Cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă....

„În vremea aceea L-au întrebat pe Iisus fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci omenești». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și multe altele ca acestea, pe care le faceți. Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră! Căci Moise a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta» și: «cel ce va grăi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, cu moarte să se sfârșească». Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei sale: Corban!, adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său ori pentru mama sa. Și, astfel, desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră, pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea. Atunci, chemând iarăși mulțimea la El, zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit, să audă.”

Marcu 7: 5-16

Textul acesta ne arată motivul pentru care inima noastră este împietrită - pentru ca nu putem comite eroarea de a considera cuvintele Mantuitorului ca fiind exclusiv adresate fariseilor!

Iisus ne arată motivul pentru care nu înțelegem, nici noi, cum nu au inteles nici apostolii Sai, misterul pâinii, adica iubirea aceea care ne dă viața.

Nu înțelegem pentru ca viața noastră se desfășoară după lege... la rece! 

Legea este piedica in calea iubirii daca respectand-o mecanic, ea ma face doar sa am conștiința împăcată si sa ma simt liniștita și, odată ce fac tot ce trebuie, nu mă mai interesez de nimeni și de nimic! 
Pot exista oameni corecți, din punct de vedere formal, care, aparent, nu încalcă nicio lege, dar care, în realitate, "nu mănâncă painea", adică nu trăiesc iubirea…

Aici este vorba despre acea religiozitate formală a omului care il face sa se si creada perfect!

In antichitate exista o mare problemă, care, în zilele noastre revine ca o modă, cu privire la regulile de alimentație. 

După părerea lor, dacă mâncai unele lucruri, erai necurat… Spre exemplu, era interzisă consumarea cărnii de porc, apoi animalelor trebuia să li se taie gâtul, astfel încât să nu rămână sânge în ele, pentru că sângele e socotit viața… În  centrul acestor reguli era aceea ca „să nu se fiarbă iedul în laptele maicii sale”. Poate părea un lucru nesemnificativ… Însă laptele maicii sale este și brânza… și untul… În concluzie, un evreu care vrea să respecte această lege, nu ar pune în același frigider carnea iedului lângă laptele sau brânza caprei, respectand toate aceste lucruri mărunte, considerandu-le drepte…

Azi am putea râde de ei, dar daca ne uităm la dietele din zilele noastre - fără grăsimi, fără gluten, fără cofeină… "fără", "fara" constatam ca nu suntem departe!

Este gandirea potrivit careia binele și răul se află în lucruri… fapt pentru care, dacă fac unele lucruri dupa cum se zice sunt în ordine, dar, dacă fac altele, mă simt tulburat… Este o formă  infantilă de a concepe binele și răul, pe care se pare ca o avem toți.

În schimb, Iisus spune că toate sunt bune, ca nimic din ce a lasat Dumnezeu pe pamant nu estei rău…

Iisus vrea să ne restituie libertatea… 

Sa ne gandim un pic: de ce producatorii au luat unele calorii din alimente? Pentru că singuri nu suntem capabili să ne controlăm, deci alții trebuie să ne ajute! Asta înseamnă că, de fapt, nu suntem liberi să mâncăm doar cât e necesar, nu ne putem controla, nu suntem cumpătați… 

In joc e libertatea noastră, nu faptul că acea hrană e bună sau rea… Problema e... în inima noastră: Capacitatea de a fi liberi fata de lucruri este aceea care ne permite să le folosim corect; dacă nu putem fi cumpătați, alții trebuie să ne dea hrană cea buna -fără calorii, fără cofeină etc

Deci, lucrurile sunt absolutizate și devin tabu sau, intr-o abordare biblica, idoli. 

Dar problema este a libertății. 

In zilele noastre există lucruri mult mai grave care deriva din aceleasi neputinte. 

Spre exemplu: e bine sau rău ca genetica să fie aplicată la toate nivelurile? În sine, nu-i nici bine și nici rău. Depinde insa de felul în care o folosești… Adică  nici să nu demonizăm genetica dar nici sa o abordam haotic! Căci apoi unul poate deveni unchiul bunicii sale printr-o manipulare genetică! Daca acest fapt nu-i bun, trebuie să fim atenți… 

Așadar, problema binelui și a răului nu stă în lucruri, căci toate lucrurile sunt posibile… Întrebarea este: care sunt cele bune? 

Iisus ne spune!

Sunt bune acelea care-l ajută pe om să crească în iubire și în libertate! 

Iar acest fapt e un pic diferit de cel de a nu fierbe iedul în laptele maicii sale! 

Deși aceasta din urmă conditie e o primă lege care are sensul ei, prin faptul că știm să deosebim lucrurile, există insa ceva mai profund dincolo de ea… care se cheama IUBIRE!