SCRISOARE CATRE TINE

Privesc firele de nisip cum aluneca grabite in clepsidra.

Am cumparat una cu ani in urma, cand am implinit 25 de ani de casnicie. 

Atunci am decorat masa cu o inima din frunze si mladite de vita de vie, ca simbol al iubirii vegheate de Dumnezeu, umpluta de flori de Miozotis - o invitatie la neuitare - si clepsidra... era o deslusita aluzie ca, in ciuda trecerii timpului, ramasesem aceiasi indragostiti.

Au trecut peste noi tot felul: bune, rele, panici, griji, boli, chiar lipsuri uneori... toate cele ale vietii dar nimic care sa ne zdruncine cuplul!
Si... am ramas aceiasi indragostiti.

Toate pana cand...  intr-o zi de vara torida , nimic nu a mai fost la fel... si  vraja sub care traisem s-a risipit.
M-am trezit din visul frumos spre a intra intr-un cosmar:

pe omul meu l-a luat Dumnezeu...  iar eu am ramas contrariata, neintelegand nimic din ceea ce mi se intampla, incarcandu-ma cu o ranchiuna care avea sa ma devoreze, aducandu-mi peste durerea sufletului un ghimpe in trup: boala si frica de moarte!

Dupa ce am pacatuit cu inversunarea de a nega legea divina, de a socoti nedrept sa pierd fericirea ca si cum ea mi se cuvenea,  cunoscand caderea in abisul suferintelor, am inteles in final ca singura mea speranta era tot la Tine, Dumnezeul meu!

In jurul meu s-a facut un gol de neumplut. 

Si am cazut in adanc. Am trecut prin toate ereziile, m-am tavalit, la propriu si la figurat, in propriile mele lacrimi, suferind sufocata de o neputinta devastatoare, dar Ceva 

m-a scos si m-am reintors, spasita, la picioarele Tale!
Si TU m-ai mangaiat, desi nu meritam!

Doamne, ce as fi azi fara Tine?
Incotro as fi dus gandul meu otravit de prea multa indarjire cand nu am inteles ca timpul copilariei mele se terminase si ca venise vremea intelepciunii?
Cum mi-as fi inteles azi suferinta, plansul si durerea daca nu ai fi fost Tu?
Cum as mai putea sa fac ordine in sufeletul meu daca nu as sti ca trebuie sa fiu pregatita pentru intalnirea suprema?

La picioarele Tale m-am umplut din nou de iubire - cand dragostea care ma infrumuseta, disparuta odata cu omul meu, ma lasase urata, saraca si flamanda, luandu-mi si zambetul si viitorul.

Azi as fi doar o ratacire, o miime de clipa pierduta din orele ceasornicului lumii!

Desi stiu ca sunt nevrednica, sper totusi sa primesc mantuirea Ta, Doamne!
Fara speranta asta nu pot trai pentru ca ceea ce ma tine este nadejdea in nemurire.
Nu ma lasa Doamne sa ratez vesnicia, desi stiu ca nu o merit, dar numai ea imi poate da speranta intalnirii cu Tine si cu cei pe care i-am iubit pe acest pamant invatand cum trebuie sa te iubim pe Tine. 

Ai grija de toti si de mine si iarta-i pe toti cei plecati intru nadejdea Invierii!

Doar nemurirea pe care ne-ai promis-o si pentru care ai suferit scuipari si dureri, chinurile, Golgota si moartea pe cruce, doar ea merita chinul de pe pamant!
Fara speranta mantuirii, fara credinta in vesnicie... viata ar fi de nesuportat!

In mainile tale pun azi sufletul meu, Doamne, si catre tine inalt gandul meu, cu nesat cautand lumina Ta.
Apa vietii esti Tu, Doamne, a vietii vesnice unde iubirea nu se termina cu un oftat. Din apa asta invredniceste-ma sa beau si astfel sa reusesc sa ajung la tine spre inchiderea cercului, spre bucuria iubirii desavarsite si spre desavarsirea ei prin nemurirea pentru care ma gatesc dupa putinta mea si pe care sper sa o aflu cu voia Ta!

Ca nu imi doresc nemurirea ca sa imparatesc pamantul ci ... ca sa il parasesc fara impotrivire, fara incrancenare, fara regrete, in pace deplina!

Amin

Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. 

Matei 5, 42-48