vineri, 6 septembrie 2019

MARCU 2, 18-22

„În vremea aceea ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot oare prietenii mirelui să postească atâta timp cât este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei și, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar dacă nu, peticul nou va trage din haina veche și se face o ruptură și mai rea. Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar dacă nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se aruncă; de aceea, vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi.” 

Postul iudaic are legatura cu Moise - care a postit 40 de zile inainte de a primi Tablele Legii si a-L vedea pe Dumnezeu.
Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi a stat Moise pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi“ (v. 18).
Postul îi va aduce acestuia o transformare evidentă, faţa lui Moise strălucind (v. 29-30), fapt care sperie astfel încât Moise este nevoit sa-si acopere faţa cu un văl (v. 35).

Era, asadar, de inteles ca abaterea de la traditia postului putea fi o greseala!
Vechiul Testament noteaza multe exemple legate de postire. Mereu insa postirea are in vedere o schimbare, o transformare interioara, o transfigurare chiar. 
Postirea, dincolo de scopul acesta, poate parea o formalitate!

Ioan, care se bucura de o mare popularitate, era exemplul potrivit pentru a-l pune in dificultate pe Iisus.

Reprosurile adresate lui Iisus, cu privire la abaterea de la postul traditional a ucenicilor Sai, Ii ofera insa Mantuitorului ocazia de a pune in antiteza noul cu vechiul, transformarea formala a Vechii Legi si nevoia revenirii la principiile divine printr-o Noua Lege, pe care Acesta avea sa o instituie. (stofa noua, haina veche, vinul nou in burduful vechi).

Cat priveste referirea la Mire, Iisus foloseste in fond cuvintele lui Ioan insusi (Ioan 3, 26-29).

(Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la El. Ioan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit.)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu