ADAM SI EVA, INTAIA POVESTE

„Toată atenţia Raiului era pe Eva. Cu ea trebuia să se întâmple „Ceva” prin care să se Descopere TAINA mult AŞTEPTATĂ”

În Rai, Adam şi Eva aveau un Chip dar unul deosebit. 

Toate Făpturile şi Vietăţile create erau PURTĂTOARE de CHIP DIVIN , dar Adam şi Eva mai posedau un "ce", care le dădea o infatisare aparte.

Îngerii erau Chipul direct Spiritual al LOGOSULUI  DIVIN şi prin aceasta se si Asemănau cu EL. 

Făpturile Naturii mărturiseau Nenumăratele Forme ale Creatorului, care, în Cântecul lor de IUBIRE, inaltau oda Creaţiei. 

Adam şi Eva aveau Chip de OM ,  CHIPUL Lui DUMNEZEU transpus şi în Creaţie.

Îngerii şi toate Făpturile aratau coborârea DIVINULUI fiind PURTĂTOARE ale FRUMUSEŢII DIVINE, aratand DIVINUL în toata Măreţia Sa, chiar dacă printr-o Natură Creată. 

Dar oamenii Adam şi Eva aveau o Înfăţişare de „altă” natura. 

Toate făpturile sunt DIVINul care priveste în Jos, DIVINul imbracat în haina Creaţiei. 

Adam şi Eva  au PRIVIREA Orientată în SUS. Îngerii şi Făpturile Naturii sunt DIVINul care „Se face şi Creaţie”, dar OMUL este „Creaţia care se face si DIVIN”.

În Îngeri şi in Natură se se vede mana Măiastră şi Minunată a lui Dumnezeu. Dar în OM nu se  vede doar DIVINUL, ci DIVINUL Împreună şi deodată cu Firea Creată. 

Şi Firea Creată a OMULUI priveste dincolo de sine, ceea ce-i dă CHIP DIVIN creatului . 

Dacă în Îngeri şi Natură DIVINUL Se imbracă în Chipul Creaţiei, în OM, Chipul Creat se ÎMBRACĂ în CHIPUL DIVIN. 

În Natură trebuie să Vezi DIVINUL sub „ascunzişul” Chipului Creat, dar la Omul Adam şi Eva trebuie să Vezi CHIPUL Lui DUMNEZEU în Afară .

OMUL este aratarea lui Dumnezeu, în FAŢA căruia trebuie să I te ÎNCHINI. În OM, DUMNEZEU nu mai este „ascuns” de Firea Creată, ci este în „Afară peste Firea Creată”. 

Îngerii şi Făpturile Naturii sunt „PURTĂTORI în Sine” ai DIVINULUI, pe când OMUL este PURTĂTOR în „Afară” al DIVINULUI.

Şi  Adam şi Eva aveau astfel o ÎNFĂŢIŞARE aparte, în care CHIPUL Lui DUMNEZEU trebuia să se ARATE la FAŢĂ.

În Rai totul era aşa de plăcut şi tihnit, dar se AŞTEPTA cu nerăbdare „ARĂTAREA FEŢEI Lui DUMNEZEU”. Şi ARĂTAREA avea să fie în CHIPUL de OM. Adam şi Eva erau cei care PREGĂTEAU, prin Chipul de OM, să VINĂ Însuşi DUMNEZEU FIUL şi să Se ARATE.

O, TAINĂ minunată şi înfricoşătoare!

Adam şi Eva erau astfel cei mai „Iubiţi” în Rai şi toate se plecau inaintea lor. Adesea Însuşi DOMNUL VORBEA cu ei, Învăluit într-un „Nor Luminos”. 

După fiecare ARĂTARE de acest fel, Adam căpăta o „Strălucire” deosebită şi mai ales Eva parcă „purta tot Universul în Braţe”.

În Rai era totul de o Frumuseţe nespusă. 

În mijloc se inalta  POMUL VIEŢII. 

Aici Adam şi Eva stăteau cel mai mult. Aici Se ARĂTA adesea DOMNUL şi VORBEA cu ei. 

Acest POM se deosebea total de ceilalţi arbori. Avea o „Culoare mai VIE” şi flori ce nu semănau cu cele Pământene. O taina încă „neştiută” era rodul acestui POM al VIEŢII.
Din toţi Pomii raiului ei au mâncat câte un Rod, dar din POMUL VIEŢII încă nu. Şi era ceva minunat când Eva stătea adesea în Genunchi sub EL şi îi cădea pe Piept o FLOARE, care apoi dispărea undeva în ea. Şi de fiecare dată se repeta acest fapt, de parcă toate FLORILE POMULUI VIEŢII tindeau să-i cadă pe Piept.

Nu departe mai era încă un „pom, urât şi gol”, pe care „chipul unui şarpe” se profila fantomatic. Acesta, deşi nu avea frunze şi nici flori, avea în schimb un „fruct lucios, de un negru obsedant”. Toate Vietăţile ocoleau acest loc nutrind o repulsie inexplicabilă. Ochii „şarpelui fantomatic” îi atrăgeau uneori pe Adam şi Eva, care apoi fugeau pur şi simplu cuprinşi de frică. 

DUMNEZEU îi avertizase ca nu cumva să „mănânce” din acest fructele acelui pom, pentru „că vor muri”. 

Odată „şarpele” s-a repezit la Eva să-i smulgă FLOAREA POMULUI VIEŢII din Piept.

– Nu te speria, i-a zis el, aş vrea să văd şi eu această FLOARE. Mai mult, m-aş bucura dacă aţi gusta şi voi din „fructul pomului meu”, ca să cunoaşteţi ceva „ce nu este” în tot Raiul. 

Vedeţi, sunt „Trei Lumi” în Rai: Făpturile Create, POMUL VIEŢII DIVINE şi „pomul meu, al unei lumi dincolo şi de DIVIN şi de Creaţie” (o taină pe care DUMNEZEU v-a interzis-o, ca să nu cunoaşteţi Binele şi răul, si sa fiti ca EL).

DUMNEZEU a Creat Lumea in Trei Chipuri,:  Îngeri,  Făpturi ale Naturii şi  Omul. 

Îngerii au fost Creaţi ca Primele Făpturi, care să fie Creaţiile Cerului. Chipul lor este direct Spiritual. Nu se ştie însă de ce o parte din Îngeri, în frunte cu unul dintre ei pe nume Luceafăr-Strălucitorul, au căzut din Cer şi s-au făcut demoni întunecaţi. 

DUMNEZEU, după ce a făcut Pământul cu Raiul, le-a dat şi lor un „loc -pomul căderii, cel fără verdeaţă şi gol”, în care să stea „ascunşi”. 

DUMNEZEU, Cel care ce a Creat, nu poate distruge, asa ca nu i-a omorâ pe aceşti Ingeri răi, ci i-a „închis în pomul cel gol şi uscat”. Se zice că în acest „pom este o fantomatică lume”, cu alte înfăţişări ce nu seamănă cu cele Create de DIVIN.

Şi căpetenia acestora, Lucifer, se zice că a făcut un sfat cu toţi demonii.

– Trebuie să ieşim din această îmchisoare cu orice preţ. si am găsit posibilitatea. Eva-Omul va fi eliberarea noastră. Să facem totul ca să o momim să mănânce din „rodul pomului nostru”. Aşa vom putea intra în Om şi prin el în Natura toată. Să ne grăbim, până nu se va face „coborârea” FIULUI DIVIN în Chip de Om, că atunci nu mai este nicio şansă. Aţi văzut „Semnul VENIRII LUI” prin „FLOAREA din POMUL VIEŢII”, care pică pe Pieptul Evei. Să facem ceva prin care să împiedicăm TAINA NAŞTERII FIULUI DIVIN în Chipul de Om. Eva trebuie câştigată de partea noastră. Prin Eva vom „naşte lumea noastră demonică”, oprind „Naşterea Lumii DIVINE” pe Pământ. Trebuie să câştigăm Pământul ca „împărăţia noastră”… 

Şi le-a plăcut demonilor planul lui Lucifer.

Minunat era Chipul Evei pe Zi ce trecea. Se Învăluia tot mai mult de o Taina DIVINĂ. Florile din POMUL VIEŢII începeau să dea în Pârg … „RODUL POMULUI VIEŢII” era AŞTEPTAT de tot Raiul, ca „DESCOPERIRE A TAINEI Lumii”. 

Şi aceasta era legată de TAINA Evei. Nu ştia nimeni însă cum anume este.

