vineri, 17 martie 2017

IUBIREA CA PORUNCA

nu este o corvoada ci o binecuvantare!


E nevoie uneori de atat de putin, ca sa inseninezi un suflet intristat!
E destul un gest, un zambet, o privire, cateva randuri, o vorba si marasmul unui nefericit se poate transforma, ca prin minune, daca nu in fericire, macar in ceva suportabil.
O simpla invitatie la o cafea poate opri pe cineva din drumul spre moarte!
Un telefon, un SMS, ori un email, moderne mijloace de comunicare, pot sterge lacrimi, pot readuce curajul pierdut.

Adeseori ne cramponam de nerecunostinta, bani, timp, toate fiind numai motive puse ca obstacol in calea iubirii de oameni. 
Trecem pe langa nefericirile celorlalti ignorand adevaratele gesturi de compasiune, de dragoste si facand asta trecem peste propria noastra salvare! 
Gesturile iubirii sunt simple, extrem de simple si ne sunt la indemana mereu! 
Se spune "Mai fericit este a da decât a lua (Fapte 20, 35). Când primeşti, ţi se umplu mâinile, în timp ce atunci când dăruieşti ţi se umple sufletul!!
Este cu putinta sa dam putere unei flori, sa dam putere unui zambet... si prin asta sa schimbam lumea!

Unde ne duce iubirea de sine? Nu cumva finalitatea ei este singuratatea?
Daca ne-am gandi mai putin la bicisnica noastra existenta umana, imbibata in sentimente ostile, nu cumva am fi mai fericiti?  Oare nu ar fi mai de folos daca ne-am propune sa ne incredem mai putin in "minunata noastra capacitate de a ne descurca"  si sa fim mai smeriti, recunoscand ca, de fapt, nimic nu facem singuri si ca o multime de oameni contribuie zilnic la mica noastra fericire?

De ne-am iubi unii pe altii, asa cum a poruncit Mantuitorul, am putea intr-adevar schimba lumea, sau macar am ... ameliora-o!

Lumea lui Dumnezeu este lacasul iubirii!

Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: „M-au urât pe nedrept”. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Ioan 15, 17-27; 16, 1-2

joi, 16 martie 2017

Domnul potoleste furtunile vietilor noastre

ajutandu-ne sa rezistam lor!


Frica insamantata in om este un fel de "aplicatie" cu rol de aparare. Pe la noi se spune chiar ca frica pazeste pepenii. 😉
Asadar este absolut firesc sa iti fie frica. 

In mod normal frica declansaza in organism sistemele de aparare si potenteaza atentia, da putere, mareste viteza de reactie instinctiva.
Cand aceste sisteme s-au pus in functiune frica dispare.

Daca frica instinctiva devine paroxistica... lucrurile nu mai sunt conforme cu "aplicatia" pusa de Dumnezeu in noi.

Credinta ne ajuta sa infruntam orice furtuna s-ar abate asupra nostra. Tot ce avem de facut este sa ne incredem in ajutorul lui, sa facem tot ce ne-a invatat, asteptand linistiti ca El sa astampere vanturile!  


Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?  Matei 8, 23-27

miercuri, 15 martie 2017

CEL CE VA REZISTA PANA IN SFARSIT, ACELA SE VA MANTUI!

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
 îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. " din Epistola catre Galateni (5: 22, 23) a Sf.Ap.Pavel

Rabdarea, alaturi de celelalte daruri ale Duhului,  este o virtute! 
Capacitatea de a rezista, in general, de a invinge pana la urma, vine doar din puterea de a rabda.
Se zice ca pe cata rabdare avem ... pe atata iertare primim!

Din nerabdare si pripeala vin toate cele neplacute care sfarsesc adesea cu o revolta stupida fata de Dumnezeu, cu tragerea Lui la raspundere, cu intrebari ridicole la care nu poti primi decat raspunsuri pe masura, care dovedesc slaba credinta si lipsa de incredere, in fond neputinta de a rabda... 

Rabdarea se capata asadar cu ajutorul Duhului Sfant, dupa cum ne spune Ap. Pavel.
Buna noastra vointa, dorinta de a face fata probelor, aduce indurarea Duhului care ne intareste cu putere de Sus.

Oamenii sunt dispusi sa faca o multime de nebunii pentru a se autodepasi, spre a face ceva iesit din comun, pentru a se remarca! Dar adevarata remarcabilitate sta in a accepta cu rabdare incercarile vietii si a rezista lor!
Si asta este secretul unui suflet frumos!


Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui. 
Matei 10, 16-22

SA PLANGI


este o binecuvantare, caci lacrimile sunt dar de la Dumnezeu!

Prima noastra afirmare in lume vine prin... plans. E insa mai mult un strigat, un fel de a spune "hei, sunt si eu pe aici"!
Abia cand ne curg lacrimile... plangem!

Lacrimile mele le simt ca o materializare a ceva nematerial care ma locuieste - cum este gandul, fericirea ori nefericirea, mila si compasiunea, ciuda sau enervarea...
Cum ar putea sufletul sa duca povara durerilor de nu s-ar elibera prin plans?
Cum am putea sa ne dovedim simtirea daca nu am lacrima. Insusi fiul lui Dumnezeu a plans!

Calea lacrimilor drumul cel mai scurt spre intalnirea cu Dumnezeu! Schimbari fundamentale se produc in noi atunci cand, prin rugaciune, reusim sa iesim din abisurile in care nefericirea ne-a aruncat, simtind ca El ne-a ajutat, primind o mangaiere celesta, pe care nici o fiinta omeneasca nu ne-o poate da!






marți, 14 martie 2017

MINUNILE CREDINTEI

Citind evanghelia zilei de azi, ultimul verset mi-a adus in minte Icoanele facatoare de minuni si in special  una anume: cea de pe Tabor! 
Cand am fost in Tara Sfanta, in Biserica de pe Tabor, am vazut o icoana despre care se spune ca este o copie a uneia din Grecia si a ajuns acolo... pe mare.
Mi-am permis sa copiez si sa redau mai jos un text gasit pe blogul d.nei Mariana Gurza:
http://www.marianagurza.ro/blog/2013/05/27/icoana-maicii-domnului-de-pe-muntele-tabor/,  pentru ca el contine marturia unei maicute romance pe care eu nu am reusit sa o intalnesc!


