare am reusit sa ma concentrez... sa méditez?
O buna intrebare! Prilej de reflectie!

Vacanta mi-a rupt ritmul postului, toti cei pe care i-am vizitat simtindu-se obligati sa ma rasfete prin... corupere!
Greu.
Nu comentez asta, asa ca trec si zic totusi ca la tot pasul sunt pietre de poticnire si depinde doar de tine cat si cum te... poticnesti!

Intram asadar in ultima treime a TRIODULUI!

Ce este Triodul?

Conform http://ro.orthodoxwiki.org
"cuvântul triod provine din grecescul triodion τριώδιον, format din cuvintele "tria" (τρια), trei, şi "odi" (ώδή), odă, adică cântare în trei ode / strofe.

Practic, în viaţa liturgică, Triodul are două sensuri:
  1. Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic.
Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul.
Timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului - prima duminică a Triodului - până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni, care ne pregătesc şi ne provoacă la o sinceră cercetare de sine şi la un serios demers al întregii noastre fiinţe pentru întâlnirea şi vieţuirea cu şi în Hristos cel răstignit şi înviat.
       
    2 Triodul este şi cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din  perioada liturgică a Triodului.

A treia duminica din Post - si a saptea din Triod - este dedicata cinstirii Sfintei Cruci!

O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi mie cu Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si cu toti Sfintii, in veci. Amin.


Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1 

Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.

Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.

 

joi, 12 martie 2015

MIERCUREA NEVOINTEI

Ieri a fost miercuri, o zi care a trecut fara sa bag de seama! 

Intre farmacie, brutarie, scoala, dejun, conservator, gustare... cu clatite si cina cu peripetii, timpul s-a scurs cu viteza ametitoare!
Pentru ca tot imi este mie frica de prea bine, veni ceva: 
o indigestie oribila pentru cel mic! 
Cu grija Domnului le trecem insa pe toate! Cum? Ei, care cum poate! Eu, intre toate cele absolut necesare, am spalat covoare, am schimbat pijamale, in fine... asta pe langa spaima, dar a trecut! Ca Domnul nu da mai mult decat poti duce!

Azi ne lingem ranile, cum se spune! Dar afara e soare si eu ma joc cu micutul, care pare sa-si revina! Ne iubim si ne e bine! Bun e Domnul!

Doctorul mi-a recomandat o cura de vitamine energizante  care sa-mi alunge starea de oboseala cu care ma lupt in fiecare zi.
Este ceva ce se ia pe o perioada scurta de timp si rar! Incep saptamana viitoare. Inca nu sunt prea convinsa. 
Sper sa nu ... debordez de energie, caci tocmai ce mi-am reglat un pic somnul!

Si acum o vorba despre LACRIMILE RUGACIUNII

Mi se intampla uneori sa plang in timpul rugaciunii. De regula in posturi.
Am gasit pe site.ul doxologia.ro niste cuvinte de-ti merg la inima.

"Lacrimile din vremea rugăciunii sunt semnele milei lui Dumnezeu, de care s-a învrednicit sufletul pentru pocăinţa lui; şi mai arată că primit a fost sufletul şi a început să intre în câmpia curăţeniei prin lacrimi. Că dacă gândurile nu se vor ridica din cele pieritoare şi nu vor lepăda de la sine nădejdea în lume, şi dacă nu se vor apuca să dispreţuiască lumea, şi nu vor începe să-şi pregătească merinde bune pentru iertarea lor, şi dacă nu se vor porni în suflet gândurile la oricare (sfinţi) care sunt acolo (în cer) ochii nu pot vărsa lacrimi.
Pentru că lacrimile (curg) din gândurile cele necontenit curate, din concentrare, din gândurile multe şi dese, care în toată vremea răsar, şi din amintirea unui oarecare lucru subtil, care vine în minte, şi mâhneşte inima prin amintirea lui. Acestea înmulţesc şi sporesc şi mai mult lacrimile."