Lucifer privise cu atenţie „Facerea Omului”. Văzuse cum DUMNEZEU l-a creat mai întâi pe Adam, în care a „SUFLAT” acel „Suflet Creat  dupa Asemănarea CHIPULUI Lui DUMNEZEU”. A văzut cum a „luat Coasta-Chipul Adamic” şi din aceasta a Creat-o apoi pe Eva. Aici i s-a părut ceva mai deosebit. „Coasta-Chipul Adamic” a folosit-o DUMNEZEU ca „Suport” direct şi totodată ca o „Întrupare” a Chipului Adamic. Dacă pe Adam l-a făcut pe „Suportul-Coasta Pământului”, pe Eva a Creat-o la fel, dar pe „Suportul Adamic”. Mai mult, dacă în Adam a SUFLAT CHIPUL DIVIN, în Eva sunt „Două SUFLĂRI”, şi „Suflarea Adamică şi SUFLAREA DIVINĂ”. 

Adică, Adam are în el doar o Suflare, pe când Eva are „Două suflări”… TAINA „Celor Două Suflări” ale Evei l-a contrariat pe Lucifer! 

Caci înseamna că DUMNEZEU avea un „plan special” cu Eva. Sufletul Evei este la fel cu al lui Adam, Creat de SUFLAREA direct DIVINĂ. Dar Sufletul Creat al Evei „Întrupează” direct „Chipul Sufletului Adamic” ce este ca o „Sămânţă”. 

Inseamna ca Sufletul Evei are „Două Destinaţii”, o dată să „Întrupeze un Anume CHIP de LOGOS DIVIN” (ca şi Sufletul Adamic), dar mai face „în plus” şi o Întrupare a „Chipului Sufletului lui Adam”. 

Eva a fost creata de DUMNEZEU să Întrupeze „deodată şi DIVINUL şi Chipul Creat”, sau mai exact să Întrupeze în „UNIRE Creatul cu DIVINUL”. 

În Adam nu este UNIREA ci „ deosebirea” dintre DIVIN şi Creaţie. Adam este „PURTĂTOR de DIVIN”, pe când Eva face şi UNIREA cu DIVINUL. Aceasta înseamnă „Taina Chipului de MAMĂ”. MAMA va Naşte „Sămânţa Creaţiei în UNIRE  odată cu DIVINUL”. Şi astfel DIVINUL are „Trecere liberă în Creaţie şi Creaţia are posibilitatea şă se „ÎNRUDEASCĂ” direct cu DIVINUL.

Intelegand asta, Lucifer se zburleşte răutăcios. Dacă prin Chipul Evei-MAMA, DUMNEZEU Coboară în Lume, atunci şi el, diavolul, va trebui să „intre” în Lume tot prin Eva .

De aceea trebuia cu orice chip să „distrugă Sămânţa Adamică” din Eva, căci asupra DIVINULUI nu avea si nu are nicio putere. 

Şi Lucifer îşi face „planul”…

– Eva nu trebuie să devină MAMĂ, ci să rămână „Femeie” simplă. Femeia nu trebuie să Nască, ci să fie „plăcerea lui Adam”. Dacă Naşte, Adam va Vedea în Eva-MAMĂ tot DIVINUL şi nu „plăcerea Firii Create”. Omul trebuie să se „auto-guste” mai întâi pe sine, ca să „uite” de GUSTUL DIVIN… Şi la aceasta idee, Lucifer scoate un chicot de bucurie demonică…

Toată atenţia Raiului era pe Eva. Cu ea trebuia să se întâmple „Ceva” prin care să se Descopere TAINA mult AŞTEPTATĂ.

Eva stătea tot mai mult sub POMUL VIEŢII. Dar, curios, de la un timp mai zăbovea şi sub „pomul şarpelui”… În Eva se produse o „schimbare”… parcă se înnegrise la Faţă şi avea o privire fixă… Adam o Însoţea permanent, tăcut şi preocupat de „ale lui”, de „deosebirea lucrurilor Lumii”. Adam avea o predilecţie deosebită spre „Cunoaşterea Creaţiei”. Contempla ore în şir toate cele din jur şi făcea distincţia între CHIPUL Lui DUMNEZEU şi Chipul Creat… Îi Povestea apoi Evei Minunăţiile pe care le Descoperea. Eva, la rândul ei, făcea nişte gesturi ce-l surprinseră pe Adam. Eva îl strângea mai cu insistenţă de Mână şi se lipea des de el… Adam nu ştia cum să-i răspundă… El Vedea în Eva o Taină încă „necunoscută”. Vedea mai ales un „CEVA DIVIN” care „CREŞTEA” în ea. Privirea lui Adam „pătrundea” până în adâncurile Evei şi Vedea „Coasta-Chipul său” Întrupat, ca o „Sămânţă în Pământ”. Se mira şi el, cum de Eva are „Chipul Adamic” deja în sine. El Vedea în Eva Taina Propriului Chip.

