Domnul a ales un popor, dintre toate: poporul care si-a dezvoltat traditia tinand cont de El, pastrand invataturile Lui de-a lungul veacurilor.
Poporul acela insa a inceput sa piarda din rigoarea credintei si Domnul le-a trimis prooroci care sa ii avertizeze pe oameni si sa-i faca sa revina pe calea cea buna.
Dar oamenii poporului ales i-au alungat pe acestia si chiar i-au ucis.
Veacuri la rand au cerut si au primit ajutorul lui Dumnezeu. La fiecare incercare insa ei au cartit si L-au tradat pe Dumnezeu.
Atunci Domnul, iubind lumea, si-a trimis Fiul sa se intrupeze in om, fara de pacat, ca sa le arate oamenilor cum trebuie sa fie si ce este necesar mantuirii.
Numai ca ei nu L-au vrut si iar s-au indoit! Astfel li s-a luat lor statutul de popor ales si Domnul a devenit Dumnezeul tuturor celor ce au crezut in El!
Si toata aceasta lucrare de mantuire a lumii, Planul lui Dumnezeu, s-a desfasurat astfel incat cei in care credinta s-a rezumat la litera legii, pierzand spiritul ei, sa nu mai poata sa inteleaga ceea ce li se intampla si sa ramana in nevrednicia lor incremeniti intr-o lege pe care au facut-o nefunctionala!
Si totusi e bine de stiut ca Dumnezeu nu-si schimba alegerile ci le dezvolta!
Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare. Cine are urechi de auzit să audă. Marcu 4, 10-23
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu