MOSII DE VARA
Ieri am avut o zi tare buna! Domnul s-a indurat de mine!
Am facut piata si am pregatit mancare, asa cum faceam inainte...Am facut o tajina de cabillaud cu fenouil si "melanzane" cu dovlecei au gratin.
O zi binecuvantata, asa cum imi doreste zilnic draga mea prietena, Martha!
Astazi, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, nadajduiesc sa ajung la biserica.
Mosii de vara sunt pentru mine o amintire pretioasa.
In casa noastra aceasta zi era o sarbatoare sacra!
Dupa Mosii de Iarna, indata ce intra in Postul Craciunului, bunica incepea déjà sa puna bani deoparte pentru parastasul de la inceputul verii.
Pana la Mosii de Vara, draga de ea nu punea gura pe o cireasa sau pe o rosie...
Pana nu dadea de pomana fructele si legumele proaspat iesite, ea nu gusta nimic!
Cat voi trai imi voi aminti de parastasul de vara cand imensa masa din sufragerie noastra era incarcata cu farfurii pline cu bucate alese, insirate pe patru randuri.
Pe fundul fiecarei farfurii era orez cu lapte. Ah! Orezul cu lapte al bunicii...
Deasupra, impachetate cu grija in celofan, stateau asezate: friptura, peste, branza, un ou, paine, o bucata de coliva si o prajitura. Apoi, nelipsitele trufandale: castravete, rosie si cirese legate in buchetele.
Langa fiecare farfurie se afla o cana cu vin cu o floare legata de toarta, o lumanare aprinsa, o cutie cu chibrituri si o lingura. Nu lipsea nimic.
Bunica tinea la aspect asa ca felul in care erau toate astea asezate impresiona.
Pentru noi, copiii, era ceva magic!
Inainte de a merge la Liturghie totul era pregatit. Doar lumanarile erau inca neaprinse.
Dupa slujba ne intorceam acasa si asteptam cu totii sa vina preotul ca sa sfinteasca toate bucatele.
Nimeni nu indraznea sa puna ceva in gura inainte ca sfintirea vaselor sa se fi terminat!
Cu aceasta ocazie in casa noastra veneau toate neamurile bunicii - copii, frati, surori, nepoti, fini - dar si vecini. Casa si curtea erau pline.
Dupa ce preotul termina de zis cele cuvenite, fiecare primea o farfurie si o cana, pentru care zicea "bogdaproste", si abia atunci, dupa ce erau impartite toate vasele, ne asezam la masa - caci, evident, pe langa bunatatile din farfurii, se pregatea si un panz copios.
Pentru noi toti era zi de sarbatoare.
Doar bunicii nu i se uscau lacrimile! Ea plangea tacut, cu gandul dus la copiii pe care i-a ingropat, la parintii, surorile si fratii ei, la fiecare suflet pus pe pomelnicul citit de preot in acea zi!
Nimeni dintre urmasi nu a mai reusit sa faca ce a facut bunica pentru sufletele mortilor!
Dar, inteleapta cum era, ea a stiut ca timpurile se vor schimba si ca va fi greu pentru mama si matusa mea sa faca asemenea ei.
Intr-o zi, din multele pe care le-a trait in pat, ne-a spus:
- Voi sa nu va suparati daca nu puteti face pomeni. Taina cea mare este sa nu uitati sa pomeniti pe nimeni in ziua Mosilor! Ganditi-va la toti cei pe care i-ati cunoscut si nu mai sunt; scrieti-le numele pe un pomelnic si mergeti cu o lumanare la biserica.
Daca puteti, fierbeti si o mana de grau! E bine sa fie abur sfant! Daca luati o paine si o sticla cu vin e destul. Mortii, saracii, nu mai au ce face! Nici nu mai mananca nici nu mai beau dar asteapta rugile noastre. Noi trebuie sa ne rugam aici pentru ei. Si, de ne rugam cu credinta, vor putea si ei sa se roage acolo pentru noi!
Imposibil sa uit aceste vorbe si, chiar daca - Domnul stie - nu am reusit sa fierb mana aceea de grau, azi ma voi duce la biserica sa-i pomenesc pe toti cei pe care i-am intalnit in viata asta si au plecat la cele vesnice!
Si stiu ca imaginea bunicii ma va urmari si obrazul mi se va uda si mie de lacrimi mute!
Doamne, odihneste-i pe cei morti si-i asaza pe dansii in curtile Tale!
EVANGHELIA ZILEI
IOAN 21/ 15-25
15.Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
16.Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
17.Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.
18.Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.
19.Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.
20.Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui şi I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde? 21.Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla?
22.Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie.
23.De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? 24.Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată.
25.Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin.
Pentru morti
IOAN 5 : 24-30
| ||
