Pacatele omenirii sunt multe si mereu surprinzatoare, omul gasind cu istetima sa distrugatoare noi si noi forme si modalitati de a se umple de ele!
Citind Evanghelia de azi, constatam ca dintotdeauna "grija" pentru ceea ce face altul a fost primordiala, fragmentul relatand reprosurile aduse de discipolii lui Ioan Botezatorul cu privire la postul ucenicilor Mantuitorului!
Devenim judecatori fara sa cunoastem bine... dosarul, cum s-ar spune!
Despre post si postire... stie toata lumea. Putini insa se opresc sa inteleaga ceea ce este dincolo de simpla schimbare a alimentatiei pe o anume perioada de timp!
Postul este o conduita duhovniceasca inainte de orice. Prin post ne obisnuim cu o anume disciplina.
In educatia copiilor, psihologii pediatri sustin ca orice sistem educational are nevoie de... reguli.
Da. Orice fiinta are nevoie de reguli pentru a nu trai in devalmasie, pentru a nu se pierde, pentru a nu irosi timpul.
Viata intreaga se desfasoara dupa reguli, totul depinzand de cicluri, perioade, conditii schimbatoare...
Postul are rostul de a schimba nu numai ceea ce bagam in gura cat mai ales cum gandim, cum traim!
Mancand mai putin si... altfel, corpul este nevoit si el sa-si regandeasca sistemele - prin schimbarea alimentatiei resetam cu alte cuvinte procesele biologice care sunt nevoite sa se schimbe si ele, adaptandu-se noilor informatii primite!
Si totul se reaseaza in alt fel, gandim altfel, vedem ce nu vedeam anterior, ne dam seama de ceea ce ignoram pana mai ieri... etc!
Un NU hotarat impotriva "gastronomizarii" postului. Cu cat preocuparea noastra pentru a pregati mancaruri de post gustoase si apetisante... cu atat mai mare departarea de cele rostuite de post. Caci postul e suferinta si nu imbuibare!
De ce nu posteau totusi apostolii lui Iisus?
Pentru ca ei Il aveau pe Mire alaturi si se bucurau traind inca timpul nuntii!
Matei 9, 14-17
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu