luni, 31 mai 2021

CINE VA PAZI CUVANTUL... NU VA VEDEA MOARTEA IN VEAC!


Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: 
Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. 
Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” 

IOAN 8: 42-51

Continuam azi sa parcurgem dialogul Mantuitorului cu iudeii care "venisera la Dansul".


Cine dintre voi Mă vădește de păcat?
Raspunsul este: "Nimeni", caci Iisus, este fara de pacat, si le reaminteste iudeilor ca Dumnezeu  ii liberi, respectuosi fata de legile Lui,  ca legile nu sunt date pentru supra-oameni ci pentru oameni obisnuiti, ceea ce inseamna ca nu sunt imposibil de urmat! 
Dar, inainte de orice, Dumnezeu Tatal ne vrea sa traim in adevar, caci adevarul ne face liberi! Aceasta este misiunea Fiului!


Numai ca „libertate” și „adevăr”, sunt notiuni labile caci omul le distorsioneaza!

In antichitate, epicurienii considerau libertatea dreptul de a face ce doreau, urmand propriile placeri. Acest tip de libertate insa nu il deosebeste pe om de animal!
In mod contrar, stoicii au propus o alta filozofie a libertatii: ascetismul ca datorie si demonstrare a puterii de a fi corect. Dar, daca epicurienii erau sclavii placerii stoicii erau sclavii ego-ului! Adica "stiu ce trebuie si pentru ca sunt capabil, fac ce trebuie!" 

Evanghelia ne propune insa un alt concept al libertatii potrivit caruia omul este liber pentru că este chipul lui Dumnezeu!
Dumnezeu S-a revelat pe Sine ca fiind solidar cu omul pe care il iubeste si pentru a carui salvare se jertfeste! Dumnezeu este iubire!

Libertatea pentru un crestin nu este nici placere instinctiva, nici datorie impusa de legi ci este capacitatea de a ne sti iubiti si de a sti sa iubim! Si acesta este adevarul demonstrat de Iisus!

Parerea noastra despre libertate si adevar tine, vrem sau nu vrem, de felul in care Il percepem pe Dumnezeu. 
Si, in acest capitol cuvantul Tata este repetat cu obstinatie spre a sterge, pe cat posibil, o imagine gresita despre El, imagine pe care o purtam in noi, prin lucrarea diavolului, de la inceputurile lumii!


In Facerea, cap.3, diavolul intrupat in sarpe, sugerează cu abilitate că Dumnezeu ar fi cineva gelos și invidios pe om, un soi de rival ca ii interzice omului accesul la frumos, bun și plăcut, un Dumnezeu stăpân, care domina si interzice!
Omul, ca si chip al lui Dumnezeu, tinde  sa devina aidoma acestui Dumnezeu, a carui imagine  i-a fost sadita in minte de diavol, pentru ca omul devine imaginea pe care o are personal despre Dumnezeu! Dacă omul are o astfel de imagine despre Dumnezeu, distorsionata complet, ajunge sa nu mai vada in Dumnezeul cel Adevarat pe Tatal! 

Iisus a venit să ne prezinte imaginea adevarata a lui Dumnezeu ca Tată, ceea ce face din noi fii ai Sai! Acesta este Tată al milei, care il iubește pe om cu prețul vieții Sale. Este 
Tatăl care dăruiește, care iartă, care nu este impotriva fiilor Sai, ci este slujitorul lor.
Domnul Iisus a venit tocmai pentru a ne arata asta!
Legile lui Dumnezeu nu sunt constrangatoare ci eliberatoare!

Dar, cum diavolul continua sa ne ispiteasca cu lucruri ce tin de placerile caderii omenesti, legile lui Dumnezeu nu sunt urmate si adevarul si libertatea sunt minciuna si sclavie!

Rasplata vesniciei o vom primi ascultand Cuvantul!
"Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” 

Amin


sâmbătă, 29 mai 2021

ADEVAR SI LIBERTATE

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: 
Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. 
Ei însă I-au răspuns: Noi suntem seminția lui Avraam și nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veți fi liberi? 
Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: 
Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul, însă, rămâne în veac. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. Știu că sunteți seminția lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, întrucât cuvântul Meu nu încape în voi. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru. 
Ei au răspuns și I-au zis: Tatăl nostru este Avraam
Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar voi, acum, căutați să Mă ucideți pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceți faptele tatălui vostru. 
Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu. 
Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit.” IOAN  8 31-42

Sa luam aminte: Mantuitorul le vorbeste iudeilor care crezuseră într-Însul!

Cuvântul este esential pentru om. Oricat am vrea sa minimalizam importanta cuvintelor pe care le rostim, ca oameni, traim prin cuvant. Cuvintele noastre sunt adesea arme ucigatoare care ucid miseleste, iar noi credem ca suntem nevinovati doar pentru ca nu se vede rana care e in suflet! Cuvantul vine din sinele nostru si raneste sau vindeca in launtrul omului!

Obisnuindu-ne insa cu Cuvantul lui Hristos, treptat, incet-incet, folosindu-L, ajungem sa ne impregnam de Cuvant si sa Ii semanam Celui Care il rosteste! 
Prin Cuvant Il cunosc si prin Cuvant ma identific cu El! 
Altfel credinta mea in El este doar teorie!

Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei!

Nu e deajuns, asadar, sa ii stim Cuvantul,  sa-L folosim doar in sintagme ci trebuie sa si ramanem in Cuvant!

La capatul unei zile, facandu-ne bilantul cu sinceritate, adica fiind in adevar, sa ne intrebam: In care cuvinte am locuit oare? 
Caci, de acele cuvinte care ne-au guvernat, care ne-au dominat peste zi, fie si pasager, depinde si cum am trait acea zi! 
Toti suntem imaginea cuvintelor noastre - spuse si gandite!

Locuind in Cuvantul Fiului, ne putem socoti si noi fii! Astfel suntem liberi!
Ucenicul este cel care „locuiește în Cuvântul maestrului”… El nu doar Il iubeste si Il admira ci Il si Il intelege si vrea sa fie ca El!

... Si veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. 

