FILA DE JURNAL

Iata, am ajuns, chiar daca destul de vlaguita, sa inchei 6 saptamani de Post! 
Urmeaza o mica oprire, Floriile, cu o usoara curba, o abatere scurta si agreabila prilejuita de retrairea Intrarii Domnului in Ierusalim, cand vom putea si savura mancarurile cu peste si ulei si chiar vom putea bea un pahar de vin!  
Eu nu prea reusesc sa ma bucur de desfatarile astea culinare in astfel de zile. Este ca si atunci cand iti doresti mult cate ceva si, cand il ai, constati ca bucuria nu este nici pe departe asa de mare pe cat te asteptai!
Oricum sarbatoarea Floriilor are alta semnificatie. Una adanca si speciala! Este momentul in care oamenii isi arata slabiciunea, cand Il primesc cu fast si adoratie pe Iisus, pentru ca mai apoi sa-l paraseasca!
Faptul ca ne vom bucura si vom manca, ca pentru un praznic imparatesc, va fi ca si cum am lua o gura de aer, este intr-un fel o respiratie profunda, o clipa de tihna, linistea dinaintea furtunii, odihna dinaintea urcusului Golgotei, pe care ne vom nevoi sa-l parcurgem in curand, insotindu-L pe Iisus pe Drumul Crucii.

Intrand in linie dreapta, paralel cu meditatia si retrairea momentelor Patimirilor, am o lista lunga de obiective, de treburi gospodaresti...

- Trebuie sa fac curat - turul final! Adica asa cum stiu eu ca trebuie facut - dincolo de "profesionalismul" femeii de menaj!

Ei nu am curaj nici macar sa-i sugerez ca parchetul ar trebui sters cu mana si nu cu mopul, macar de doua ori pe an! E drept ca sunt o multime de metri patrati dar...

- Cum, in acesta saptamana, nu am nici un curs din cele pe care le urmez seara, pe internet, imi doresc sa ma pot duce la Denii... 

- Trebuie sa-mi termin si gradina si sa-mi plantez florile. 

Sper ca pepinieristul nostru sa ma puna la curent cu ce plante pot planta acum si poate prind macar o zi fara frig si ploaie pentru a face asta! 

O fi buna si ploaia, e minunat sa vezi un curcubeu peste gradina ta dar si mai bine mi-ar fi cu soare si caldura!

- Nu in ultimul rand, trebuie sa ma ocup de aprovizionarea pentru meniul de Pasti, sa vopsesc oua, sa fac pasca si cozonaci. 

Pregatirile de sarbatori sunt o bucurie dar, ceea ce imi face cea mai mare placere, ramane, de departe, decoratul mesei de Pasti! In fiecare an asta constiuie o noua provocare, fiind cadoul meu pentru cei dragi! 

Bineinteles ca toate cele insirate aici raman doar ganduri, planuri, pe care le voi putea implini doar daca ma va ajuta Cel de Sus si voi fi in forma! Cu ochii pot si sunt capabila de multe... Mai greu este cu puterile mele atat de modeste din pricina... in fine, sa nu mai pomenesc de boli, macar cu acest prilej!

Saptamana in care intram este una esentiala, cel putin pentru mine! Nu degeaba am nevoit aceste 6 saptamani!

Nu au fost nicidecum zile de cura, nici de regim alimentar, chiar daca, mancand fructe si seminte, banane, curmale, stafide, alune si legume de tot felul, am ajuns sa dau inca o gaura la curea! 

Postul - dincolo de privarea de proteinele animale, nu mi-a fost deloc usor; nu a fost nici cursiv, nici fara oprelisti ci, mai curand, plin de incercari, nevointe si ispite... 

Cred ca pentru oricine porneste la drumul asta cu seriozitate, este la fel! Si in manastiri e greu, dar in lume! Ba, unii zic ca acolo este chiar si mai greu! 

Cand te lepezi de anumite dependente - cum sunt mancarea, bautura, micile rasfaturi - ajungi sa te vezi asa cum esti, cat esti tu de urat in cele mai ascunse cute ale sufletului, uratenii pe care educatia, cultura, instruirea, viata sociala, le cosmetizeaza! 
In post esti expus, vulnerabil, sensibil!

Cineva care este in mod obisnuit curtenitor si amabil poate deveni, la inceputul postului, extrem de nepoliticos si dezagreabil, dupa cum o persoana ospitaliera, ca mine de exemplu, poate constata cu stupoare ca nu este deloc incantata sa aiba musafiri... si asa mai departe. 

Si asta se intampla ca sa poti sa iti verifici puterea de a tine piept ispitelor, sa treci dincolo de masca pe care o porti in lume si sa te descoperi fara artificii, fara fard... sa vezi raul din tine, puterea ta de a iubi, dorinta de a te schimba in cineva mai bun si sa reflectezi la ce ai de indreptat...

De aceea Postul, pe langa valoarea lui duhovniceasca, isi are rolul lui terapeutic - psihologic, moral si educational. 

Saptamana Patimilor, pe care o voi parcurge, sper, cu toate evenimentele ei, are un final asteptat: cea mai mare dintre trairile religioase ale unui crestin! Caci nimic nu are egal in fata mantuirii, a trecerii spre vesnicie, impreuna cu Hristos!

Zilele viitoarei saptamani sunt pentru mine ultimile trepte ale urcusului meu duhovnicesc inaintea Sfintei Sarbatori a Invierii, care a fost anevoios dar, la capatul caruia ma voi bucura impreuna cu cei dragi!
Nevointa noastra din aceasta ultima saptamana este simbolica, poate mai dura dar necesara, ajutandu-ne sa intram mental in dramatismul evenimentelor, spre a putea fi partasi la suferintele Mantuitorului.

Va doresc tuturor o Saptamana Mare in care sa puteti cobora cu mintea si cu inima in adancul durerii umane  si care sa va dea puterea sa tasniti apoi bucurosi, innoiti, capabili sa simtiti plenar dulceata lui Hristos cel Inviat!