– Adame, îi zice Eva într-o Zi, mi-a intrebat „şarpele” că de ce tu nu mă Iubeşti?… Noi trebuie să fim „noi înşine”, iată „taina noastră”… Adam, surprins, o avertizează:

– Ai grijă, Eva, să nu cazi în momeala „şarpelui”. Eu „Deosebesc” clar CHIPUL DIVIN de Chipul de Creaţie. Dacă desparţi Chipul de Creaţie de Cel DIVIN se produce o „pierdere” a Propriului Chip de Chip. Eu când te Privesc pe tine Văd mai Întâi CHIPUL DIVIN PECETLUIT pe Sufletul tău şi prin Acesta Identific Chipul propriu-zis al Sufletului.

– Şi eu Văd în tine, Adame, mai Întâi CHIPUL DIVIN, dar va trebui să Văd şi „invers”, mai întâi Chipul Creat „fără” DIVIN, ca să pot „gusta” ce este cu adevărat Chipul nostru de Creaţie.

Adam se încruntă nedumerit.

– Eu Văd în tine mai Întâi PECETEA CHIPULUI de FIU DIVIN pe Sufletul tău de Eva şi apoi „Pecetea Coastei-Chipului Adamic” din care ai fost Creată. Eu, Adam, am doar o singură PECETE, a CHIPULUI DIVIN, pe când tu, Eva, ai „DOUĂ PECEŢI-CHIPURI”, fapt ce îţi dă un Chip „Special”, un „Suprachip”, care este Taina Chipului de MAMĂ. Eu, Adam, sunt Om-simplu, pe când tu, Eva, eşti „Om-Dublu”. Eu, Adam, „nu te conţin pe tine, Eva”, dar îţi Dăruiesc Pecetea-Coasta-Chipul meu Adamic ce se UNEŞTE cu PECETEA CHIPULUI DIVIN şi aşa în tine se face Taina UNIRII Chipului Creat cu CHIPUL DIVIN. Iată Taina „Suprachipului” de MAMĂ, ca fiind cel ce „Întrupează” deodată Chipul Creat cu Cel Divin, spre a-l naşte.
Eu, Adam, nu pot „Îmbrăca” DIVINUL cu Chipul meu, ci eu mă Îmbrac în CHIPUL DIVIN, pe când tu, Eva, ÎMRACI şi CHIPUL DIVIN şi pe cel de Creaţie în UNIRE. Minunat este Suprachipul tău de MAMĂ!

Eva îi răspunse:

– „Şarpele” mi-a spus că adevăratul meu „chip de Eva” este „Chipul de Femeie” şi nu de MAMĂ, cum susţii. „Chipul de Femeie” este Taina Lumii, nu Chipul de MAMĂ. Şi ca să cunosc aceasta trebuie să „mănânc din pomul şarpelui”… Adam, descumpănit, holbă ochii…

– Mi-a mai destăinuit „şarpele” că tu, Adame, vei fi acela care trebuie să mă „ajuţi”… Nu trebuie să „devin MAMĂ”, ci să „devin Femeie”.

Adam deodată se supără.

– Îţi interzic să mai vorbeşti cu „şarpele viclean”.

– „Sunt liberă”, nu sunt sluga ta, răbufni Eva şi fugi pentru prima dată de Adam.

Se ştie ce a urmat. Eva a „mâncat din pomul demonic” şi Adam a urmat-o… Şi s-au „văzut dintr-odată goi”… Adam nu mai avea „ÎMBRĂCĂMINTEA de DIVIN” şi Eva nu mai avea Suprachipul de MAMĂ. Adam a rămas simpla Făptură de Om-Chip de Creaţie şi Eva a rămas Chipul de simplă Femeie.

Eva avea „Menirea” să fie Chipul ÎNTRUPĂRII FIULUI DIVIN, ca Chipul de Taină al MAICII DOMNULUI.

Creaţia, pierzându-şi „Destinul SACRU”, intră în „altă” poveste, până se va „Naşte Noua Evă” care să NASCĂ pe HRISTOS, MÂNTUITORUL Lumii.

Autor: Pr. Ghelasie Gheorghe
Sursa: Moșul din Carpați (Neofit Pustnicul), Ieromonah Ghelasie Gheorghe, Editura Platytera, pp. 174-180