Este nevoie sa intelegem despre ce adevar vorbeste aici Domnul Iisus si, mai ales, despre ce libertate este vorba.

Iudeii au interpretat strict literal cuvantul "libertate" iar ideea de a fi eliberati prin "adevar", pe ei, care se stiau liberi, ii contrariaza.

In Evanghelia dupa Ioan, careia i se mai spune si Evanghelia Cuvantului, cuvantul este atat de bine cantarit incat, dincolo de el, putem descifra taina lui Dumnezeu!

"Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului"le spune Iisus.

Cine iubeste adevarul este asadar liber, pur si simplu, pentru ca, mintind, traiesti un stres continuu care te subjuga, constient sau nu! 
Aparent, traim cu senzatia ca minciuna ne salveaza, si din acest motiv incepem prin a ne minti pe noi insine! 
Traind in minciuna faurita in noi, ramanem legati si nu mai putem fi cu adevarat liberi decat prin adevar!

Mantuitorul merge dincolo se semantica nuda zicand:  
-"Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi." caci adevarul Lui este adevarul suprem care este iubirea
Orice asa-zis adevar, care nu are in el iubire, este minciuna!
Pentru acest motiv toate pacatele pot fi iertate cu exceptia pacatului savarsit impotriva iubirii!

In discursul Mantuitorului, robia tine de savarsirea pacatului!
Daca cel care slujeste ca rob cuiva poate visa la o eliberare viitoare, fiind rob pacatului, de orice fel - cu cuvantul, cu gandul sau cu fapta -  ai doar iluzia ca esti liber, inclusiv iluzia ca-L cunosti pe Dumnezeu, pacatul privandu-te de toate, chiar si de visul libertatii!

Cunoasterea de Dumnezeu este reusita unui demers prin care intri in taina Lui. 
Nu poti porni pe calea cunoasterii Lui decat daca esti liber - liber de orice te tine legat, liber de dependenta pe care o da orice pacat  - caci orice pacat te tine captiv, orice placere, orice apucatura rea, orice ranchiuna... te face dependent si atunci... nu mai ai cum sa fii liber caci... Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului. 

Suntem liberi sa-I aflam tainele lui Dumnezeu: cele care privesc creaţia, răscumpărarea prin Hristos ori Împărăţia ce ne asteapta.
În faţa a tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi, a ingaduintei Sale, a darurilor pe care le revarsă peste noi şi, mai ales, a jertfei mântuitoare a Fiului Sau, prin care ne-a deschis porţile raiului, nu putem fi decât mulţumitori. 
Multumitori pentru tot, mai ales pentru incercarile care ne ies in cale si care ne arata unde am gresit, indicandu-ne si modul in care ne putem indrepta!

Sfântul Chiril al Ierusalimului spunea: „Suntem datori să mulţumim pentru că ne-a chemat la un har atât de mare deşi eram nevrednici, pentru că s-a împăcat cu noi deşi Îi eram vrăjmaşi, pentru că am fost învredniciţi de înfierea Duhului!

Sfântul Apostol Pavel spunea că omul cel nou, care „se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit”, "este mulţumitor" . 

Faptul de a fi mulţumitor vine din preaplinul cunoaşterii lui Dumnezeu căci  cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu in adevar  nu poate fi decât mulţumitor. 
Mulţumirea faţă de Dumnezeu este starea fireasca a celor care au inteles ca prin Hristos pot intra in Împărăţia lui Dumnezeu.
Dar nu e destul sa spun asta ci trebuie sa si FAC asta!

Prin mulţumirea adresata lui Dumnezeu, omul care crede percepe lumea, mecanismele ei, ca pe un dar al iubirii Lui, cautand si gasind in toate pe EL, iubirea Sa, intrand in comuniune cu El prin toate cele care-l inconjoara. 

Mulţumirea  fiind împlinirea cunoaşterii  este şi împlinirea libertăţii celei adevărate pe care ne-o dă aflarea adevărului:

Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 32). 

Cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu acela îi mulţumeşte pentru TOT, iar cel care îi mulţumeşte lui Dumnezeu astfel este liber. 

Mulţumirea, fara umbra de tristete, este starea fireasca a omului care, prin Hristos, a gasit pacea.

Amin

vineri, 28 mai 2021

"Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt "!


Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: 
Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. 
Deci ziceau iudeii: Nu cumva Își va ridica singur viața? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. 
Și El le zicea: Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus, deci, că veți muri în păcatele voastre. Căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. 
Deci, Îi ziceau ei: Cine ești Tu? 
Și le-a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel Care M-a trimis pe Mine adevărat este și cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. 
Și ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. Deci, le-a zis Iisus: 
Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine Însumi nu fac nimic, ci, precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. Și Cel Care M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.
Spunând El acestea, mulți au crezut în El.” IOAN 8:21-30


Cap 8 continua cu cateva versete al caror miez se gaseste in cuvintele: Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine Însumi nu fac nimic, ci, precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. Și Cel Care M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui."

Adica, stim cine este Fiul Omului privind crucea! Crucea rastignirii este cea prin care Iisus va intra in memoria umanitatii ca Fiu al lui Dumnezeu, dezvaluind pentru eternitate si cine este Dumnezeu! Crucea Sa are puterea de a sterge din mintile noastre toate inchipuirile false cu privire la Dumnezeu! Caci, iata, El este un  Dumnezeu solidar cu noi in slăbiciune, un Dumnezeu care, în loc să ne piarda pentru pacate, obraznicie, pentru indraznealile si indiferenta noastra, Se lasă omorat de noi! Toata logica umana despre rau si despre Dumnezeu este, prin aceasta, inversata!

Pentru Dumnezeu Crucea este cea prin care se mântuiește lumea. Pe cruce, deci, noi vedem cine este Dumnezeu!

Crucea, ca mijloc de pedepsire, nu este a Domnului ci ne reprezinta pe noi! Moartea pe cruce nu este de origine dumnezeiasca - caci este o inventie umana, gasita de mintile noastre rasucite, spre a pedepsi raul extrem. Crucificarea era rezervata marginalilor, talharilor, criminalilor! Omul a făcut crucea spre moarte si I-a impus-o, si continua sa I-o impuna, Lui Hristos, prin răul pe care-l face!

