A patra zi din cele rele... se arata suportabila!
Asta inseamna ca nu m-am intepat degeaba cu peste 100 de ace!Nu pot spune ca totul este perfect, lapte si miere, dar nu sunt la pat!
Nu prea am mancat ieri, ce-i drept, si acea senzatie de rau digestiv general mai persista inca, dar intestinele sunt linistite, stomacul nu ma doare si greturile nu sunt atat de jenante!
Cum azi urmeaza sa fac cea de-a doua injectie cu Granocyte, simt o oarece slabiciune insa nimic dramatic! Sunt deci, in linii mari, bine!
Daca ziua continua asa cum a inceput, inseamna ca voi reusi sa fac un Taboulet - fason algerian - si o prajitura cu caise, pentru intalnirea de azi cu vecinii din coproprietatea noastra!
Dar sa nu ma grabesc cu laudele si sa ma inec ca ... stiti voi cine, la mal! (nu zic cine ca nu-i... politicaly correct! :)
Ieri, lungita pe canapea, am simtit pentru cateva minute ca imi este absolut bine! Un bine desavarsit! M-am gandit cat de importanta este suferinta pentru a constientiza starea asta! M-am bucurat pana in adanc si am multumit lui Dumnezeu ca ma ajuta sa simt si sa inteleg!
Am invatat asadar sa apreciez normalitatea, aceea care trece adesea pentru noi toti neobservata!
"Atunci când omul este cu desăvârşire sănătos nu este bine. Este mai bine să aibă ceva. Cât de mult m-am folosit eu din boală, nu m-am folosit din toată asceza pe care am făcut-o până astăzi. De aceea spun, dacă cineva nu are îndatoriri, să prefere bolile în locul sănătăţii. Când omul este sănătos devine dator, iar când este bolnav şi înfruntă boala cu răbdare, are de primit.
Atunci când eram în viaţa de obşte a venit odată la mănăstire un episcop sfânt, foarte bătrân, pe nume Ierotei, care pustnicea în Schitul Sfânta Ana. La plecare, voind să se urce pe catâr, i s-au ridicat puţin pantalonii şi i s-au văzut picioarele umflate. Părinţii care au mers să-l ajute, le-au văzut şi s-au înfricoşat. Acela însă a înţeles şi le-a spus: "Acestea sunt cele mai preţioase daruri pe care mi le-a dat Dumnezeu. Şi îl rog să nu mi le ia înapoi"."
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viaţa de familie IV, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p. 227-229)
EVANGHELIA DE AZI
MATEI 9 / 14-17
14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
15. Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. 17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. |
