POVESTEA LUI GHEDEON

                             

GHEDEON

Azi am ales povestea acestui personaj biblic pe care, ortodocsii  nu il cunosc ... desi ar trebui, de vreme ce Ghedeon este in calendarul nostru, cunoscut fiind in traditia crestina ca Sfântul și Dreptul Ghedeon, si este celebrat de doua ori pe an - o data pe ziua de 26 septembrie, si a doua oara, împreună cu celelalte figuri de drepți din Vechiul Testament, în Duminica Sfinților Strămoși, duminica dinaintea Crăciunului!

Stiu, adventistii vorbesc mai mult despre el dar nu este acesta un motiv pentru care sa nu il cunoastem, sa nu-l pomenim si noi!

Povestea lui Ghedeon  prilejuieste cunoasterea unei frumoase fabule biblice!

Dar sa vedem cine a fost Ghedeon si de ce este sfant si drept!

Dupa cum spuneam intr-o postare anterioara,  stim, din cele 12 Carti Istorice ale Vechiului Testament, ca poporul lui Israel, dupa ce a ajuns in Tara Sfanta (calcand pamantul promis, sub conducerea lui Iosua Navi) nu au avut regi, autoritatea legata de Lege, aflandu-se in mana asa-numitilor Judecatori!

După ce au ajuns în Ţara Canaanului, deşi scăpaseră din robia egipteană, ajunsi în pământul făgăduinţei, fiii lui Israel au început iarăşi să facă rele înaintea Domnului şi Domnul i-a dat în mâinile Madianiţilor sapte ani! 

In vremea aceea,  au trait foarte rau, au suferit de foame, pamantul, apa si pasunile fiind luate de oamenii lui Madian!

In acea vreme a trait acest Ghedeon, al carui nume se tâlcuiește „tăietor de lemne”,  numit mai apoi și Yerubaal sau Yerubeshet, 

El a ajuns sa fie al cincilea judecător si a stat în fruntea israeliților, devenind un adevarat erou printr-o victorie ... miraculoasa,  obtinuta asupra madianiților, episod pe care il gasim în capitolele 6-9 ale Cărții Judecătorilor din Vechiul Testament.   

Povestea spune ca :

In vremea aceea israeliții fiind cuprinși de mare sărăcie, căci madianiții, sub a căror stăpânire se aflară vreme de 7 ani, numeroși ca lăcustele, veneau și le luau roada pământului și vitele! 

"Aceștia strigară către Dumnezeu cu inimile zdrobite de durere"  si Domnul i-a auzit pe ei!

In vremea aceea Ghedeon , fiul lui Abiezer, din seminţia lui Manase, locuia în Ofra, care se tâlcuiește „căprioară”, la vest de Iordan. 

Se spune ca avea trup puternic și suflet smerit. 

Era un om simplu si chiar timid, dar, arătându-se lui(...) îngerul Domnului, pe cand treiera grâul în arie, ca să-l ascundă de Madianiţi, acesta îi spuse:  

– "Du-te cu această putere pe care o ai și-l vei mântui pe Israel din mâna lui Madian! Iată, Eu te-am trimis!"

Umilindu-se cu inima, îi spuse îngerului: 

"– Pe mine, Doamne? Eu sunt cel mai tânăr în casa tatălui meu." 

Iară Domnul îi răspunse:

 – "Eu voi fi cu tine și-l vei bate pe Madian ca pe un om!" 

"Domnul este cu tine, voinicule!"

Domnul i-a mai spus lui Ghedeon sa distruga jertfelnicul lui Baal si sa ridice un jertfelnic inchinat Lui, pe care sa arda un vitel de 7 ani si el asa a facut.

Şi a făcut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului şi l-a numit "Iahve-Şalom". Şi se află acesta şi astăzi în Ofra lui Abiezer.

Plin de râvnă,  Ghedeon a inaltat altar si a pregătit pe dată jertfă Domnului, iar îngerul îi spuse să pună carnea și azimele pe piatra iar zeama o turnă deasupra, iar îngerul, întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână, atinse carnea și azimele și foc ieși din piatră și le mistui pe acestea. (Jud. 6,11-22) 

Ghedeon totusi, considerandu-se nemerituos, i-a cerut lui Dumnezeu doua semne consecutive si contrarii, sa fie sigur ca el  era cu adevarat cel ales să elibereze Israelul:

" – Dacă Tu îl vei mântui pe Israel prin mâna mea, așa cum ai zis, iată, eu pun un maldăr de lână în arie și, dacă roua va fi numai pe maldărul de lână, iar încolo, peste tot locul, uscăciune, atunci voi ști că prin mâna mea îl voi mântui pe Israel, așa cum ai zis."

"Și sculându-se Ghedeon dis-de-dimineață și storcând lâna, roua cursă dintr-însa umplu până sus un vas de apă. "

Ca sa fie cu adevarat convins de misiunea divina, in care Domnul urma intr-adevar sa fie cu el, Ghedeon a mai cerut inca un semn:

Apoi iarăşi a zis Ghedeon către Domnul: 

"- Să nu Te mânii pe mine, dacă am să mai zic o dată şi dacă am să mai fac numai o încercare cu lâna: să fie uscată numai lâna, iar peste tot locul să fie rouă".

Şi a făcut aşa Dumnezeu în noaptea aceea: a fost uscăciune numai pe lână, iar peste tot locul a fost rouă.  (Jud. 6, 36 - 40).  

Ghedeon, pentru a se lupta cu madianiții și amaleciții, a trimis soli ca  sa adune luptători din triburile israelite - Așer, Zebulon și Naftali, precum și din tribul caruia ii apartinea el, cel al lui Manase! 

Pentru a porni la luptă împotriva madianiților, Dumnezeu îi ceru lui Ghedeon să nu ia cu sine multi ostași: 

"– Ca să nu se mândrească Israel înaintea Mea și să nu zică: Mâna mea m-a izbăvit!" 

Dar oastea pe care o adunase Ghedeon era pentru Dumnezeu (Yahve) mult prea numeroasa („E prea mult popor cu tine”) ceea ce ar fi putut sa-i faca pe izraeliti si creada ca in numarul lor va sta victoria si nu in ajutorul lui Dumnezeu care, de fapt, ii va salva ! 

Armata lui Ghedeon a fost sensibil diminuata de DOMNUL asa ca, din toata oastea adunata Ghedeon, care initial era de 22 000 de oameni, dupa trei  "reduceri" impuse de Dumnezeu, au rămas cu Ghedeon doar 300 de luptători. (Judecători 7:4-7). 

Dumnezeu i-a poruncit lui Ghedeon să spioneze pe timpul noptii tabara dusmana. Astfel, apropiindu-se de tabara madianitilor, Ghedeon a auzit un madianit povestind altuia un vis pe care tocmai il visase:

"Am visat parcă o pâine rotundă de orz, ce se rostogolea prin tabăra madianită şi, ajungând la un cort, a izbit în el aşa de tare, încât el a căzut, s-a răsturnat şi s-a desfăcut".
Celălalt i-a răspuns: "Aceasta nu este alta decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaş israelitul; Dumnezeu a dat în mâna lui pe Madianiţi şi toată tabăra". Auzind povestirea visului şi tălmăcirea lui, Ghedeon s-a închinat Domnului şi s-a întors în tabăra israelită, zicând: "Sculaţi! Domnul a dat tabăra Madianiţilor în mâinile noastre".

Ghedeon s-a intors în tabăra israelită și a împărțit oamenilor săi câte o trâmbiță și câte o oală cu o făclie. Împărțiți în trei unități, Ghedeon și cei trei sute de israeliți au asaltat tabăra madianiților suflând din trâmbițe, spargând oalele și aprinzând făcliile. 

Madianiții, crezând că au de-a face cu o oaste mare, au luat-o la fugă. (Judecători, 7:17-22)

Sub conducerea lui Iahve (Dumnezeu), poporul a renăscut şi a devenit un organism unitar, solidar şi conştient că trebuie să se supună chemării lui Dumnezeu si sa actioneze, . 

Si evreii au renascut, devenind „sabia Domnului şi a lui Ghedeon“

îndreptată spre cei care le refuzau dreptul la a exista. 

El și cei trei sute de oșteni ai săi i-au urmărit pe regii madianiți Zevah și Tzalmuna! 

In aceasta campanie, Ghedeon le-a cerut locuitorilor din Sukot și Peniel sa le dea pâine oștenilor săi. 