Crucea reprezintă răul facut de om, un rau cu care si prin care isi construieste ziduri in calea luminii! Omul nu putea, si nu poate, face un rau mai mare decat acela de a-L pune pe cruce pe Dumnezeu!

Pe cruce, Dumnezeu își dă viața pentru noi, cei care L-am pus acolo. Raul acesta trebuie sa ne ajute sa aflam cine este Dumnezeu!

Sa ne reamintim ca Iisus, in acel moment, se afla în curtea templului, unde salvase de la moarte femeia adultera, pe care iudeii hotarasera  să o omoare cu pietre, conform legii. 

Cand Iisus spune:
Eu ma duc”,  subintelegem si unde se duce! 

Aceasta "plecare", care este moartea Sa, are niste semnificatii.

Mai intai este evident ca și El moare… ca noi, doar ca El trăiește moartea nu ca pe un sfarsit, ci ca pe o reîntoarcere la Tatăl, ca pe o regasire cu El, un final de misiune, implinirea iubirii si confirmarea supunerii Fiului fata de Tatal!   Iisus trăiește moartea – naturala si de neratat pentru orice om -  într-un mod inedit!

Cand noi traim moartea in mod tragic, dovedim ca nu tinem cont de Dumnezeu! Daca nu ne-am gandi la moarte ca la o pierdere, ca la o despartire, sfasietoare prin eternitatea ei, daca am intelege ca moartea este prilejul regasirii - intre noi, ca fii, si Dumnezeu ca Tatal - ea si-ar pierde puterea pe care o are asupra noastra!

Motivul fricii de moarte este acela că-L ignorăm pe Tatăl, ne temem de Tatăl, crezând că, murind, ne ia ceva! Frica de moarte este negarea Lui! Astfel, ne concentram egoist asupra vietii, considerand ca "viata trebuie traita la maxim si cu orice pretpentru ca, oricum, până la urmă se va termina prin moarte! Traim astfel neiubirea prin iubirea de noi insine!

Iisus moare ca om dar ca un Fiu care, dincolo de moarte, se intalneste cu Tatal! El accepta aceasta incercare ultima, supunandu-Se voii Tatalui, ca o ultima dovada de iubire! 

O alta semnificatie a cuvintelor "Eu ma duc" ar fi aceea ca Iisus nu moare, ci este omorat si asta în numele lui Dumnezeu - pentru că IL prezintă pe Dumnezeu intr-un fel de neinteles!

In mintile iudeilor staruia intrebarea: "Ce fel de Dumnezeu sa fie acesta de care nu ti-e frica?Ce Dumnezeu este acesta care e iubire și slujire, iertare și căutare a omului, care vrea să-i salveze pe toți oamenii? Un astfel de Dumnezeu nu este pe placul celor care dețin puterea, de oricare natură!

Al treilea sens al cuvintelor  este acela ca tocmai prin uciderea Sa Iisus Se revelează ca Dumnezeu, aratandu-ne si cine este Dumnezeu! 

Apoi Iisus spune: și Mă veți căuta”! 

Daca in capitolul anterior a zis: „Mă veți căuta și nu Mă veți afla”, acum spune: Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru” (v. 21).

A-L căuta pe Dumnezeu și a nu-L afla este o mare pedeapsa caci inseamna a cauta rostul vietii si a nu-l gasi! Omul care trăiește în nedreptate Îl poate si căuta pe Dumnezeu, dar niciodată nu-L va gasi, caci Dumnezeu nu gireaza nedreptatea! 

A nu intelege insa că Dumnezeu e Tată, înseamnă implicit a nu putea iubi! Nici pe El si nici pe oameni! Daca pe Tatăl nimeni nu L-a văzut, prin iubirea dintre noi Îl cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu și-L iubim!

„A păcătui” , în limba ebraică, însemnă „a greși ținta”… Dacă-L căutăm pe Dumnezeu în alta parte,  este clar că vom rata ținta! Așadar, a păcătui înseamnă a greși drumul, a irosi viata.

Nu Dumnezeu ne pedepsește cu netrairea, ci moartea spirituala este tocmai plata păcatului… Cine nu cunoaște că Dumnezeu e Tatăl, cine nu trăiește ca fiu și ca frate, trăiește o viață searbada, moartă!

Iisus încheie acest verset, spunând:Și unde Eu merg voi nu puteți veni”!

Vom putea insa merge si noi Acolo unde El merge când Îl vom recunoaște,  când vom vedea cine este Dumnezeu, cand vom intelege ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu - om si Dumnezeu - iar noi suntem fiii Lui !

Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus, deci, că veți muri în păcatele voastre. Căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. 

Vestea cea buna este ca vom intelege toate privind crucea!

Adica: Veți crede  „Când Îl veți înălța pe Fiul omului”!           („Fiul omului” este o expresie pe care Iisus o foloseste pentru a Se desemna pe Sine, o expresie aflata in cartea profetului Daniel, care indica figura mareata a Unuia care, la sfârșit, va judeca lumea și va avea puterea lui Dumnezeu!)

Păcatul de neiertat constă în a nu crede că Dumnezeu ne iubește. Pentru asta Iisus a sfârșit pe cruce, pentru a ne vesti faptul că Dumnezeu ne iubește. Chiar dacă-L răstignim, El își dă viața pentru noi!

Crucea ne vindecă de ideea preconceputa că Dumnezeu ar fi dușmanul libertății noastre, ne vindecă de ideea potrivit careia EL este cauza neplăcerilor, a problemelor noastre. 

Mi s-a pus intrebarea ce parere am despre moartea unui copil. E greu poate sa raspunzi daca nu ai inteles ca Dumnezeu nu ia viata nimanui ci Isi da viata Lui pentru noi!




joi, 27 mai 2021

"EU SUNT LUMINA LUMII"


Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: 
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. 
De aceea, fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine însuți; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus și le-a zis: 
Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și, chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel Care M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. 
Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? 
Răspuns-a Iisus: Nu Mă știți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. 
Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, pentru că nu venise încă ceasul Lui.” 
IOAN  8: 12-20

Capitolul 8, al Evangheliei dupa Ioan, incepe cu episodul pedepsirii femeii pacatoase

Dupa acest moment, in care Mantuitorul ii lasa descumpaniti pe iudeii hotarati sa vaneze orice abatere de la Lege, are loc un schimb de replici in care Iisus lvorbeste despre Sine: 

"Eu sunt Lumina Lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." 

Pana in acest moment, Iisus a declarat  ca este paine vietii, viata. Acum spune ca este lumina lumii!
Painea ne ajuta sa traim si sa traim este esential, dar lumina este ceva special! Fara lumina nimic nu poate exista pe pamant!

Mantuitorul Se dezvaluie, vorbind despre Sine, dezvaluindu-Si 
identitatea Sa de Fiu al carui Tata este Dumnezeu!

Acest capitol pune permanent in antiteza lumina cu întunericul, adevărul cu minciuna, judecata dreapta cu cea nedreapta, 
pe Iisus cu cei care, nu doar ca nu-L inteleg si nu-L acceptă, dar vor chiar sa-L omoare!

Dar lumina... salasluieste si in launtrul nostru, ajutandu-ne sa vedem cine suntem, ai cui suntem, unde vrem sa ajungem... 
Fara aceasta lumina suntem niste cadavre vii, fiind morti sufleteste!

Când Iisus spune „Eu sunt lumina”, ne spune si ca Dumnezeu e lumină, ca în El nu există întuneric, asa cum Evanghelia dupa Ioan ne spune inca de la inceput!

Mantuitorul continua si cuvintele Lui capata  din ce in ce mai multa profunzime, in timp ce iudeii, din ce in ce mai confuzi, nu mai sunt in stare sa vada nimic dincolo de sensul strict literal al vorbelor in care Ii cauta vina! 

Dupa ce pomeneste de judecata lor nedreapta,  despre Cine este Cel care L-a trimis si care este raportul Lui cu Acela, Iisus vorbeste despre conditia necesara vietii vesnice, despre care mai vorbise si cu ocazia vindecarii slabanogului la Scaldatoarea Vitezda:

("Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă." Io 5, 24) 

De data asta e si mai clar: "Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac"!

Cum, cei care il ascultau, nu puteau patrunde in intelesul real al cuvintelor, i-au replicat cu ironie:
"Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și prorocii. Cine Te faci Tu a fi?"

E intr-adevar greu pentru noi, toti, nu numai pentru iudeii de atunci, sa intelegem nemurirea, desi este tot ceea ce speram, tot ceea ce ne dorim! 
Nemurirea este acel ceva care exista in noi ca o certitudine,
un ce care, paradoxal, ne tine legati de lume, desi ea, nemurirea, este deasupra lumii!
Suntem limitati de timp si de spatiu si oricat am visa, oricat de bogati sau de destepti am fi, toti sfarsim prin a muri!
Cum ar fi putut ei atunci sa accepte ca exista totusi nemurirea, ca pot accede la ea, daca nu puteau sa-L vada in Iisus pe Dumnezeu Insusi?

Sfântul Grigorie de Nyssa  spunea ca viața veșnică stă în a vedea pe Dumnezeu.”

Mantuitorul  spune ca secretul vietii vesnice sta in libertatea de a... asculta de Dumnezeu! 
Cat de frumoasa este acesta definire a libertatii!
Este un fel de intoarcere la origini, o constientizare, o recunoastere a slabei noastre naturi,  incapabila sa gereze statulul libertatii,  denaturandu-i sensul, cazand astfel in haosul libertinajului!

Tot ce ne spune Mantuitorul este 
spre trezire, spre recladire, spre restaurare!
Respectarea invataturilor Lui ne da acces la Cerurile cele Inalte, acolo unde nimic nu mai este la fel ca aici, unde totul devine de un firesc divin, desavarsit!

Tentatia neascultarii naste in noi indoiala, orbirea duhovniceasca, impietrirea inimilor noastre!


miercuri, 26 mai 2021

CAND IISUS VORBESTE IN TEMPLU...


La înjumătățirea praznicului, Iisus S-a suit în templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat? Deci, le-a răspuns Iisus și a zis: 
"Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis. 
Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cel care vorbește de la sine își caută slava sa, dar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el. Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți? "
Și mulțimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să Te ucidă? 
Iisus a răspuns și le-a zis: 
Un lucru am făcut și toți vă mirați. De aceea Moise v-a dat tăierea-împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om. Dacă omul primește tăierea-împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă. 
Deci, ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta Cel pe care-L caută să-L ucidă? Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos? Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristos, când va veni, nimeni nu știe de unde este. 
Deci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: 
Și pe Mine Mă știți și cunoașteți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți. Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine. 
Deci, căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.” IOAN 7: 14-30

Ca sa nu ma risipesc, pun aici ultimul verset din fragmentul evanghelic al zilei trecute:

În timpul sărbătorii, iudeii Îl căutau și ziceau: Unde este Acela? Și mulțimea se certa mult în privința Lui; unii ziceau: Este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește mulțimea. Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe față.”

Asadar, Il cautau. Iisus incepuse sa fie un motiv de disputa! 

Trebuie sa ne gandim la epoca. 
Ca sa vii in templu sa vorbesti, sa inveti, nu era dat oricui, la acea vreme! Cei care invatau aveau un fel de "pedigree" intelectual - fiind identificati, cunoscuti prin cei de la care primisera invatatura! Ei isi citau invatatorii, chiar daca mai adaugau pe ici pe colo si ceva pareri personale! 
Dar Iisus, de la cine invatase toate cate le stia?
Iudeii observau ca Iisus expune o imagine noua despre Dumnezeu, despre lege și despre om si, in mod firesc, se întreabau de unde vin aceste idei, de la cine si , mai ales, cu ce scop le spune!?

Mantuitorul, stiindu-le inima, le raspunde :

"Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis. 
Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cel care vorbește de la sine își caută slava sa, dar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el. 

Iisus pune la indemana noastra, pana azi, un alt criteriu al adevărului: valoarea cuvintelor unui om depinde de ceea ce vrea sa obțină prin ele! Daca ce vorbim este in spiritul lui Dumnezeu, acela este cuvant adevarat! Restul e doar mimare!

Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți? "

Vindecarea paraliticului in zi de sambata nu a fost o intamplare!
Prin incalcarea sabatului, Mantuitorul a dorit sa arate ca omul nu a fost facut pentru lege, ci legea a fost facuta pentru om! 
Ca Dumnezeu nu este un stapan nemilos, care a dat legi de dragul de a impila, de a Se impune! El nu vrea sa il sacrifice pe om ci se da El Insusi jertfa pentru om! 

Legea poate fi respectata in forma ei, eludand insa fundamentul, scopul ei final! Caci potrivit legilor date de Moise, iudeii gandeau sa-L omoare pe Insusi Dumnezeu, pentru ca a facut bine unui om in zi de sabat! Ce lege divina poate fi  asta?

Iisus le explica legea altfel. Pentru ei, faptul de a face din Dumnezeu un iubitor de om in slujba omului nu putea fi decat sacrilegiu!

Nu puteau intelege ca Dumnezeu ne vrea egali cu Sine, ca tocmai pentru asta ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa, ca pentru acest motiv L-a trimis pe Fiul intrupat, ca sa ne vorbeasca si sa intelegem cine suntem de fapt!

Un lucru am făcut și toți vă mirați. De aceea Moise v-a dat tăierea-împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om. Dacă omul primește tăierea-împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă. 

Incalcarea sabatului, motivul pentru care Si-a atras mânia religioasă a căpeteniilor poporului, era, evident, o interpretare formala a legii!
Dincolo de cuvinte sta ideea ca Fiul lui Dumnezeu a venit sa ne arate, sa-L intelegem in alt fel pe Dumnezeu! 
El ni-L infatisaza ca fiind un Tata iubitor care vrea sa fim si noi fii ai Lui, prin infiere!

"Mă știți și cunoașteți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți. Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine. 

Iisus era un om, desigur, iar intruparea Sa era, si inca este, dificil de inteles!
El a venit, ca Fiu, sa ne arate un anume chip al Tatalui, un chip pe care omenirea, in lunga sa peregrinare in pacat, l-a uitat!
Ideea unui Dumnezeu pedepsitor, a servit multora! 
Iisus insa ne spune ca El nu cere jertfa noastră și nu vrea pieirea noastra! Fiul lui Dumnezeul, chip al Tatalui, a venit in lume pentru ca noi, oamenii, sa ne reconstruim, sa ne redobandim increderea, libertatea si speranța, sa ne incredintam Lui!

Desi notiunea de apreciere, de judecata, pare sa locuiasca in minte, totusi omul, desi aude cu urechile, vede cu ochii, in final, de judecat... judeca cu inima!

Lumea atunci, ca si acum, s-a scindat! 
Asa e natura umana: cand apare ceva nou, nu e capabila sa fie unita; unii sunt neputinciosi in fata unui nou adevar, altii, din teama de a-si pierde privilegiile, nu vor adevarul!

Toate noi si vechi sunt toate!


Amin


marți, 25 mai 2021

"AI SAI" SI "MEDIATIZAREA" LUI IISUS


„În vremea aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare. Și era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. Au zis, deci, către El frații Lui: Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să ajungă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici frații Lui nu credeau în El. Deci, le-a zis Iisus: 
Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăște pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceți-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. 
Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar, după ce frații Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii, iudeii Îl căutau și ziceau: Unde este Acela? Și mulțimea se certa mult în privința Lui; unii ziceau: Este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește mulțimea. Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe față.”
IOAN 7: 1-13

Iisus a făcut minunea si a saturat cinci mii de oameni! 

Dar Domnul face si explica! 
Explicatiile Sale par nedorite sau, sa spunem, nepotrivite! 
Intelegem ca in mintea multora umbla ideea ca ar fi fost mai bine daca Iisus S-ar fi rezumat la a hrani poporul, fara a si explica! 
Caci, dupa ce Iisus a inmmultit painea, descoperind apoi si CINE este acea pâine, toți au fost oarecum scârbiți, contrariati, inclusiv discipolii!
După părerea lor, Iisus ar fi trebuit să tacă, pentru că atunci când a inceput sa explice... lumea a luat distanta!
Iisus insa nu tace, pentru că El este Cuvântul Tatălui!

Vorbind despre paine, Iisus abordeaza mai intai problema credinței… si aceasta tema va fi dezvoltata pe larg, caci e necesar sa intelegem in ce constă necredinta,  de ce există ea si de unde vine.

Cap 7 si 8, din Evanghelia dupa Ioan, ne sugereaza dorinta fariseilor de a-L omora pe Iisus, asta si pentru ca ... a vorbit! 

Acești „ai Săi”, despre care aflam, sunt acele persoane care-L cunosc foarte bine (Iisus fiind „unul de al lor”)  si care riscă să fie cei mai departe de credință.
În Evanghelia după Marcu, ni se spune chiar - referitor la acest moment - ca „ai Săi” au luat-o pe Maica Sa și au mers la Iisus, ca să-L ia acasă, căci spuneau că și-a ieșit din fire!

Asadar intaia condamnare a lui Iisus o dau cei din familia Sa, care cred  că și-a ieșit din fire”… 
Ei nu spun asta pentru ca IL cred rău - ei stiu că Iisus este bun - doar ca Il considerau prea ingenuu, si ca, in febra savarsirii minunilor, a luat-o razna! 
Asa ca, ei s-au gandit să-L ia, sa Il duca in alta parte si, poate chiar, sa-L si convinga sa faca doar cele de folos si sa nu mai spuna cuvinte care ar fi putut sa-I stirbeasca imaginea, sa-I slabeasca notorietatea!

Capitolele 7-9 relateaza deci fapte care se petrec in Templu,  la sărbătoarea corturilor.
Aici are loc un dialog al surzilor între Cuvântul - care este Domnul - si felul in care noi, toti, reactionam la Cuvânt, prin necredința noastra față de invatatura Sa.

