vineri, 13 iulie 2018

DOMNUL ESTE ESENTA !

Evanghelia de astazi este ca o concluzie, asa, numai buna inainte de vacanta!

Oriunde ne poarta viata pasii, e necesar sa nu uitam ca doar Domnul are raspuns la toate intrebarile si medicament pentru toate durerile noastre! 
El stie totul! Ne stie si tupeul nostru si rautatile, slabiciunile
noastre, ca si libertatile pe care ni le permitem, uneori fara sa clipim macar... El ingaduie si inclinarea noastra spre tot felul de caderi, ispitele ce ne ies in cale si carora adesea le cadem victime! 
Dumnezeu nu are vacanta, asa ca... se cade sa nu-L uitam de vreme ce in El ne este nadejdea!

Nu intram in vacanta si in ce priveste rugaciunea ori ritmicitatea Liturghiilor, insa este incontestabil un moment in care noi, oamenii, desfatati de caldura verii, devenim... itineranti. Dar Domnul... e cu noi!

Cei pentru care Liturghia este a doua natura, merg  prin manastiri, prin biserici neumblate in timpul anului... 

Pentru noi, cei din afara Romaniei, e si timpul intoarcerii acasa! 
Unii poate chiar revin definitiv ... 

Nu este o vreme prea glorioasa - nici in lume, cu atat mai putin  in Romania - dar... ce ne este scris... le-om duce pe toate! Important este doar cum ne vom afla dupa lectiile vietii!

Sa ne ajute Domnul ca vremea vacantei sa ne creasca, sa ne imbogateasca si sa ne apropie de El!

Va doresc tuturor vacanta frumoasa dar si cu folos duhovnicesc!
Amin


„În vremea aceea a venit Iisus lângă Marea Galileei și, suindu-Se în munte, a șezut acolo. Și mulțimi multe au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, încât mulțimea se minuna văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând, și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.” MATEI 15: 29 - 31

vineri, 6 iulie 2018

AM PUTEA SA NE INCHIPUIM IMPARATIA LUI DUMNEZEU?

Pasajul evanghelic de astazi ma duce cu gandul la marturiile celor "rapiti" in rai - Sf Apostol Pavel, bunaoara!

Greu pentru noi, nevrednicii, sa ne inchipuim Imparatia lui Dumnezeu! 
Ceea ce este sigur este ca, odata simtita minunatia ei, omul binecuvantat de o asa traire nu mai ramane acelas, caci nu mai poate! Isi doreste asa de mult sa retraiasca senzatia aceea divina incat cate zile mai are... spera doar sa i se mai arate din nou! 

"Daca ne-am indulcit de dorita lumina a cerului ne aflam apoi pusi intr-o situatie cumplita:  Duhul Sfant ne lasa casa pustie, parasindu-ne! Noua ni se paruse ca de acum l-am gasit pe Cel cautat si contemplam Tainele cele din veac ascunse in sanurile Dumnezeirii. Si, intr-o clipita ne aflam din nou asemenea unui sarac gol. Fericiti suntematnci cand, dintru intunericul necunoasterii si al mortii suntem stramutati in lumina cea minunata; insa, cand cadem din Lumina in intunericul nostru cel mai dinainte atunci noi il traim cu o mai mare suferinta." Pr Sofronie de Sarov - Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pag 83

Iata cum descrie Sf Apostol Pavel, cu modestie, trairea lui - in 2 Corinteni, Capitolul 12 :

2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie 
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.
5. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
6. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine.

 
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Iarăși este asemenea Împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. Asemenea este iarăși Împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi la sfârșitul veacului: Vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Apoi, Iisus i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi. Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor.”
MATEI 13: 44-54

joi, 5 iulie 2018

ECHILIBRUL FRAGIL AL VIETILOR NOASTRE...

Astazi , iata, ni se propune insasi explicarea pildei graului si neghinei. Apostolii i-au cerut Mantuitorului sa le talcuiasca pilda , ceea ce El a si facut.

"Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui-rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii." 
Totul este absolut clar. Evident insa in minte ne vine intrebarea: "de ce Dumnezeu ii ingaduie pe diavol si pe cei rai?" 

Sf Ioan Gura de Aur in Omiliile sale ne explica:

După cum întovărășirea cu cei răi vatămă de obicei pe cei ce se amestecă cu ei, precum spune și preafericitul Pavel: "Vorbele rele strică obiceiurile bune" (I Corinteni 15, 33), tot așa și întovă­rășirea cu cei buni folosește ne­spus de mult celor care se apropie de ei. Asta e pricina că Stăpânul nostru cel iubitor de oameni a îngăduit să se amestece cei buni cu cei răi, ca să câștige cei răi ceva din această întovărășire și să nu rămână mereu în răutatea lor, ci, având mereu sub ochi pilda acelora, să culeagă ceva din această întovărășire. 

Apoi, ce dragoste este aceea neprobata la ceas de ispita sau in incercari? 
Aceasta ispita continua pe care o reprezinta raul din jurul nostru ne poate duce mai abitir la poalele Domnului.

Traim intr-un echilibru fragil. Ceea ce in clipa asta pare perfect... intr-o secunda se poate narui!
Constienti de aceasta ... instabilitate totul trebuie protejat: iubirea intre soti, dragostea pentru copii, atentia fata de ce ne inconjoara, comunicarea.
Orice bresa in familie e aducatoare de dezechilibre, iar daca ea survine cand copiii sunt adolescenti se poate distruge totul ca si cand nimic nu a fost. E foarte important insa si ce facem, cum facem, pana la varsta cand copiii devin adolescenti!