"La mânăstirea ortodoxă de pe Muntele Tabor – muntele Schimbării la Faţă a Mântuitorului, locul în care Iisus Hristos Şi-a revelat, pentru întaia dată în faţa ucenicilor, caracterul Său dumnezeiesc (natura Sa dumnezeiasca n.m.) – există o icoană a Maicii Domnului neobişnuită (pare a fi tipărită pe un ziar), dar mare făcătoare de minuni! 
Numele icoanei este „Maica Domnului, trandafirul cel neveştejit”, aceasta fiind o copie a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Mânăstirea Marea Meteora din Grecia, al cărei hram este chiar Schimbarea la Faţă a Mântuitorului!
În mânăstirea de pe Tabor, ctitorită în sec al 19-lea de către arhimandritul român Irinarh Rosetti şi cedată ulterior grecilor, din lipsa monahilor români care să continue lucrarea, vieţuiesc astăzi câteva maici românce. Una dintre ele ne povesteşte istoria acestei icoane speciale a Maicii Domnului:
Un credincios din Insula Creta a dorit să ajungă în Ţara Sfântă, dar nu a avut posibilitatea. Atunci, a pus această icoană a Maicii Domnului într-o sticlă, a mers la malul Mării Mediterane, a aruncat sticla în mare şi s-a rugat: „Maicuţa Domnului, dacă nu pot eu să ajung în Ţara Sfântă, măcar această icoană să ajungă – dar să fie nu după voia mea, ci după voia ta!”. 
Ştiţi cum este marea, învolburată, dar Maica Domnului i-a făcut drum! Trei luni a făcut sticla cu icoana între Insula Creta şi Israel ( distanţa este de o mie de kilometri). Vedeţi că lângă icoană este, înrămată, scrisoarea de răspuns a Mitropolitului de Ierusalim către acel om (care îşi trimisese adresa, o dată cu icoana) şi e datată în anul 1958, la zece ani după declararea independenţei Statului Israel. 
Maica continuă: La puţină vreme, icoana a început să fie făcătoare de minuni, mai ales legate de naşterea de prunci. Nenumărate familii au revenit şi au spus că prin rugăciune la această icoană, Maica Domnului le-a ajutat – printre aceştia, de curând, chiar o familie din România, care de 13 ani îşi dorea copii!
Prima minune a fost infaptuita asupra unei fete de 14 ani, oarba din nastere, al carei tata, inchinator la Locurile Sfinte, a luat ulei din Sfanta Candela si i-a adus fetei acasa. A treia zi dupa ungere, fata si-a capatat vederea. Despre celelalte nenumarate minuni, stau marturie semnele de recunostinta lasate aici de cei ce s-au insanatosit. 
Numele originar al icoanei este Tama, fagaduinta. De aceea e bine sa-i promiti Maicii Domnului, dupa ce-ti pui dorinta, ca-i daruiesti ceva, oricat de mic, la intoarcerea acasa.
Icoana aceasta este intotdeauna înconjurată de mulţime de fotografii – poate ca nici o alta din Ţara Sfântă! – şi de plăcuţe metalice, care exprimă cererile pelerinilor către Maica Domnului!
De ce m-am gandit tocmai la acesta icoana? Pentru ca este mai mult decat evident ca doar credinta este izvor de minuni.
MINUNILE NU SE PETREC UNDE NU ESTE CREDINTA!
Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. 
Matei 13, 54-58

luni, 13 martie 2017

Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor

... cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi, aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Matei 13, 45-54

Este necesar sa învățam si sa ne spovedim!
Spovedania este o taina către a carei înțelegere ne poarta chiar exersarea ei!
Prin post reușim sa vedem clar, sa conștientizam unde si cu ce am greșit!
Pe scaunul spovedaniei mărturisim toate acele păcate găsite, descoperite, asumate si pentru a caror comitere regretam!

Spovedania nu este o conversatie ci o deversare a raului sălășluit in noi! Este un act de eliberare si acesta este motivul pentru care ceea ce am spus odată acolo, sub patrafir, nu ar mai trebui reluat!
Faptul ca repeți la următoarea spovedanie acelaș lucru dovedește fie ca nu ai reușit sa te încrezi in iertarea acordată prin intermediul duhovnicului, care a fost investit de Dumnezeu sa ierte fiecăruia de "70 de ori câte 7".... pacate, fie ca nu regreti inca, fie ca nu reușești tu sa te ierți! 
Si ce nu poți sa-ți ierți ... nu-ți poate ierta nici Dumnezeu!

Mai facem o alta confuzie la spovedanie: ne căutam scuze! "Am făcut cutare lucru dar am fost provocata... sunt neagra de suparare pentru ca cutare e rau cu mine! "  Din nefericire Adam si Eva au făcut același lucru: el a dat vina pe ea iar ea pe șarpe! Niciunul nu si-a asumat greșeala, rătăcirea, neputința de a se supune poruncii! Toate supararile noastre vin din propriile noastre slabiciuni, din neputinta de a fi cum ne-a spus Mantuitorul sa fim!

Se întâmpla adesea sa mărturisești, de exemplu, ca vorbești urat, ca înjuri! Preotul te asculta, îți cântărește smerenia si regretul tău si îți acorda dezlegarea! Daca la următoarea spovedanie pe lista păcatelor se găsește iarasi pacatul marturisit anterior... inseamnă ca nu ai facut mai nimic ca sa te îndrepti si asta e un abuz de încredere! Oare nu e normal sa încercam sa ne îndreptam, sa ne rugam, sa învățam sa ne stăpânim?
Creștinul trebuie sa lupte cu sine si nu cu lumea! Sa facă cele bune si sa urmeze poruncile lui Dumnezeu! Niciuna din ele nu este cu neputința de respectat si sunt toate lucruri știute in adâncul nostru căci reprezintă ceea ce am dori noi sa ni se întâmple noua!