Apoi, în capitolul al nouălea, va fi vorba despre... orbul care ajunge sa vada lumina, sugerand revelatia credinței!

Pana atunci insa ni se prezinta gândirea „fraților Săi” care Il sfatuiesc sa mearga acolo unde poate fi vazut si cunoscut, si unde sa faca minuni multe, evitand insa sa vorbeasca !
Pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care le facinu sa si auda!
Cu alte cuvinte, Îi spun lui Iisus să fie atent și să se rezume doar la minuni ! Caci, dacă ar fi înmulțit pâinea la Ierusalim, așa cum a făcut la ei, toti ar fi fost convinsi ca a venit Mesia si ca a început Împărăția lui Dumnezeu pe pământ!

În spatele alor Sai, stam toți, până la ultimul!
Ne numaram si noi intre acestia, ori de cate ori declaram ca-L iubim dar nu facem dupa exemplul Sau! 

SINAXAR 

Azi - 25 Mai - cinstim a Treia Aflare a Capului Sf Ioan Botezatorul

Crestinii i-au dedicat Sf Ioan nu mai putin de 6 sarbatori:
  • zamislirea sa (23 septembrie),
  • nasterea (24 iunie),
  • soborul lui (7 ianuarie),
  • taierea capului sau (29 august),
  • prima si a doua aflare a capului lui - (24 februarie)
  • si a treia aflare a capului sau (25 mai)

luni, 24 mai 2021

Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.


„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: 
Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu sunt viu prin Tatăl, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va fi viu prin Mine. 
Aceasta este Pâinea care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac. 
Acestea le-a zis pe când învăța în sinagoga din Capernaum. Deci, mulți din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? 
Iar Iisus, știind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă smintește aceasta? Dar dacă veți vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? 
Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. 
Căci Iisus știa de la început cine sunt cei ce nu cred și cine este cel care îl va vinde. 
Și zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. 
Și, de atunci, mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: 
Nu vreți și voi să vă duceți? Simon-Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.”

Ioan 6: 59-69

Aceste versete, asemenea celor citite saptamana trecuta, le regasim si in celelalte evanghelii si explica taina painii!
După înmulțirea pâinilor și după toate disputele nascute dupa aceasta minune, Iisus este recunoscut, pana in final, ca fiind Sfântul, Fiul lui Dumnezeu!
Numai ca, paradoxal, tocmai în acest moment Iisus prevestește si pătimirea Sa, când El se va face „pâine” și-Și va da viața pentru noi. 

Dincolo de pozitivitatea noastra de azi, textul este sumbru, negativ, caci vorbeste despre necredinta, sminteala, indoiala, chiar teama izvorata din cuvantul Sau, caci g
reu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?... 
Evanghelistul aduna toate cuvintele care sugereaza retractarea celor din jurul Mantuitorului, parasirea si tradarea Lui!
Pasajul vrea să sublinieze necredința (neîncrederea) noastră față de EL
Nimic insa nu e nou sub soare! 

Omul are rezervat un dar de pret de la Dumnezeu, pe care il priveste cu neincredere, respingandu-l din veci!
Adam și Eva, încă din grădină, aveau darul de a fi după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar nu s-au multumit si, pentru a avea mai mult... au incalcat regula!
Poporul lui Israel – în pământul făgăduinței – a avut si el darul pământului, dar nici lui nu i-a fost destul...
In darul absolut al lui Dumnezeu, în care El se jertfeste, daruindu-se  pe Sine – reacția omului este aceea de a nu se increde…

Darul lui Dumnezeu rezervat omului, anterior ispitei, căderii sau trădării, rămâne! Dumnezeu nu Isi ia darul!

Taina Euharistiei consta in aceea că Iisus se dăruiește tocmai celui care-L trădează, celui care se leapădă de El:
„Pentru că nu sănătoșii au nevoie de medic, ci bolnavii”…

sâmbătă, 22 mai 2021

"Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul"


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul. 
Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar, pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște. Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Dar toate acestea le vor face vouă din pricina numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăște pe Mine urăște și pe Tatăl Meu. Dacă nu aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar acum M-au văzut și M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu; iar aceasta, ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: «M-au urât pe nedrept». Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine. Acestea vi le-am spus ca să nu vă poticniți în credința voastră. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; și chiar va veni vremea când oricine vă va ucide pe voi va crede că aduce slujire lui Dumnezeu.”Ioan 15, 17–27; 16, 1–2

Fragmentul, la care suntem invitati sa reflectam astazi, face parte din miezul, esenta Evangheliei dupa Ioan! 
El constituie pregatirea noastra pentru momentele viitoare - Inaltarea si Coborarea Duhului Sfant.

Mesajul este ca iubirea totala pe care Tatăl o are pentru El, Fiul Sau cel din veci, este aceeași iubire pe care Iisus o are pentru fiecare dintre noi! 
Viața creștinului se defineste ca fiind iubirea pe care Iisus o are pentru noi. Iubindu-L, El devine viața noastra. 
El este în noi, caci pe cel pe care-l iubești îl porti mereu în inimă si devine viața ta, aerul, mancarea si bautura ta!

Credinta nu este o superstitie, nu este magia prin care, intonand niste cuvinte, suntem feriti de pericole! Credinta inseamna sa-L avem pe Iisus în noi, inima noastra sa fie ocupata de iubirea pentru El! 
Daca stim si intelegem această iubire, traim în ea si ea ne locuieste iar noi locuim in iubirea pe care Tatăl o are pentru Fiul Sau. 
Evident, nu pot nici cunoaste nici trai in iubire decat daca iubesc!

Indemnul: „Iubiți-vă unii pe alții, așa cum Eu v-am iubit pe voi”, ne ajuta sa descopar aceasta iubire prin care 
eu devin locuitor în casa Tatălui. 
Dacă nu imi iubesc aproapele, nu Il iubesc nici pe Tatăl și nici pe Fiul si, implicit și paradoxal, nu ma iubesc nici pe mine, care doar asa devin fiu infiat al lui Dumnezeu!

Exista o ordine a acestei iubiri: 
Il iubesc pe Tatal, pe Fiul, pe mine si, asa cum ma iubesc pe mine, il iubesc si pe aproapele meu!