Astazi cel rau pare sa se fi instalat pe FB si Instagram si tinerii au devenit dependenti de asta crezand ca acolo pot spune orice, ascunsi fiind in spatele unui avatar.

Nu stiu daca exista statistici dar stiu ca multi tineri si-au luat viata din pricina hartuirilor de pe internet.

Sunt convinsa insa ca cei care vor veni, generatiile viitoare, vor fi mai puternici, mai precauti, vor sti sa se protejeze! 

Sa avem insa grija de copii si sa ii crestem in Duhul Domnului! Nimeni nu e la adapost altfel! 

Evanghelia zilei 


„În vremea aceea Iisus a intrat în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui-rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului: Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, care vor culege din Împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.” Matei 13: 36 - 43

miercuri, 4 iulie 2018

NOI, bobul de mustar si aluatul dospit


«Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlin­ească ce s-a spus prin prorocul, care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii». După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.»


Cum ajungem în Împărăția cerurilor

 

Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, Omilia I, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, p. 54
„Cuvântul Sfintei Scripturi este asemenea seminței, al cărei rost este să se înmulțească și să se răspândească, după varietatea ei, odată ce-i aruncată în pământ și dă în spic.
Rodul pe care-l obține un plugar încercat și beneficiar al unui ogor darnic este mult mai îm­belșugat. Așa se face că, mul­țumită unei culturi grijulii, o sămânță măruntă este ca un grăunte de muștar pe care l-a luat omul și l-a semănat în țarina sa și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât plantele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui.
Asemenea este și cuvântul care ni se citește din Cartea Sfântă. La început, el pare sărăcăcios și mic, dar îndată ce găsește un grădinar încercat și sârguitor, care-l cultivă și-l tratează duhovnicește, ia și el statura unui pom și-și desfășoară ramurile și crengile.
Pot veni cercetătorii și cărturarii acestei lumi, ca păsările cerului, cu aripile lor slobode, adică, cu strălucirea răsunătoare a vorbelor, cu speculații înalte și complicate; făcându-se robii raționa­mentelor lor, dacă ar râvni să sălășluiască în acest domeniu, care nu este material de vorbărie, ci principiu de viață.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia I, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 15
„Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată încât harul Duhului să fi ținut locul Scripturii în sufletele noastre. Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca și inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul cel Sfânt. Dar pentru că am îndepărtat harul acesta, haide să pornim pe o nouă cale, ca să-l dobândim iarăși. Prima cale era negreșit mai bună; și Dumnezeu a arătat aceasta și prin spusele Sale, și prin faptele Sale. Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam și cu urmașii lui, cu Iov și cu Moise, ci a vorbit cu ei față către față, pentru că a găsit curat sufletul lor. Când însă întregul popor a căzut în păcate grele, atunci da, a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a tuturor faptelor și cuvintelor lui Dumnezeu.”

Din Ziarul Lumina 04.07.2018

marți, 3 iulie 2018

DE-ALE VRAJMASULUI



Pericopa de azi este in sine o pilda pe care Mantuitorul insusi o explica.

Decriptand ca pentru noi, cei de azi, putem spune ca semanatorul este Dumnezeu, graul ce da rod sunt oamenii care cred in El, iar neghina... o reprezinta cei fara de Dumnezeu pe care diavolul ii stapaneste si ii dirijaza.


Domnul nu vrea sa secere neghina semanata de cel rau printre boabele de grau. El decide sa astepte momentul secerisului - desi neghina risca s compromita recolta!


Secerisul este momentul celei de-a doua veniri.

Domnul lasa totul pentru timpul acela, cel al alegerii, cand "graul se va separa de neghina"! Argumentul Sau este acesta: "ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul" - acesta operatiune putand sa dauneze si spicului de grau, omului lui Dumnezeu!


Istoria a cunoscut o multime de astfel de... epurari, cand pretul a fost platit de ... nevinovati!


Cred ca multi credinciosi pica in pacatul actiunilor extreme. Eu am inteles insa ca la Dumnezeu conteaza si rabdarea si suferinta si asteptarea... Caci de nimic din ce se intampla Domnul nu este strain! Nu noi suntem chemati sa alegem graul de neghina ! Domnul va face asta!
Noi... noi trebuie sa-L marturisim, sa credem in El, sa traim dupa legea Lui si sa aratam ca putem indura, spera si accepta voia Lui!

Restul... il Va face EL!

Si, pentru ca veni vorba de vrajmasia celui rau, va invit sa reflectam asupra relelor sentimente ale noastre fata de aproapele.

Invidia este o boala care macină sufletele multora dintre noi.

Pentru invidios pana si necazul cuiva poate fi prilej de invidie!

Sfinții părinți spuneau ca este o boala fără leac!

Orice se intampla in viata altora poate constitui pentru astfel de persoane un prilej de invidie: daca are "de ce are", daca nu are "cum de nu are"...
 

 Si nu e nevoie ca Invidiosul sa dea foc casei celui invidiat caci gândul lui rău ajunge!

Nimeni insa nu e la adapost - nici invidiosul, înnegrit de pacate groaznice, nici cel invidiat, neputincios in fata raului fără ajutor ceresc!
Pe oamenii ăștia, care au ce au cu alții, pierzând vremea necesară ca sa devină si ei cineva, munciți fiind de răul invidiei, ii putem asemăna cu neghina ce schimba calitatea grâului. 


Domnul însă ii poate ajuta pe toți: si pe omul slab il poate ajuta sa lupte si sa iasă victorios împotriva raului, si pe omul rău, sa scape de boala asta, altfel incurabila!


La Dumnezeu totul este cu putinta! 


„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina până la seceriș, iar la vremea aceea voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în hambarul meu."

Matei 13: 27-30