duminică, 12 martie 2017

DUMINECA VINDECARII SLABANOGULUI DIN CAPERNAUM

este in traditia Bisericii ziua cinstirii Sf Grigorie Palama, cel care a adus Bisericii învăţătura despre posibilitatea cresterii omului în duhovnicie, prin apropierea de Dumnezeu prin curăţirea de păcat şi pocăinţă adevărată, prin rugăciunea neîncetată catalizata de Duhul Sfânt, şi, mai ales, prin dragostea lui Dumnezeu faţă de omul induhovnicit, până la unirea desăvârşită cu El, prin harul dumnezeiesc necreat.

Sfântul Grigorie Palama sustinea posibilitatea omului de a-l cunoaşte pe Dumnezeu si implicit de a se uni cu El prin pocainta, rugaciune neincetata si post.
Invăţătură acestui mare teolog ca si asceza sunt intrate in tradiţiei patristice a Bisericii ortodoxe.
Ceea ce a sustinut Sfântul Grigorie a fost faptul că evolutia spirituala prin virtuti creştine este legata de contemplare sau vederea lui Dumnezeu, "fiindcă mintea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om are mai ales calitatea de a-L căuta pe El şi a se adânci nemărginit în cunoaşterea şi în iubirea Lui. Ca să dobândească această dorinţă şi putere, creştinul are la îndemână Sfintele Taine ale Bisericii şi, prin acestea, harul dumnezeiesc nezidit."
Potrivit teoriei palamite, orice persoană, care are o natură proprie, poate fi cunoscută prin manifestările ei.
Dumnezeu, fiind necreat, se manifestă in lume prin energii necreate (ceea ce noi numim harul lui Dumnezeu).
Intreaga creaţie, si implicit omul, actioneaza prin energiile create, corespunzătoare naturii proprii.
"Energiile - fie ele necreate sau create - sunt distincte de persoana care le generează, dar nu sunt diferite sau separate de aceasta; astfel ni se face cunoscută persoana, însă esenţa persoanei nu se epuizează în manifestările ei, rămânând întotdeauna dincolo de acestea." Bogdan Dedu 

Grigorie Palama marcheaza prin teoria sa inceputul separarii gandirii occidentale de cea rasariteana.
Cele două curente se vor departa si vor sfarsi prin a avea si consecinţe diferite caci:
- în relaţia directa dintre Dumnezeu şi lume, prin energii dumnezeiesti necreate, păcatele sunt considerate boli, iar calea spre mântuire presupune pocăinţa şi vindecarea tocmai prin unirea cu Dumnezeu şi sălăşluirea harului Său în om; învăţătura despre mântuire ca vindecare pune accent pe iubire, libertatea omului avand un rol important.
- în relaţia indirectă cu Dumnezeu - realizata deci prin harul creat - religia devine morală, păcatele fiind considerate încălcări ale legii, ceea ce face ca în îndreptare să predomine pedeapsa, iubirea trecand in plan secundar.


În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? 

El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

Marcu 2, 1-12

sâmbătă, 11 martie 2017

Doamne, de voiesti poti sa ma curatesti!

Asa ii zice Mantuitorului leprosul despre care pomeneste evanghelistul Marcu!


Mantuirea noastra depinde incontestabil de voia lui Dumnezeu! Nu sta insa in puterea noastra a judeca in ce masura meritam sau nu gratia divina!
Rostul nostru este sa ne rugam, sa incercam permanent sa ne amelioram, sa devenim mai buni, mai asemanatori Mantuitorului, care a venit printre noi tocmai pentru a ne arata ca este posibil sa ne gasim in Domnul!

Pentru a primi mila, intelegerea si iertarea Lui e nevoie de o analiza serioasa, de gasirea in adancul nostru a lucrurilor care nu ne fac cinste, de marturisirea sincera, asa cum facem cand mergem la doctor!
Ca sa reusim trebuie sa ne rugam. Rugaciunea insotita de Post ne  ajuta sa facem pasii cuveniti. 
De restul... se ocupa Dumnezeu Insusi! 

Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo. Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu el. Şi aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine. Şi El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit. Şi venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni. Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: De voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit. Şi poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat, şi i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.
Marcu 1, 35 – 44

vineri, 10 martie 2017

E timpul curateniei de primavara!


Chiar daca este inca frig si vremea este capricioasa, luna martie vine cu planuri de munca! E nevoie de mobilizare pentru a relua ciclul vietii pamantului, anchilozat in odihna iernii.

Iarna trairilor noastre a lasat si in noi urmele negre al unei delasari pe care ea, profitand de inclinatiile noastre spre ... lene, a pus-o in calea noastra!

E vremea curateniei si pentru templul sufletului meu!
Suflete, ai grija si gateste-te, ca sa poti primi lumina si bucuria Invierii cu vrednicie!
Scoala si te marturiseste! Fa-ti examenul de constiinta si indreapta ce se mai poate indrepta caci niciodata nu e prea tarziu sa-ti vii in fire!

Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. Matei 21, 23-27


joi, 9 martie 2017

IERARHIA IN FATA LUI DUMNEZEU


este alta decat cea a oamenilor!


Este din ce in ce mai evident ca aceia dintre noi care au capacitatea de a se schimba cu adevarat, dupa criteriile lui Dumnezeu, sunt putini la numar.
Si ca suntem intoleranti fata de ei... este deasemenea clar!
Daca noi nu suntem capabili sa ne daruin deplin intru credinta in Dumnezeu, de ce ar fi altii in stare? Nu?


Logica omeneasca cu cea divina nu este prea des in concordanta, caci la Dumnezeu nu prea conteaza cand ai decis sa te schimbi ci schimbarea in sine si profunzimea ei.

Nu vechimea ingenunchierilor conteaza ci ardoarea cu care te abandonezi lui Dumnezeu. 
(Celor care poposesc aici le-as recomanda un film rusesc minunat - OSTROVUL - https://youtu.be/FF9SKw7yLcY
Filmul este o repozitionare in epoca de dupa razboiul mondial a vietii Sfantului Teofil Cel Nebun dupa Hristos, care a trait in Rusia acum 200 de ani!)

Acesta este si motivul pentru care convertirea este posibila pana un ultima fractiune de secunda a vietii noastre si este cu atat mai merituasa - mai zguduitoare - cu cat pacatele pe care le regreta cel in cauza au fost mai grele.
Exercitiul asumarii greselilor, al simtirii regretului fata de faptele, cu care nu ne mandrim in adancul constiintei noastre, este necesar, chiar primordial, pentru a reusi smerenia din urma, clipa in care ne pregatim sa ne infatisam Judecatorului, regretand ca nu am putut fi altfel!

Judecarea noastra va depinde hotarator de asumarea neputintelor noastre!
La Domnul vom cunoaste o alta ierarhie, in care cei din urma pot fi cei dintai! El e pregatit sa ne primeasca la Sine pe toti. Putini insa aflam odihna in bratele Sale!
Oricum Doar El stie de ce si cum ne miluieste!

Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa. Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar. Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. 

Matei 20, 1-16

miercuri, 8 martie 2017

In iubire e viata, in jertfa e viata, in daruirea mea catre celalalt ... e vesnicia

Traim cumva cu convingerea vesniciei, desi la tot pasul moartea e prezenta in vietile noastre, sfarsind prin a ne cuprinde!

Unii ne agatam de viata cu orice pret de teama unei vesnicii necunoscute. 

Dar care este vesnicia promisa de Iisus?

Parintele Galeriu spunea ca domnia sa a inteles ca a te desprinde de Dumnezeu este egal cu a muri si a iubi este vesnicie! 
Astfel vesnicia ne-o primim inca inainte de a muri, prin credinta in Dumnezeu!