Ce ar trebui, deci, sa Ii cerem, in rugaciuni, lui Dumnezeu, in numele Fiului Sau ? Puterea, capacitatea de a iubi!
Iubirea dintre noi, doar ea, ne da statutul de fii ai lui Dumnezeu si frati ai lui Iisus, Domnul nostru! Restul este doar minciuna!

Dumnezeu este iubirea reciprocă dintre Tatăl și Fiul si Duhul - este Treimea Sfanta si de o fiinta! 
Doar iubirea dintre noi face ca Treimea sa fie si pe pământ. 
Prin iubirea asta „Toți vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei, dacă vă iubiți unii pe alții”.

Dacă ne iubim între noi, fara sa facem trieri pe diferite criterii, de lume impuse, toti oamenii vor înțelege că Dumnezeu este Tatăl si Lui ne inchinam!
Dacă nesocotim un singur om Îl vom nesocoti pe Iisus, Fiul, care s-a făcut ultimul dintre toți oamenii.

„Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul”.


Cuvintele sunt simple, dar trebuie intelese ca ceva esential, vital! 
La ele suntem invitati sa meditam!
Tot ce facem in afara acestei iubiri este superstitie sau, mai rau, erezie!

„Pentru Hristos dragostea valorează totul. Ea este mama tuturor bunătăților, semnul de recunoaștere al ucenicilor Lui (Ioan 13, 35), ține strâns legate pe toate cele ale noastre, este trebuincioasă tuturor. Pe bună dreptate, deci, Hristos taie cu multă tărie rădăcinile și izvoarele urii, că ele vatămă dragostea. 
Nu socoti, deci, o exagerare cuvintele lui Hristos, ci gândește-te la faptele mari săvârșite prin îndeplinirea acestor porunci și minunează-te de blândețea acestor legi! Nimic nu-I este atât de drag lui Hristos ca unirea și legătura în dragoste a unora cu alții. De aceea și El însuși și prin ucenicii Lui - și prin cei din Noul Testament și prin cei din Vechiul Testament – vorbește foarte mult de porunca dragostei, răzbunând și pedepsind aspru pe cei ce o disprețuiesc, desființează dragostea și înrădăcinează în lume păcatul. De aceea și spunea Hristos: Când se va înmulți fărădelegea, se va răci dragostea multora (Matei 24, 12). Așa a ajuns Cain ucigaș de frate, așa Isav, așa frații lui Iosif! Așa au năvălit pe lume o mulțime de nenorociri! Pentru că s-a răcit dragostea! De aceea și Hristos taie din rădăcină, cu foarte multă grijă, tot ce o vatămă.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XVI, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 211-212

Amin


vineri, 21 mai 2021

„Eu sunt ușa”…


„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El: 
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe alături, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară. Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 
Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăși Iisus: 
Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.”

Imaginea păstorului era mitica în lumea ebraică: Avram, Iacob, David erau păstori, iar Moise era socotit păstorul poporului Său…

Păstorul are un raport particular si reciproc cu turma: el trăiește gratie turmei și turma trăiește datorita păstorului, care o conduce la pășune, la apă... Viata 
fiecaruia depinde de... celălalt!

Figura Dumnezeului-păstor este deasemenea una tradițională!

Aici, Iisus specifica faptul că există două feluri de păstori: buni si rai - asa cum există mai marii poporului, care oprimă și înrobesc si păstorul-Iisus, care vine să conducă omul la libertate și la viață.

Oile sunt aici tocmai poporul, poporul lui Dumnezeu…
Traditia romaneasca are si ea pastorul si oile sale!

"Staul”, in limba greaca, mai inseamna si „ingradire, împrejmuire, curte”… Curte are si templul! Curtea este si cea care ne ține izolati îmchisi!
In staul este necesar ca oile să stea pe timpul nopții, căci nu ar ști unde să meargă!
In cursul zilei insa oile stau in tarc doar daca sunt mulse, tunse, vândute, tăiate  etc

In fond noi toti ne gandim la lege, la Dumnezeu, la  religie ca la constrangere!
Însă „Iisus este lumina lumii", El aduce lumina, cu El vine ziua neintunecata!
Deci, a sosit momentul să ieșim din țarc, pentru a merge la pășunile datatoare de viata! oaia nu poate trai in tarc pt ca nu are ce paste!

Lumea insa are reprezentanti interesat ca noi, ceilalti, oile turmei, sa ramanem inchisi in tarcuri, si asta pt a ne "tunde", mulge", vinde...

Iisus spune: „Eu sunt ușa”…

Ușa este o gaura in zid,  E locul libertatii caci prin ea se poate intra și ieși. Iisus este spartura din zidul inchistarii. EL ESTE CALEA care duce la Dumnezeu… 

Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari,” 
Afirmatia ne socheaza poate insa istoria este plina de personalitati dubioase. Si asta de la Adam pana azi! TOTI calcam legamantul!
Singurul nepatat ramane Iisus! Acesta si doar acesta este un model! Restul... pulbere si fum!
Noi toti cochetam, fie macar in gand, cu pacatul, si Iisus tine sa ne spuna ca ne jucam cu focul, ca nu e bine, ca trebuie sa ne schimbam!

Jocul acesta ne face pe toți pierzatori!
Iisus continuă: „Eu sunt ușa... 
De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.”(v. 9) 
Asta nu înseamnă că Iisus vrea să ne facă să intrăm și să ieșim din „staul”, ci că  Omul care intră în El, în sfârșit va ieși din staul”…
„Și pășune va afla”… Adică va avea viața și libertate!

