INVATATURA SFANTULUI GRIGORIE PALAMA -

DIFERENTA INTRE CRESTINISMUL ORTODOX 

SI CEL CATOLIC

 În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile ­s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată

MARCU 2:1-12

In Duminica a doua a Postului Mare,  Sfânta Evanghelie ne prezintă o minune, savarsita de Mântuitorul Hristos prin care se arată Dumnezeu adevărat, nu doar prin faptul că vindecă, dar și iartă  păcatele. 

Minunea vine sa explice cumva legătură între boală și păcat. 

Prin căderea în păcat a primilor oameni și, prin extensie, a întregii umanități, toți fiii lui Adam poartă consecințele separării omului de Dumnezeu: boala, sufe­rința și moartea.

Duminica aceasta este dedicata lui GRIGORIE PALAMA, care avea sa dea numele sau unei importante miscari crestin ortodoxe, prin asa-numita  polemica palamita, o disputa teologica avuta cu Varlaam din Calabria, 

Sf Grigorie Palama sustinea că este posibila vederea Luminii Dumnezeirii, cea necreată, ea fiind numai o lucrare, energia şi puterea lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea.

Potrivit Lui Varlaam,  care impartasa la acea vreme ideile lui Toma d'Aquino, între Fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale divine, (care, după el şi teologii latini, sunt create), nu există o deosebire reală, ceea ce face imposibilă îndumnezeirea omului, deoarece Dumnezeu rămâne faţă de oameni pururea distant.

Polemica  starnita are la baza cele doua conceptii - cea occidentala si cea orientala - privind relatia intre om si Dumnezeu! 

Sf Grigorie şi ceilalţi isihaşti, sustineau că una este fiinţa lui Dumnezeu - cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor, necreata  - şi altceva puterile Sale sau energiile divine necreate, care emană din fiinţa Sa, si prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor!

Precizarile Sf Grigorie Palama sunt deosebit de importante, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om, prin energiile Sale necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare"!

Asadar, Fiinţa lui Dumnezeu, care este nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) - şi energiile Sale necreate, cele care emană din fiinta Sa, sunt lucruri diferite!
Prin aceste,  energii divine, Dumnezeu ni Se descoperă noua, ele fiind incarcate de harul si puterea Sa, pentru ca noi sa dobandim mântuirea şi sa ne îndumnezeim!

Aceste energii sau lucrări izvorasc din puterea intregii Treimi, ele fiind comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi!
Prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume.

Această doctrină nu era ceva nou la vremea aceea, căci ea îşi are izvorul în insusi Noului Testament şi în învăţătura patristica.
Tocmai prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu Insusi, caci El rămâne nevazut, nestiut  în esenţa Sa, esenta cunoscută numai de Fiul şi de Duhul Sfânt. 

"Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi"  zice Sf. Atanasie cel Mare!

Potrivit celor doua conceptii teologice, raportul dintre Dumnezeu si om este diferit, cu consecintele de rigoare:

    1 -  în relaţia directa dintre Dumnezeu şi lume, prin energiile divine necreate, păcatele sunt considerate boli, iar calea spre mântuir presupune pocăinţa şi, prin asta, prin unirea cu Dumnezeu şi sălăşluirea harului Său în om, obtinandu-se vindecarea ;

    2 - în relaţia indirectă cu Dumnezeu - prin harul creat - avem de-a face cu o religie exclusiv morală, punitiva, în care păcatele sunt considerate încălcări ale legii, ceea ce face ca în procesul de îndreptare să predomine pedeapsa, minimalizandu-se astfel rolul iubirii.

In conceptia ortodoxa, învăţătura despre mântuirea ca vindecare  pune accentul pe iubire, iar libertatea este la loc de cinste.

Fiind adept al isihasmului - acea lucrare tainica de curatire de patimi care, prin rostirea rugaciunii lui Iisus propune un mod eficient de a face fata ispitelor, Sf. Grigorie Palama este pomenit in a doua Duminica din Postul Pastelui!

De la Sf Grigorie ne-au ramas limpeziri importante privind 

Isihasmul -  Rugaciunii lui Iisus - Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Practica rugaciunii inimi, in liniste si spre liniste, era, si inca este, un fel anume de a se ruga, raspandit mai ales printre monahi, pe care

insa si noi il putem urma. 

Aceasta rugaciune are darul de a ne ajuta sa ne tinem gandurile in frau si sa ne ferim de ispita pacatului.
Gandul "este ca o maimuta", cum spunea un duhovnic, o maimuta care sare din creanga in creanga! Pentru a ne ruga Domnului avem nevoie de stabilitatea gandirii, de continuitatea gandului. Prin invocarea Rugaciunii lui Iisus, ne tinem gandul liniar, coborandu-l in inima.

Apoi, obisnuind sa ne rugam astfel, avem la indemana arma cu care sa alungam ispitele.

Sfantul Grigorie Palama s‑a născut în 1296 în Constantinopol.

Tatăl său a fost senator dar a murit destul de tanar si el astfel a ramas orfan de mic.

Atat in vremea in care traia tatal sau, ca si dupa moartea acestuia, devenind un protejat al îm­păratului, Sfântul Grigorie a avut parte de o educație aleasă. Desi a studiat filozofia, sub indrumarea unui vestit filozof al timpului, la 17 ani  si-a manifestat deja atractia catre monahism si a si plecat la Sfântul Munte Athos. 

Dealtfel intreaga lui familie, mama si surorile sale, au imbratisat pana la urma calugaria.
Remarcat a fi si un bun teolog, nu numai un deosebit monah, Sf Grigorie ajunge Arhiepiscop al Tesalonicului.

surse: spicuiri din suport curs Patristica, ortodox-wiki si ziarul Lumina

Cu ale tale rugaciuni, Sf. Grigorie, roaga-te pentru noi, pacatosii. Amin