"Am inteles ... ce inseamna aceasta realitate spirituala – cerul – si cat e de adevarata ea! 
Omul a pierdut intelesul de a purta in inima lui, dupa chipul lui Dumnezeu, duhovniceste, creatia, si sa ajunga la asemanare. 
De aceea Fiul lui Dumnezeu a coborat din cer, si a adus cerul pe pamant. Si in El e cerul; e Dumnezeu si Om. De aceea spune: “Nimeni nu s-a suit in cer” – nu tu te sui. Fara numai Cel care a coborat din cer, Fiul Omului Care este in cer. 
Si a coborat ca fiecare constiinta umana, fiecare suflet sa devina un salas ceresc; salas de lumina si de adevar.

Si adauga Mantuitorul: “Precum Moisi a ridicat sarpele in pustie, asa Se va inalta si Fiul Omului” (pe Cruce).
Mantuitorul, Care avea sa Se intrupeze si sa Se inalte pe Cruce, veninul sarpelui El il va rastigni. De aceea a zis: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie, asa Se va inalta si Fiul Omului” – pe Cruce. … “Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”
Deci Crucea inseamna rastignirea raului si cale spre inviere, inaltare. 
Cei din jur nu intelegeau – fariseii, carturarii: “Daca este Fiul Omului, coboara-Se de pe cruce”. Rastignitul din stanga, la fel: “Daca esti Fiul lui Dumnezeu...”. Sarmanii, nu pricepeau. Cum, sa vezi pe cineva rastignit si sa te inchini unui rastignit? 

Pavel a inteles: “Crucea e nebunie pentru elini (filosofii), sminteala pentru iudei (caci “blestemat e cel ce e intins pe lemn”; toti vinovatii Vechiului Testament erau osanditi la moarte prin cruce). Dar pentru noi e puterea lui Dumnezeu

Iar dupa Pavel va spune Ioan Gura de Aur: “Privesc la cruce, privesc la Hristos, si-L numesc Imparat pe Hristos pentru ca-L vad rastignit”. 
Cu adevarat, El e Imparatul, Care Se jertfeste pentru supusii Lui. Si-L numesc Imparat pentru ca El S-a jertfit pentru supusii Lui. Si asa sa faca orice imparat: sa se jertfeasca; iar prin jertfa sa rastigneasca raul. Caci jertfa ucide egocentrismul, pacatul. 
Cum am spus de atatea ori, si am invatat: orgoliul este demonic. 
...Fiul lui Dumnezeu a venit sa rastigneasca pacatul, orgoliul, deci moartea. Caci daca prin pacat jertfa, care ne instituie in fata lui Dumnezeu, Adam a transformat-o in moarte, prin despartire, in Hristos, pe Cruce, moartea se transforma in jertfa, care duce la inviere.
De aceea a zis Iisus: “Precum a inaltat Moisi sarpele in pustie, asa se va inalta Fiul Omului pe Cruce”. Si daca veninul sarpelui ... ucidea, jertfa lui Hristos pe Cruce, invierea, vindeca. 
Si-n jertfa e impartasirea iubirii datatoare de viata, care aduce invierea.  Intr-adevar, asa S-a inaltat Fiul Omului pe Cruce, din iubire.

Pentru ca urmeaza cuvantul, uimitor, din Evanghelie: “...asa se va inalta Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. 
In iubire e viata, in jertfa e viata, in daruirea mea catre celalalt. 
Cand ma daruiesc tie si tu te daruiesti mie, suntem in iubirea divina, in viata, in marturia vietii. Caci iubirea este principiul vietii. 