Amin

joi, 20 mai 2021

Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu


Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: 
Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 
Deci, iudeii murmurau împotriva Lui fiindcă zisese: Eu sunt Pâinea ce S-a coborât din cer; și ziceau: Oare nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, și nu știm noi pe tatăl Său și pe Mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer? Iisus a răspuns și le-a zis:
Nu murmurați între voi. Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l va aduce Tatăl, Care M-a trimis, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”  Ioan 6, 40-44

Discursul lui Iisus despre „pâinea care se coboara din cer” este asemenea dialogului purtat de Iisus cu samariteana, în care Isus a vorbit despre "apa care dă viață veșnică", cand samariteana i-a cerut: „Dă-mi si mie sa beau din această apă” care face sa nu mai insetezi. 
De data asta avem „o pâine” care dă viață veșnică deja de pe acum.  E acea pâine pe care toți o căutăm ca să trăim, cât mai bine posibil! Căutăm viața, sănatate si ne dorim sa nu cunoastem moartea. 
Aceasta e „pâinea” pe care o vrem si pentru care asudam!

Desigur, intuim cu totii ca e vorba despre Sfanta Euharistie, a carei esentiala taina trebuie insa sa o intelegem caci, fara sa intelegem acest mister, cand ne impartasim comitem o profanare!

El ne-a lasat sa intelegem ca "oricine vede pe Fiul și crede în El" ... poate "să aibă viață veșnică"! 
Urmandu-L pe Fiul, Il gasim pe Tatal care, prin Fiul, ne-a infiat pe noi!
Alegerea continuarii, a cautarii si a aflarii... ne apartine!

Instruirea, cunoasterea teoretica a cultului, fara traire nu ne apropie de Dumnezeu!  Dragostea este insa cea care ne ajuta sa-L gasim!
 
M-am intrebat - nu o data -  cum as fi procedat eu, ce as fi zis, ce as fi facut... de as fi fost contemporana cu Iisus!

Raspunsul vine insa cu timpul, cu timpul rugaciunii, al intelegerii iubirii, a castigarii duhovniciei. 
Apropiindu-ne de Mantuitorul, prin rugaciune, sperand la caldura Duhului Sfant, incercand sa punem in surdina duhul lumii, care ne bruiaza, vom putea intelege cele neintelese, ne vom regasi identitatea de fii, de copii infiati de Dumnezeu!

Daca El ajunge sa ni Se faca simtit este doar urmarea propriilor noastre nevoi, a propriilor noastre cautari.
Caci orice indoiala a noastra, orice intrebare in ce-L priveste este deja semnul nevoii noastre de El, nevoie ce dovedeste ca L-am gasit deja...   acolo unde este din veci: in launtrul nostru!


miercuri, 19 mai 2021

Eu sunt Pâinea vieții



„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: 
Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am spus vouă că M-ați și văzut și nu credeți. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis pe Mine. Și aceasta este voia Celui Care M-a trimis, ca, din toți pe care Mi i-a dat Mie, să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.”


Iisus Hristos a vorbit si a lucrat in numele, cu autoritatea si puterea lui Dumnezeu Tatal, a marturisit inaintea Apostolilor si a oamenilor misiunea Lui dumnezeiasca! 
M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis pe Mine

Invatura Sa, exprimata in cuvinte simple, in parabole pline de intelepciune, de adincime vesnic revelatoare a Ceva  mai presus de fire, nu a fost si nici nu poate fi depasita de nici una dintre religiile lumii, de nici un alt sistem de gandire religios, sau de alt gen, ea fiind  dumnezeiasca, revelata.

Evanghelia, adica Vestea cea buna, propovaduita de Iisus Hristos este un mesaj religios si moral, nu social, nici politic nici economic. 
Prin invatatura Sa, Mantuitorul urmareste mantuirea omului, adica  curatirea si eliberarea lui de pacate, restaurarea firii umane, reinnoirea, sfintirea si indumnezeirea omului.

Și aceasta este voia Celui Care M-a trimis, ca, din toți pe care Mi i-a dat Mie, să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.” 

Cine cauta altceva... este in afara adevarului hristic!

Cand ne spune  "Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată", Domnul Hristos nu se referă la o simplă pâine, ci la pâinea vieţii, la foamea si la setea de a-L cunoaşte şi urma pe Mântuitorul lumii. 

Cuvintele Sale nu sunt simple promisiuni  si jertfa Sa ne sta marturie! Prin tot ce a spus, El nu a facut altceva decat sa ne ofere caile si mijloacele prin care putem să dobândim veşnicia. 

Atunci când ne împărtăşim, primim Trupul şi  Sângele Sau ca hrana pentru drumul spre veşnicie. 
Prin Sfânta Împărtăşanie  intra in trupul nostru o faramitura de har şi un strop din dragostea divină!

Pâinea e simbolul vieții, iar viața, ca si painea, inseamna o seama de lucruri!
Pâinea este darul  pe care il primim prin unirea cerului cu pamantul! Daca nu este pământ, in care sa germineze samanta, si daca nu plouă nu e grau; daca omul nu lucreaza pamantul, nu strange si nu macina graul, nu e faina; daca faina nu e framantatura... nici pâine nu e! Pâinea este, iata , darul lui Dumnezeu si stardania omului, rodul muncii și al efortului: în pâine avem si binele și răul omului!
In pâine este munca si bucurie si asa simpla cum este, painea este ceva necesar!
Painea are in ea ceva sacru si tot ce putem spune despre ea putem spune si despre Dumnezeu! 
Si tot acest amalgam de bine, gasit in paine, devine cu adevarat important daca mananci! 
Mancand paine traiesti caci ea iti da forta! Iata de ce Hristos este painea vietii!
Dumnezeu Se dă pe Sine să fie mâncat și, inghitindu-L, El devine viața noastră, prin energia pe care astfel ne-o da, la fel ca pâinea!

Transformarea painii si a vinului, in Sfantul Potir, in trupul si sangele lui Hristos, este taina, Dumnezeu voind 
astfel sa ne dea viata Sa prin
viața Fiului! Fiul e pâinea!
Hristos acceptă TOT ca semn al iubirii Tatălui!
El trăiește în bucuria acestei iubiri și ne iubeaste si pe noi, asemenea! 
Aceasta e viața pe care Iisus ne invata să o traim pe pământ.
„Și aceasta este voia Tatălui”. 

Voia Tatălui este să mântuiască omul. Și fiecare om e mântuit dacă se știe iubit și dacă știe să iubească… Fără această pâine, care este Hristos, omul nu trăiește, ci doar utilizeaza creatia lui Dumnezeu numai pentru a o distruge!

Amin