(
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 167)


       Ev. Matei 4, 25; 5, 1-12
În vremea aceea după Iisus au mers noroade multe din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Iisus, văzând mulţimile, s-a suit în munte, a şezut jos şi ucenicii Săi au venit lângă Dânsul; 
iar El, deschizând gura Sa, îi învăţa zicând: 

Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. 
Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. 
Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. 
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. 
Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. 
Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. 
Fericiţi veţi fi voi când, din pricina Mea, vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. 
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri.

marți, 10 martie 2015

URARE DE PRIMAVARA


... să lepădăm orice povară şi păcatul (...) şi să alergăm cu stăruinţă (...) cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, (...) Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. 


REIAU JURNALUL MEU DUHOVNICESC.
L-am lasat singur pe timpul vacantei, pe care mi-am luat-o, asa, ca pe un fel de respiro aniversar la implinirea unui an de la ultima operatie.
Mi-a fost bine! Simt ca mi-am incarcat bateriile, desi multe ar fi fost motivele sa nu se intample asa! 

Chiar daca am facut sevraj de internet - blogging si email - din lipsa de conectare, am continuat cursurile mele de teologie, cu riscul de a deveni inoportuna prin casele amicilor! Dar, cum scopul a fost unul nobil... nu m-am prea simtit vinovata!
Nu ar fi meritat nici o vacanta, oricat ar fi fost ea de inedita ori extravaganta, sa pierd acele prelegeri minunate care m-au facut sa simt si sa inteleg mult mai mult decat credeam ca este cu putinta la inceputul acestei experiente!

Asadar, iata-ma inapoi la introspectie, meditatie si, cu voia dvs, la comunicare!
* *
*
Ieri am avut rendez-vous cu chirurgul care m-a operat.
"Doamna, mi-a spus el cu glas moale si compatimitor, dar stiu ca nu ati fost deloc rasfatata de soarta! Un cancer cu o tumoare nu prea agresiva dar cu metastaze ganglionare  si un al doilea cu o tumoare foarte agresiva fara metastaze... e un pic cam mult!"
"Adevarat, i-am raspuns, dar eu sunt foarte bine, senina, binedispusa, cu un moral de zile mari! Mi-as dori sa fiu mai putin ostenita, mai svelta dar... e bine si asa!"
M-a privit peste ochelari si a zambit, apoi m-a consultat in liniste si cu minutiozitate!

Da! Deocamdata totul este in regula! Urmeaza sa ne revedem la anul!

Deocamdata eu trebuie sa ma bucur de ceea ce am si sa dau Slava lui Dumnezeu!

Primavara incepe sa se insinueze in vietile noastre asa ca si optimismul isi gaseste loc fara prea mult efort.
Doresc tuturor reinnoire - fizica, spirituala, sufleteasca! 
Fie ca energia primaverii sa ne inunde pe toti, daruindu-ne puterea cea de folos!
Caci iata ce zice Apostolul:

Ap. Evrei 12, 1-10


Fraţilor, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, 

să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. 
Luaţi bine aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. 
În lupta voastră cu păcatul nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: «Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte». Răbdaţi spre înţelepţire. Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.

Minuat, zic eu, pilduitoare si ziditoare cuvinte!


Ev. Matei 10, 16-22

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: iată Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca şi porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. Chiar înaintea domnilor şi a împăraţilor veţi fi duşi pentru Mine, ca mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, să nu vă îngrijiţi cum, sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în acel ceas ce să grăiţi, fiindcă nu voi veţi fi cei care veţi răspunde, ci Duhul Tatălui vostru, Acela va grăi prin voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu; şi se vor scula copiii asupra părinţilor şi-i vor omorâ. Iar voi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Ev. Luca 21, 12-19

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziţi-vă de oameni, pentru că ei vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă prinşi în sinagogi şi în temniţe, şi vă vor duce la împăraţi şi la dregători, din pricina numelui Meu. Şi vi se va întâmpla să mărturisiţi. Puneţi deci în inimile voastre să nu va gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi, şi de fraţi, şi de rudenii, şi de prieteni; şi unii dintre voi vor fi daţi la moarte. Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii, din pricina numelui Meu. Dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră, vă veţi păstra sufletele voastre.


"Ajuta-ne Doamne in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi" Amin