joi, 25 octombrie 2018

Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască

O data mi s-a intamplat  sa fiu intrebata care este in fond diferenta dogmatica intre DUMNEZEU CEL ortodox si Cel catolic. 
Cel ce ma intrebase era un francez...  dar la discutie participa si un englez catolic.
- Am sa-ti spun eu cat de simplu se poate - interveni englezul.  DUMNEZEUL lor mangaie pe cand al nostru ... pedepseste! 

Orice explicatie dogmatica ar fi fost de prisos asa ca... am zambit condescendent. Nu ma simteam pregatita sa spun ceva demn de luat in seama.

Bunicul meu m-a invatat ca, indiferent cat de scolit ori cat ai fi, sunt trei lucruri pe care trebuie sa le respecti ca sa ai liniste in viata: oricarui om, oricare i-ar fi statutul,  nu ai voie sa-i vorbesti de rau mama, tara si credinta!

De atunci au trecut o multime de ani, si peste lume si peste mine...

Cum as putea sa-L vad altfel pe Iisus decat ca pe salvatorul meu? La pedeapsa stiu ca ma osandesc singura in orice clipa in care ma abat de la Calea Sa, caci atunci când un creştin stă în legătură cu lumea, aduce, atât sufletului său, cât şi celor care îl înconjoară, cel mai mare prejudiciu! 
Crezand in El, nadajduiesc in bunatatea, iertarea si mangaierea Sa, traind ura fata de pacatele clipei si iubire fata de Lumina pe care o aduce El in mine cu fiecare gand bun !
Soarta intregii lumi sta in dragostea Sa pentru om si intelegerea Sa fata de slabiciunile sale!

În vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre ucenicii Săi și I-a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Și când s-au împlinit zilele înălțării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Și a trimis vestitori înaintea feței Sale. Și ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim. Și, văzând aceasta, ucenicii Iacov și Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: Nu știți, oare, fiii cărui Duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Și s-au dus în alt sat.” Luca 9, 49-56

miercuri, 24 octombrie 2018

"Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește"

RECASTIGAREA NEVINOVATIEI

Lumea este locul pervertirii sufletelor noastre, unde diavolul isi pune intreaga sa inteligenta in a ne ispiti si a ne castiga moartea. Dar tot aici este si taramul luptei noastre pentru curatire. Caci in lumea asta a venit Fiul Omului spre a ne arata ca este cu putinta sa ne recastigam nevinovatia copilului din noi. Oricat de armoniosi am fi... pacatul va lasa urme si nu va trece neobservat! Asa ca singura noastra sansa este lepadare de patimi, si urmarea modelului lui Hristos!


Marturiseam si cu alte ocazii cum ca Portretul lui Dorian Gray, a lui Oscar Wilde este cartea care m-a marcat pentru totdeauna.

Pe scurt: Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al frumosului Dorian Gray. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tinarul din tablou imbatrineste, pe cind modelul lui, Dorian, ramine neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti; doar creatorul lui, Basil Hallward, stie, iar pentru aceasta e ucis de Dorian Gray. Acesta din urma va ajunge si el la confruntarea fatala cu reflexia sa pictata si va sfirsi, imbatrinit dintr-odata, fara veste, victima misterioasa a imaginii din tabloul pe care atat l-a pretuit. (note de Magda Teodorescu).

Oscar Wilde a trait in timpul in care hedonismul era la loc de cinste iar cartea pare sa fie expresia luptei sale interioare intre obsesia frumuseti si cea a pierderii ei!

Duminica trecuta s-a citit Evanghelia vindecarii demonizatului. Aceasta minune a Mantuitorului are in ea incarcatura unei intregi teologii! Ma opresc insa acum doar la cel tamaduit.
Despre demonizatul din Ghergheseni, Sf Luca ne spune ca locuia în morminte, nu în casă, traind singur, departe de familie si de cei dragi; in nebunia lui se credea liber, desi uneori era pus in lanțuri; umbla gol, socotind că nu are nevoie de haine si credea ca in felul acesta era stăpân pe sine insuși, iar, cand sfarama lanturile, „era manat de demon în ­pustie” (Luca 8, 29). Lumea il ocolea temandu-se de el. Diavolii din el ii umbrisera frumusetea divina!

Dupa ce Mantuitorul i-a scos pe diavoli din trupul sau, oamenii au putut constata ca omul era îm­bră­cat și întreg la minte, șe­zând jos, la picioarele lui Iisus! El isi venise in fire!

Pacatul este instrument al diavolului. 
Indiferent de ce credem noi, pacatul e pacat si nu exista pacat mic sau pacat mare. Orice pacat lasa o urma in noi, ca si timpul! Oricat ar apela la operatii estetice femeile de azi, timpul si pacatele le raman in trupsi li se vad in ochi. Timpul le fura inocenta iar pacatul sufletele, lumina din ochi!

Imi povestea cineva, care a fost in Muntele Athos, ca exista acolo, intr-una din manastiri, un calugar extrem de urat la chip. Inalt, foarte slab, cu o fata descarnata, un nas mare si coroiat, ochii lui, cu corneea sangerie, lacrimau mai tot timpul. Omul acela insa, de indata ce incepea sa vorbeasca cu cineva despre Dumnezeu... era o lumina. Atat de transfigurat era de iubirea lui pentru Domnul si pentru oameni, iubire  ce izvora din el, incat nimeni nu mai baga de seama cele imperfecte ale fizicului sau!

Azi, cand traim in epoca imaginii ... ce purtam oare in noi, dincolo de frumusetea falsa data de fard si haine? 
Lumina sau intunericul?

Lumea are nevoie de o reinfumusetare, dar nu de una estetica si exerioara ci de una adanca, profunda venita din interior.
Lepadandu-ne de pacat ne recastigam puritatea copilului pe care Domnul il arata discipolilor ca exemplu!

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: "Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor." Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. 
Și a intrat acest gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine și le-a zis: Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.” Luca 9, 44-50

luni, 22 octombrie 2018

CINE ZIC MULTIMILE CA SUNT EU?


Asa Si-a intrebat Iisus discipolii.

Ca sa cuantific dragostea si credinta mea ma intreb adesea: "Cine as fi crezut eu ca Este daca as fi fost contemporana cu El?"
Este infinit mai usor azi pentru mine dar atunci, in vremea aceea... cum ar fi fost?
Oricate intrebari mi-as pune sunt de prisos. Toate au o singura explicatie: Voia Domnului!

„În vremea aceea, când Se ruga Iisus îndeosebi, erau cu El ucenicii, și i-a întrebat, zicând: Cine zic mulțimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alții Ilie, iar alții că a înviat un proroc din cei vechi. Și El le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învieze.” Luca 9, 18 - 22

sâmbătă, 20 octombrie 2018

BINE SI RAU - LEGE SI FARADELEGE

Acum vreo 10 ani am suferit o fractura la bratul stang!
Am purtat un manson de gips o luna de zile si, dupa ce mi-a fost indepartata carcasa aceea care ma impiedica sa-l misc, bratul meu arata deprimant de flasc si slabit.
Asta din pricina imobilizarii!
Cam asa vad eu lumea de azi: ca un brat scos din gips!
Am devenit o lume flascaita, fara zvanc, fara vointa, prea multa vreme tinuta in gipsul confortului. 
Ce se va intampla? Orice.
Ce mai putem face? Impasul pare de netrecut.

Sa ne rugam, deci, noi, cei care putem, vrem si credem! Sa-I cerem  lui Dumnezeu putere si intelepciune, forta si determinare!
Ca doar El ne mai poate salva de nebunii care circula liberi si de impostorii care ne conduc!
Nu ne lasa ca pe niste oi pierdute, Pastorule, si miluieste-ne pe noi pacatosii!

Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând: care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
Luca 15, 1-10

REVENIRE

A trecut ceva vreme ... de cand nu am mai scris. 
Parca niciodata, de la infiintarea acestui blog, nu am stat asa de mult timp departe ...
Desigur pot spune ca absenta mea motivata dar... nu ar fi 100% adevarat

Daca vara m-a tinut departe cu dezradacinarile produse de vacante, caldura si, nu in ultimul rand, lipsa de conexie internet, toamna m-a luat de mana si m-a pus la invatat... 

Asa cum am mai scris aici si in anii precedenti,  Centrul Ortodox de Studii si cercetare Dumitru Staniloae, de la Paris, mi-a oferit sansa, nesperata pentru o persoana de varsta mea, de a studia teologia, apeland la mijloacele moderne de comunicare. Astfel, pe parcursul unui an de studiu, o data sau de doua ori pe saptamana, ma asez in fata calculatorului, ma conectez si devin student! 
Pentru o suma modica am sansa de a urmari timp de un an scolar, din fotoliul meu, de acasa, pe ecranul computerului, niste prelegeri minunate, ocazie cu care, afland lucruri noi, simt ca ma cladesc spiritual. 


In cei 5 ani de cand fac asta, am invatat o multime de lucruri dar, mai mult decat orice, m-am apropiat de Dumnezeu mai in cunostinta de cauza, mai serios!

Unde mai pui ca, pentru cei ce doresc sa participe si nu au surse financiare, exista si varianta de a fi primi burse de studiu oferite de Centrul Staniloae!

La finalul unui an de studiu, ne intalnim cu totii - cursanti, profesori si organizatori - de fiecare data in alt colt al Europei!  


Anul acesta intalnirea a avut loc la Bologna, in Italia.
Cu acest prilej nu numai ca am putut verifica cam ce stim, ce am invatat, dar ne-am cunoscut intre noi, am vazut locuri minunate, ne-am rugat impreuna, am dezbatut cate ceva din intrebarile ce ne preocupa dar, mai mult decat toate astea, am fost in traire cu Dumnezeu, cu inima si gandul la El. 

Stiu ca studiul teologic in sine, strict teoretic, te poate chiar departa de Dumnezeu. Mintea singura nu Il descopera in Duh decat daca inima ta este pregatita sa-L primeasca, caci doar El singur ni se dezvaluie!
Cursurile astea tocmai asta fac: te pregatesc sa fii capabil sa primesti dezvaluirea Sa! 

Dar, daca noi nu-L cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu nu putem sti
nici daca Dumnezeu ne cunoaste trairile, necazurile şi ispitele noastre.


In opinia parintelui Sofronie Saharov , “esenta pacii lui Hristos sta in cunoasterea desavarsita pe care o avea despre Tatal!” Asemenea si noi, doar cunoscand Adevarul Vesnic vom reusi sa indepartam de sufletul nostru chinurile acestei vieti si sa ne incredintam Lui!
Multumesc Domnului pentru inca un an ingaduit si Ii
Cer iertare pentru toate caderile pricinuite de prea multa bucurie traita alaturi de cursanti si profesori!

Fie ca povestea asta minunata sa continue! 
Amin.