Iar căpeteniile din Sucot au răspuns: "Dar este oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oştirii tale?"

Atunci Ghedeon a zis: "Când va da Domnul pe Zebah şi pe Ţalmuna în mâna mea, am să scarpin trupul vostru cu spinii pustiului şi cu mărăcini".

După aceea s-a dus el la Penuel şi a spus la fel locuitorilor lui; dar locuitorii din Penuel i-au răspuns la fel cum răspunseseră şi cei din Sucot. Şi a zis el şi locuitorilor din Penuel: "Dacă mă voi întoarce biruitor, am să dărâm turnul acesta".

De aceea, după ce i-a prins pe cei doi regi madianiți, pe Zebah și pe Țalmuna, Ghedeon i-a dus pe aceștia dinaintea celor 77 de căpetenii și bătrâni ai Sucotului, si zise către dânșii: 

"– Iată Zebah și Țalmuna, din pricina cărora ați râs de mine și mi-ați zis: Au doară mâna lui Zebah și Țalmuna e în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi celor obosiți?" 

Ghedeon i-a pedepsit pe oamenii din Sukot și a dărâmat si turnul din Penuel, ucigând  toti oamenii din cetate. Apoi a poruncit fiului său mai mare, Yeter, să-i execute pe regii captivi, care i-au omărât frații. Dar acesta, fiind tânăr, nu a îndrăznit,  asa ca Ghedeon însuși i-a omorât (Jud. 8:19-21)

In Judecători, cap. 6-9,  este scrisa intreaga poveste! 

Dupa ce poporul lui Israel ajunsese sa trăiasca, din pricina madianitilor, in peşteri şi in crăpăturile pamantului, îndurand lipsuri şi foamete, neavand mijloace materiale de supravieţuire, cu doar 300 de viteji, complet neinstruiţi militar, Ghedeon s-a întors împotriva opresorilor madianiti! 

Dar de invins nu ei au invins, nici Ghedeon ci Dumnezeu, căci se spune că Iahve a întors săbiile madianiţilor împotriva lor înşişi. 

Evreii au dobândit atunci o victorie uriaşă, câştigand un teren care le era absolut necesar, unde puteau să faca agricultura şi să-si crească vitele.

Euforia victoriei... i-a tulburat si izraelitii s-au gandit prima oara ca era momentul sa-si aiba si ei un rege . 

Văzând biruința lui Ghedeon, israeliții ziseră către dânsul: 

– "Domnește peste noi tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din mâinile madianiților!" 

Iar Ghedeon le-a zis: "Nici eu nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi, ci Domnul să domnească peste voi!

Ghedeon, constient ca fara Dumnezeu nimic nu s-ar fi intamplat, gaseste cererea poporului absurda. 

Dar totusi le cere ceva: "am să vă rog şi eu un lucru, a adăugat Ghedeon, să-mi dea fiecare din voi câte un cercel din prăzile voastre; căci vrăjmaşii aveau mulţi cercei de aur, pentru că erau Ismaeliţi".

Ei au zis: "Îţi vom da". 

Şi au întins o manta şi au aruncat acolo fiecare câte un cercel din prada sa. Şi greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut el a fost o mie şapte sute de sicli de aur, afară de verigi, de nasturi şi de hainele de purpură de pe cei doi regi ai madianiţilor şi afară de lanţurile lor de aur care erau la gâtul cămilelor lor."

Din acestea a făcut Ghedeon un efod şi l-a pus în cetatea sa, în Ofra; şi a fost aceasta pricină de păcat pentru tot Israelul şi cursă pentru Ghedeon şi pentru toată casa lui." 

Efodul era o tunica purtata de preotii evrei, cea a marelui preot, fiind foarte impodobita. Poporul, Ghedeon si casa lui au cazut in ispita din pricina acelui  Efod !

Asezat in casa lui, ca amintire a victoriei asupra madianitilor si a minunatului ajutor al lui Dumnezeu, el a devenit loc si obiect de inchinaciune, precum faceau paganii care se inchinau la idoli! Acesta a fost pacatul lui Ghedeon si al familiei sale!

"Ghedeon fu judecător al israeliților vreme de 40 de ani. 

Având 72 de fii și ajungând la adânci bătrâneți, se mută la odihna cea de Sus, fiind înmormântat în satul său, Ofra." 