Si vine cuvantul uimitor, unic, al Evangheliei: “Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. 
Fiul Sau unic! Iubitilor, ce-i mai scump pentru un tata (ca si pentru o mama), decat fiul?! Fiul iubirii lui Dumnezeu, al Parintelui ceresc. ... Ce e mai scump pentru Tatal, daca nu vistieria Lui – Fiul si Duhul Sfant? 
Si asa L-a daruit pe Fiul Lui, sa Se intrupeze de la Duhul Sfant si din Fecioara, L-a daruit “ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. L-a daruit, pana pe Cruce, Vistieria Lui, ce are mai scump Tatal a daruit, si sa ne impartasim din El, din Fiul Lui, din viata Fiului Lui, in Duhul Sfant ... “ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”

Si incheie Evanghelia asa: “Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume sa judece (sa osandeasca) lumea, ci sa se mantuiasca lumea prin El”. 
Sa crezi in El, cum S-a intrupat, de la Duhul Sfant si din Fecioara, si cum la Cincizecime a trimis Duhul Sfant, ca sa Se intrupeze El in fiecare din noi, in fiecare inima fecioara. Inima fecioara, nu uitati: atunci cand inima noastra e casta, fecioara, deodata se lumineaza si devine cer."
 Extras din Predica Dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci a Parintelui Galeriu 

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Ioan 3, 13-17

marți, 7 martie 2017

CONTRARIETATILE DIN SPUSELE MANTUITORULUI

necesita o judecata adanca si inteleapta care decurge din experienta purtarii crucii!

La o prima vedere, citind fragmentul de mai jos,  am putea deveni circumspecti.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 

Cum vine asta ?

Mie azi imi este clar ca cei care nu au fost incercati de suferinta au dificultati in a intelege cum se poate sa pui iubirea pentru copilul tau pe locul... 2!

Si totusi, cand te gasesti mai bine vei intelege ca in probele durerii ai fost absolut singur, singur tu cu El! Nimeni nu poate intelege singuratatea ta in afara Mantuitorului! 

Dragostea pentru copii este lumeasca, sapa in carnea ta, dar atasamentul pentru Hristos trece dincolo, caci se petrece  in intimitatea cea mai adanca a sufletului crestinului!

Pentru copii suntem egoisti, partinitori, nedrepti si chiar rai cateodata! Simtim nevoia sa-i punem mai presus de altii... Pentru soti sau iubiti  simtim uneori gelozie, ranchiuna, trecand uneori rapid de la dragoste la ura. Fata de parinti suntem atasati intr-un fel egoist, deasemeni!

Cine a invatat sa-L iubeasca pe Hristos precum se cade, dragostea ce o poarta in el face sa-i creasca si iubirea fata de ceilalti, e capabil sa imparta dragoste, sa fie milostiv.

Cand intelegi acest aspect al iubirii... esti pe calea cea buna dar, daca si poti iubi asa... esti binecuvantat!

Dar secretul sta in Cruce si in felul de a o purta!


Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.
Matei 10, 37-42; 11, 1

luni, 6 martie 2017

POVARA VIETII

o avem de purtat - fie ca vrem, fie ca nu o vrem, fie ca o constientizam fie ca habar nu avem ca e... povara!

 

Fiecare om isi traieste durerea lui, precum si fiecare clipa de fericire, a carei umbra o face unica si care il poarta pe cai luminate ori intunecate, in virtutea dreptului sau de a alege!

Cei care experiaza co-patimirea cu Hristos trec pe nesimtite prin toate cele pe care le au de trecut, poarta altfel povara vietii! 

Imi vine acum in minte un vis, pe care l-am avut in tineretea mea si care mi s-a repetat de cel putin trei ori, conditie ca sa deosebesti o ispita ori o inchipuire  de ceea ce se cheama un semn!
Visul acela - pe care nu l-am uitat niciodata si de care imi amintesc la fiecare incercare - reprezenta de fapt un film al vietii mele, starea sufletului meu pe parcursul trecerii mele prin lume, alternanta intre bine si rau, intre liniste si zbucium si depasirea momentelor grele cu sudoare si frica dar... depasire! 
Am ramas mereu acrosata de Dumnezeu dar atunci cand mi L-am luat sprijin totul a devenit mai simplu, povara mi s-a usurat si drumurile mi s-au dezlegat!

Trecerile facute la brat cu Hristos nu ne incranceneaza, nu ne fac ranchiunosi nici acriti si dusmanosi! Cu El incercarile devin competitii castigate si nu pedepse dureroase!

