Asadar un parinte, indurerat de boala fiului sau, vine si ii cere smerit ajutorul Mantuitorului.
Acesta intelege ca diavolii il chinuiau pe tanar si, certandu-i, ii alunga din trupul tanarului.
Citind versetele urmatoare, intelegem ca apostolii s-au dovedit neputinciosi in aceasta lucrare - ei neavand inca putere pentru asa ceva, putere ce le va fi data la Cincizecime!
Va urma si indrumarea Mantuitorului spre necesitatea postului si a rugaciunii catre Dumnezeu, ca si o dezvaluire a puterii credintei!
Din relatarea tatalui, aflam ca tanarul adesea cade în foc și adesea în apă !
Va urma si indrumarea Mantuitorului spre necesitatea postului si a rugaciunii catre Dumnezeu, ca si o dezvaluire a puterii credintei!
Din relatarea tatalui, aflam ca tanarul adesea cade în foc și adesea în apă !
In simbolistica biblica : focul reprezinta purificare dar si judecata finala; apa este vitala insemnand viata, renastere dar si distrugere.
Asadar lunaticul era puternic dominat de forte demonice care nu puteau fi anihilate decat prin puterea credintei, post si rugaciune!
Sigur, prin misiunea sa divina, Mantuitorul il vindeca pe tanarul greu incercat, dar mesajul adresat noua ramane limpede: nimic nu putem fara a crede cu putere in El, fara a posti si a ne ruga!
Dincolo de vindecarea lunaticului, staruie, ca un abur fin, durerea parintelui!
Cati parinti nu se tanguie la ceasul acesta cerand indurare de la Dumnezeu pentru copiii lor sau chiar ignorandu-L ori judecandu-L pe Dumnezeu?
Societatea de azi a devenit atat de egoista incat orice incercare aparuta in viata noastra e pe cale sa devina o lupta personala cu Dumnezeu in locul unei smerite rugaciuni! Vrem sa intelegem tot - chiar si lucruri pe care nu avem capacitatea de a le intelege decat crezand pur si simplu!
Nimic nu ni se aseaza in cale fara un motiv. Suferim pana invatam ceva, pana intelegem ce trebuie sa intelegem, pana ne dam seama ca trecerea noastra pe pamantul acesta trebuie sa insemne ceva!
Orice fiinta, oricat de neinsemnata, are o misiune, lasa o urma in sufletul cuiva, este elev sau profesor, invata sau transmite ceva semenilor! Totul in lume, oricat de dezvoltata ar fi ea, merge spre comuniune, fiind o impreune-lucrare comunitara! Dincolo de rautati si pacate, ne rugam unii pentru altii, suferim unii pentru altii, incercam sa luam exemple, sa dam exemple... traim impreuna, chiar si de ne credem singuri si detasati!
Rostul nostru este sa parcurgem intr-o viata - unii chiar pe nestiute - cel mai lung drum: cel de la minte la inima!
Asta ar trebui sa fie scopul zbaterii noastre: sa judecam cu inima!
În vremea aceea ucenicii L-au întrebat pe Iisus, zicând: Pentru ce, dar, zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El, răspunzând, a zis: Într-adevăr, mai întâi va veni Ilie și va așeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; așa și Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înțeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. Și, mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine! Atunci Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.”
Sigur, prin misiunea sa divina, Mantuitorul il vindeca pe tanarul greu incercat, dar mesajul adresat noua ramane limpede: nimic nu putem fara a crede cu putere in El, fara a posti si a ne ruga!
Dincolo de vindecarea lunaticului, staruie, ca un abur fin, durerea parintelui!
Cati parinti nu se tanguie la ceasul acesta cerand indurare de la Dumnezeu pentru copiii lor sau chiar ignorandu-L ori judecandu-L pe Dumnezeu?
Societatea de azi a devenit atat de egoista incat orice incercare aparuta in viata noastra e pe cale sa devina o lupta personala cu Dumnezeu in locul unei smerite rugaciuni! Vrem sa intelegem tot - chiar si lucruri pe care nu avem capacitatea de a le intelege decat crezand pur si simplu!
Nimic nu ni se aseaza in cale fara un motiv. Suferim pana invatam ceva, pana intelegem ce trebuie sa intelegem, pana ne dam seama ca trecerea noastra pe pamantul acesta trebuie sa insemne ceva!
Orice fiinta, oricat de neinsemnata, are o misiune, lasa o urma in sufletul cuiva, este elev sau profesor, invata sau transmite ceva semenilor! Totul in lume, oricat de dezvoltata ar fi ea, merge spre comuniune, fiind o impreune-lucrare comunitara! Dincolo de rautati si pacate, ne rugam unii pentru altii, suferim unii pentru altii, incercam sa luam exemple, sa dam exemple... traim impreuna, chiar si de ne credem singuri si detasati!
Rostul nostru este sa parcurgem intr-o viata - unii chiar pe nestiute - cel mai lung drum: cel de la minte la inima!
Asta ar trebui sa fie scopul zbaterii noastre: sa judecam cu inima!
În vremea aceea ucenicii L-au întrebat pe Iisus, zicând: Pentru ce, dar, zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El, răspunzând, a zis: Într-adevăr, mai întâi va veni Ilie și va așeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; așa și Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înțeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. Și, mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine! Atunci Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.”