Insa, evreii si-au dorit sa aiba musai si ei un rege, un imparat, in fine, un conducator puternic, asa cum aveau toate popoarele vecine!
Dumnezeu a ingaduit, in final, ca si poporul Sau sa aiba un rege - desi stia bine ca asta insemna inceputul departarii izraelitilor de EL, caci, pana atunci ei Il aveau conducator pe Domnul Dumnezeu!

Precum va demonstra istoria, regii lor au condus poporul din rau in mai rau, fiecare in parte fiind "mai rau decât toți părinții săi”!
Si au fost "mai rai" nu doar pentru ca au fost cruzi ori fiindca si-au subjugat supusii, ci, mai ales, pentru ca s-au indepartat de Dumnezeu si de Lege  - si-au luat femei pagane carei-au facut sa cocheteze sau chiar sa-si insuseasca idolatria, uitand ei insisi de credinta, fiind un exemplu rau pentru poporul care s-a racit si el de comuniunea cu "Dumnezeul lui Avraam"! 

Desigur, Dumnezeu nu i-a abandonat! Cand lucrurile mergeau foarte prost si poporul striga catre El cu inima franta, Domnul ii auzea si se indura de ei, dandu-le o mana de ajutor!

Asezarea lui Ghedeon in Sinaxar are un rost.

Biblia, dincolo de a fi o... "istorie", ne transmite o multime de mesaje: ne vorbeste despre ascultare, smerenie, moralitate, intelepciune, prietenie, tradare, invidie, mila... pacate si victorii, toate bunele si relele de care omul este in stare!

Ghedeon este privit ca un sfânt de bisericile creștine ortodoxe si este comemorat - cum spuneam la inceput - la 26 septembrie si în duminica dinainte de Crăciun. El a ramas un erou, desi Scriptura spune ca a avut pricina de pacat.

Figura lui Ghedeon este evocată mai ales în legatura cu Miracolul  Lânii udate cu rouă (Lâna înrourată sau Ploaia pe lână),  vazut ca o alegorie a impregnārii Sfintei Fecioare Maria de către Sfântul Duh. 

Acest motiv este pomenit atât de  Chiril al Ierusalimului (313-386), de Sfântul Ambrozie (c. 340-397) cat si de Procopius din Gaza (c.465-c.529)!

Ioan Damaschinul spunea: Ploaia de pe lână (...) preînchipuie pe Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu”! 

Mai exista si o alta talcuire, a lui Origen, pentru care lâna ar simboliza poporul lui Israel, care mai întâi s-a imbibat de har, dar apoi l-a pierdut. 

Pământul, care e udat mai apoi cu rouă, ar reprezenta neamurile păgâne care au dobândit apoi bunurile spirituale, de care nu avuseseră parte până atunci.

Martirologia romanǎ de rit latin l-a comparat pe Gideon cu Iisus, Iisus a mântuit omenirea, precum Gideon a salvat poporul său din mâinile madianiților. 

În secolul al XV-lea, lâna lui Ghedeon a devenit simbolul Ordinului Lânii de Aur, în locul Lânii de Aur din mitul păgân grecesc al lui Iason!

Pentru noi, creștinii ortodocși, troparul Născătoarei de Dumnezeu, pe glasul al 6-lea, de vineri, de la vecernie, și sâmbătă, la utrenie, spune: ,,Mai înainte a spus Ghedeon zămislirea și David a tâlcuit nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu; că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău și ai odrăslit fără de sămânță, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce ești plină de har”. 

Povestea lui Ghedeon a fost si subiect de scindare si disputa, fiind folositǎ în Reforma Protestantă, în polemica împotriva clerului catolic. Poate de aceea noi nu prea ne omoram sa o spunem !

Şi a avut Ghedeon şaptezeci de fii care au răsărit din coapsele lui, căci el a avut femei multe. De asemenea i-a născut un fiu şi concubina sa care trăia în Sichem şi el i-a pus numele Abimelec.

Dar Abimelec... are si el o  poveste si povestea lui ... o fabula, cea  copacilor !

Am consultat :

Biblia , Cartea Judecatori 

articole din Ziarul Lumina

Sinaxarul zilei de 26 Septembrie

Wikipedia