Ne reamintim că anul liturgic este împărțit în trei mari perioade: Octoihul, Triodul si Penticostarul.
"Numită și perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului.
Timpul Triodului durează de la asa-zisa Duminica a Vameșului și Fariseului - adica din această Duminică - până în Sâmbăta Mare (adică înainte de Sfintele Paști).
Sunt în total 10 săptămâni care ne pregătesc și ne provoacă la o sinceră cercetare de sine și la un serios demers al rascolirii întregii noastre ființe pentru întâlnirea și viețuirea cu și în Hristos cel răstignit și înviat." conf.Ortodoxwiki
Momentul Invierii Mantuitorului este o sărbătoare esentiala în viața unui creștin. Fără Înviere credința noastră nu există!
Pentru a simți plenar bucuria Invierii, pentru a-L simti pe Hristos în durerea și bucuria cărnii, este nevoie de trăire, de trăirea tristeții, a trădării, a durerii Sale!
Sufletul nostru trebuie să-și găsească puterea, să încerce, să se înalțe odată cu Hristos.
Încercăm să trăim, măcar liturgic, să merităm la momentele dramatice ale suferintelor Mantuitorului, începând cu căutarea din lăuntrul nostru, cu o smerită, sinceră si nepartinitoare judecată de sine, pentru ca apoi să ne bucurăm de ceea ce este telul existenței noastre: Invierea
Întrebare:
Oare trebuie să ne facem ordine în casă, în viață, în suflete doar de câteva ori pe an?
Trăim în și prin Hristos doar înainte de Paști și de Crăciun?
Reconsiderându-ne neputintele, căderile, ar trebui să ne smerim și să încercăm să privim lumea prin ochii Mantuitorului zi de zi.
Ne ne rugăm poate mai mult, postim mai cu râvnă... dar un crestin ar trebui să se mărturisească lui Dumnezeu în fiecare seară, făcându-și sincer bilanțul zilei ce a trecut, cu bune și rele, înainte de a pune capul pe pernă!
Ne îndurăm de cei aflați în nevoi doar de 2 ori pe an? Poate acest exercițiu sporadic să ne aducă mântuire? Oare nu este un fel de fariseism acesta?
Nu știu. La Dumnezeu orice este posibil dar nu putem totuși să ne permitem sa-L mituim mimând trairea in Hristos din când în când.
Incepem, într-adevăr o calatorie frumoasă, interesantă, pe etape, menită să ne conducă lin, treptat dar sigur, până la momentul Invierii, dar este o încununare a unei constante și mereu ravnitoare vieți liturgice!
Pilda "Vamesului si a Fariseului" este o parabola scurtă, poate cea mai scurta, dar care atinge foarte multe probleme - cum ar fi taina rugăciunii, în care se pune umilință și în care mulțumirea de sine nu își are loc, problema mândrie, a tendinței de a judeca ori de a desconsidera pe cel de lângă noi...
Rugăciunea făcută cu râvnă, smerenie si cu asumarea greșelilor... poate răscumpăra si cele mai pierdute sufletele. Și despre toate acestea se vorbește în doar cinci versete!
Să pornim așadar pe calea spre Înviere cu sinceritate si coerență!
