Z 142

PENTRU AZI...

O POVESTE DE LA MARTHA

Se spune ca era odata o insula unde se gaseau laolalta toate sentimentele si starile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Orgoliul, Cunoasterea, Iubirea... si toate celelalte.

Intr-o zi s-a aflat insa ca insula aceea avea sa se scufunde in curand, asa ca si-a pregatit fiecare cele necesare si au plecat, care incotro.
Doar Iubirea a décis sa ramana.
Cand insula a inceput sa se afunde, Iubirea a incercat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-un yacht luxos si Iubirea i-a zis:

- Bogatie, ma poti lua si pe mine cu tine?

- Nu te pot lua,  regret. E mult aur si argint pe vas si o greutate in plus poate fi periculos!

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:

- Orgoliule, te rog, ma poti lua si pe mine cu tine?

- Nu te pot ajuta, Iubire, regret! Aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

Iubirea a rugat  mai apoi Tristetea, cand aceasta trecu pe langa ea:

- Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!

- Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna-Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita de sine incat nici macar nu a auzit cand Iubirea a strigat-o.

 

Cand era mai desnadajduita, Iubirea auzi:
- Vino, Iubire, te iau eu cu mine!

Cel care vorbise era un batran. 

Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare dar, prea incantata, a uitat sa il mai intrebe pe batran cum il cheama.
Cand au sosit la tarm, batranul a plecat indata.

 

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora acestuia si a intrebat Cunoasterea:

- Hei, tu care le stii pe toate, imi poti spune cine este batranul acesta care m-a ajutat?

- Nu l-ai recunoscut? E Timpul… ii raspunse Cunoasterea.

- Timpul? Dar de ce tocmai Timpul a cadadixit sa ma ajute? intreba Iubirea nedumerita.

Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:

- Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea...

 

 

EVANGHELIA ZILEI Matei 7, 24-29; 8, 1-4 Zis-a Domnul: tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea n'a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte, i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea şi ea a căzut. Şi mare i-a fost căderea!“ Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui, că îi învăţa ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi numeroase au mers după El. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“. Şi Iisus, întinzându-Şi mâna, S'a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!“ Şi îndată i s'a curăţit lepra. Şi i-a zis Iisus: „Ia seama să nu spui la nimeni, ci mergi de te arată preotului şi să duci darul pe care l-a rânduit Moise, să le fie lor mărturie“.