INALTAREA CINSTITEI SI DE VIATA FACATOAREI CRUCI

„În vremea aceea s-au sfătuit arhiereii și bătrânii poporului împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, și L-au dus la Pilat, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L! Zis-a lor Pilat: Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină! Iudeii i-au răspuns: Noi avem Lege și, după Legea noastră, El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Și a intrat iarăși în pretoriu și I-a zis lui Iisus: De unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Deci, Pilat I-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea, cel ce M-a predat ție mai mare păcat are. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit «pardosit cu pietre», iar evreiește Gabbata. Și era Vinerea Paștilor, cam la ceasul al șaselea, iar Pilat a zis iudeilor: Iată, Împăratul vostru! Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul. Atunci L-a dat lor, ca să-L răstignească. Și ei au luat pe Iisus și L-au dus ca să fie răstignit. Și, ducându-Și Crucea, a ieșit la locul ce se cheamă «al Căpățânii», care evreiește se zice Golgota, unde L-au răstignit; și împreună cu El au răstignit pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris o tăbliță și a pus-o deasupra Crucii. Și era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor. Deci, mulți dintre iudei au citit această tăbliță, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Și era scris evreiește, latinește și grecește. Și stăteau lângă Crucea lui Iisus: Mama Sa și sora Mamei Sale, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe Mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată, Mama ta! Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la sine. După aceea, știind Iisus că acum toate s-au săvârșit, plecându-Și capul, Și-a dat duhul. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe Cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. Deci, au venit ostașii și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și ale celuilalt care era răstignit împreună cu el. Dar, venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată au ieșit sânge și apă. Și cel ce a văzut a mărturisit și este adevărată mărturia lui.” 

IOAN 19, 6-11;25-28;30-35

Prima lună a anului bisericesc dedica o buna parte tainei Sfintei Cruci , Crucea rastignirii  Mântuitorului Hristos. 

Cel puțin opt zile, tematica liturgica este legata de jertfa Mantuitorului Hristos,  avand în vedere Praznicul Impărătesc al Înălțării cinstitei și de viață făcătoarei Cruci și cele două duminici care il incadreza! 

În cazul în care ziua de 14 septembrie este într‑o zi de duminică, durata dintre cele două duminici de dinainte și de după praznic se dublează! 

Duminica  - inaintea sărbătorii - Apostolul - din Galateni 6, 11‑18, a vorbit despre martiriul lumii. 

Înălțarea pe cruce a Fiului Omului a fost anunțată în vechime de gestul vindecator al lui Moise care (conf. Numeri 21, 8‑9.) după porunca divină, a înălțat în pustie un șarpe de aramă pe un stâlp pentru salvarea de la moarte a celor mușcați de reptilele veninoase. 

Ea este urmarea și împlinirea iubirii infinite pe care Dumnezeu o nutreste pentru lume, spre mântuirea și nemurirea celor care cred în Hristos (cf. Ioan 3, 13‑17). 

Esenta credinței în Fiul lui Dumnezeu, întrupat și răstignit, este chemarea implicită la martiriul inspirat de jertfa Mântuitorului.

Duminica viitoare vom continua meditatia asupra legaturii dintre credință și martiriu, expresii ale răstignirii si vietuirii cu si in Hristos (Galateni 2, 20).

Credința, centrată pe sacrificiul iubitor al Domnului, este răspunsul Sfântului Apostol Pavel la chemarea evanghelică a duminicii precedente: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). 

Răspunsul are o clara conotație ascetico‑mistică (cf. Galateni 2, 16‑19), însă finalitatea este dată de dramatismul persecutiei și de disponibilitatea la mărturisire sângeroasă, deoarece, avertizează Mântuitorul: „De cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții îngeri” (Marcu 8, 39).

Biserica retraieste liturgic judecarea și răstignirea lui Iisus in Evanghelia citita astazi.  

Actualizarea pătimirilor Domnului are implicații mariologice* (cf. Ioan 19, 26‑27) și misteriologice (cf. Ioan 19, 34).
Sângele vărsat pe Cruce este vinul Euharistiei, moment la care participă cei înnoiți prin apa Botezului, daruri de răscumpărare și de viață veșnică provenite din maternitatea tainică a Sfintei Fecioare Maria.

Biserica pune accentul pe Hristos cel răstignit, ca revelare deplină a puterii și înțelepciunii divine, în contrast cu cea a lumii (1 Corinteni 1, 18‑24). 

Dumnezeu alege calea jertfei, adică a umilinței, a suferinței și, în cele din urmă, a morții! 

„Cuvântul Crucii” este scandalos și absurd pentru cei care nu fac experiența eliberării de moarte.

Puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu este izbăvitoare de păcat și de orice tip de pieire „pentru cei chemați”…  la martiriu spiritual, care presupune o mărturie a „cuvântului Crucii”, o permanenta umilinta, omorare a eului si sporire în virtuti. 

Mărturia sângeroasă a „cuvântului Crucii”  este răspunsul  la chemarea la sacrificiu de sine, pe care ne-o adresează Hristos prin jertfa Sa mântuitoare.

Pavel a inteles: 

“Crucea e nebunie pentru elini (filosofii), sminteala pentru iudei (caci “blestemat e cel ce e intins pe lemn” -toti vinovatii Vechiului Testament erau osanditi la moarte prin cruce) . 

Dar pentru noi e puterea lui Dumnezeu”. 

Ioan Gura de Aur va spune: “Privesc la cruce, privesc la Hristos, si-L numesc Imparat pe Hristos pentru ca-L vad rastignit”. 

"Fiul lui Dumnezeu a venit sa rastigneasca pacatul, orgoliul, deci moartea. Caci daca prin pacat jertfa, care ne instituie in fata lui Dumnezeu, Adam a transformat-o in moarte, prin despartire, in Hristos, pe Cruce, moartea se transforma in jertfa, care duce la inviere." 

Pr C. Galeriu