Ajuta-ne, Doamne sa purtam povara crucii noastre astfel incat sa fim demni de Tine! Amin!

Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
 

Matei 11, 27-30

duminică, 5 martie 2017

PRIMA DUMINICA DIN POSTUL MARE

este dedicata ORTODOXIEI, ortodoxia fiind credinta lasata noua de insusi Mantuitorul Hristos!

2017 a fost numit de catre biserica noastra ca An omagial al sfintelor icoane, al iconarilor si pictorilor bisericesti si Anul comemorativ Iustinian Patriarhul si al aparatorilor ortodoxiei in timpul comunismului.

Cu aceasta ocazie vom putea afla lucruri incredibile, despre oameni a caror credinta a fost incercata atingand martiriul.
Ortodoxia nu consta numai in felul in care am fost botezati ci este o marturie permanenta, uneori jertfelnica, in credinta cea adevarata!

vineri, 3 martie 2017

A FI INTRU MANTUITORUL HRISTOS


inseamna a ne impartasi din Cuvantul, cu Trupul si Sangele Lui.


Departarea de Hristos ne duce pe carari nestiute unde primejdiile ce pot slabi sufletul nostru sunt nenumarate si atat de insinuante incat nu le observam decat prea tarziu!

Primirea Sfintei Euharisti este o traire in Hristos care isi are unicitatea ei si pentru care este necesara o anume pregatire.  Este nevoie de o adanca cercetare a constiintei noastre, de regret sincer pentru "umbrele" aduse de noi in lume si de  sincera marturisire.

Prin spovedanie punem in cuvant rostit gandul ascuns al constiintei, iar urechile noastre auzindu-l ar trebui sa ajute sufletul sa simta coplesitoarea rusine pe care o va trai in fata Judecatorului! 

Prin Hristos ni se deschide Calea spre Imparatia lui Dumnezeu, El, Dumnezeu si om deopotriva, avand misiunea aducerii noastre in locurile vesnicei fericiri.

Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă. Ioan 15, 1-7

miercuri, 1 martie 2017

PRIMA SAPTAMANA DIN POST

Este una complicata!

In primul rand pentru ca ispitele firii noastre dau navala! 
Toate hibele felului nostru de a fi ies afara! 
Suntem pusi la incercare: reusim sau nu sa facem fata? 
De cele mai multe ori NU! 

Firea noastra, vizibil slaba, are nevoie de intarire si intarirea aceasta vine doar prin detectarea si constientizarea slabiciunilor noastre si apoi, prin rugaciune, insistand, ne vom curata! Acesta este rolul ispitirii: sa intelegem, cercetandu-ne in adanc, si sa lucram la schimbarea noastra!

Avand credinta curata si puternica orice este cu putinta!
Ispitirile ne pun in fata relele firii noastre si ne arata ca nu numai ceilalti ci nici noi nu suntem deasupra greselilor, a rautatilor... 
E nevoie sa ne rugam, sa putem sa-i iertam pe ceilalti si sa ne rusinam de tot ceea ce suntem noi in stare sa facem, dincolo de voia Domnului!

Apoi, saptamana aceasta, nici trupul nu este ferit de ispitirea mancarii de care incercam, prin post, sa ne tinem deoparte.
Ne repezim la cele "de fruct", cum se spune, capul ne doare...
Si totusi, privarea de mancare ramane un exercitiu cu mult mai usor decat cercetarea duhovniceasca, abtinerea de a gandi si a face rau!
Cu cat ne credem mai capabili sa facem fata ispitelor, cu atat ele vor fi mai puternice! Cu cat inaintam cu atat dovezile invatarii trebui sa fie mai puternice!
Drumul duhovniciei nu este usor si fara jertfa nimic nu-i cu putinta!

Treime Sfanta... ridica de la noi lantul cel greu al pacatului si ca o milostiva da-ne lacrimi de umilinta! 
Si, macar la sfarsit, mantuieste-ne! (din cantarile Canonului cel Mare al sf Andrei Criteanul!)



Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi. Marcu 11, 22-26 şi Matei 7, 7-8