CANONUL CEL MARE - PARTEA A DOUA - PILDELE NOULUI TESTAMENT

 Canonul cel Mare nu este doar o punere in oglinda spre identificare a sufletului nostru cu cel al omului Vechiului Testament!

Sf Andrei ne ancoreaza permanent in durerea Crucii lui Hristos si ne ajuta sa ne regasim in intamplarile si pildele Noului Testament, exemple de mantuire prin credinta in Cuvantul Mantuitorului.

Eu sunt cel căzut între tâlhari, în gându-rile mele; cu totul sunt rănit acum de ele şi plin de bube; dar Tu însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă. Preotul, văzându-mă mai înainte, a trecut de mine, şi levitul, văzându-mă gol în nenorocire, nu m-a băgat în seamă; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venind de faţă, miluieşte-mă! 

Ca raspuns la întrebarea pusa de un învățător de lege

 - „Și cine este aproapele meu?"  - Mântuitorul Hristos rosteste Pilda Bunului Samaritean (Luca 10, 25-37). 

Cu acest prilej  Iisus pune în antiteză atitudinea unui preot și cea a unui levit, cărora nu le-a păsat de un biet om ranit, cu cea a unui samaritean, care s-a îngrijit de el. 

În vremea Mântuitorului Iisus Hristos (epoca Noului Testament), samarinenii (samaritenii) erau considerați eretici și necurați (Luca 9, 52), de unde și relativa interdicție pentru evrei de a trece prin teritoriilor lor, pentru a nu se spurca. 

Cei care făceau pelerinajul anual la Ierusalim, venind din Galileea, trebuiau să facă un ocol ca să evite Samaria. 

De ce? 

Motivele tin din timpul captivităţii babiloniene a evreilor, între anii 640-538 î.H., cand regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi păgâne, asiatice, care s-au instalat acolo cu idolii la care continuau să se închine (4 Rg 17, 24-41). 

Emigranţii au fost convertiţi insa doar parţial, ei continuând să adore zeităţile proprii. 

După încetarea captivităţii, evreii reveniţi în Samaria s-au amestecat cu aceste triburi, rezultând un popor hibrid, in confuzie religioasă

şi în permanentă duşmănie cu iudeii . 

De aceea, atitudinea Mântuitorului față de samarineni era la vremea aceea surprinzătoare și scandaloasă pentru unii (Luca 10, 33; 17, 16; Ioan 4, 5-40).

Deși inițial apostolii au evitat Samaria după porunca Mântuitorului - ”Pe acești doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați.” (Matei 10, 5), după Învierea Domnului ei au primit poruncă să predice și în aceste ținuturi: 

”El a zis către ei: ... Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1, 8). 

Faptele Apostolilor relatează propovăduirea apostolului Filip în Samaria, în timpul persecuţiei lui Saul - viitorul Apostol Pavel 

(FA 8, 5-25).

• Precum ai scăpat pe Petru, cel ce a strigat: scapă-mă, aşa apucând înainte, Mântuitorule, scapă-mă şi pe mine de fiară, întinzându-Ţi mâna Ta, şi &mă scoate din adâncul păcatului.  Pe Tine Te ştiu liman liniştit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Ci apucând înainte, izbăveşte-mă din adâncurile păcatului cele neumblate, şi din deznădăjduire.

In noaptea imediat urmatoare minunii inmultirii painilor, petrecuta pe malul lacului Ghenizaret (Mt. 14, 14-22), dupa ce a hranit multimile, Mantuitorul Hristos i-a silit pe ucenici sa urce in corabie si sa plece din locul acela, iar El a mers in munte sa se roage, in singuratate. Peste noapte insa, valurile au inceput sa se agite cu putere si o furtuna mare s-a pornit, incat corabia in care se aflau ucenicii era gata-gata sa se scufunde. Si, strigand de groaza, la un moment dat L-au zarit pe Iisus venind spre ei mergand pe apa.  Gandind ca este naluca, s-au infricosat si mai tare. Domnul insa i-a linistit si i-a imbarbatat, zicandu-le: 

Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!  
Doamne, daca esti Tu, a zis Petru, porunceste sa vin la Tine pe apa. Vino…, i-a zis Hristos. Si a sarit Petru din corabie si a mers pe mare ca pe uscat, dar, vazand vantul, spune evanghelia, s-a temut. 

Iar in clipa in care s-a speriat, apa a incetat sa-l mai tina si el a inceput sa se afunde. Si, ingrozit a strigat: 

„Doamne, scapa-ma”! Atunci Iisus l-a luat de mana si i-a spus: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?” Apoi l-a adus in corabie, iar vanturile s-au oprit!

• Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzând făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău. 

Iisus osândeste pacatul, dar are mila de pacatosi. 
"Si a fost când sedea El în casa, au venit multi vamesi si pacatosi, care sedeau cu Isus si cu ucenicii Lui" (Matei 9,10); 
"Si se apropiau de El toti vamesii si pacatosii ca sa-l auda, iar fariseii si carturarii cârteau zicând: "Acesta primeste pe pacatosi si manânca împreuna cu ei" (Luca 15,12); 
"Fariseii ziceau ucenicilor Lui: Pentru ce manânca învatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii? Iar Isus auzind, a zis: Nu trebuie medic celor sanatosi, ci celor bolnavi" (Matei 9,11-12); 
"Si a fost când sedeau în casa lui Levi la masa, multi vamesi si pacatosi sedeau cu Isus si cu ucenicii Lui" (Marcu 2,15-15); "Fariseii si carturarii cârteau si ziceau: Acesta primeste pe pacatosi si manânca cu ei... Si le-a zis pilda aceasta: 
Care din voi, având o suta de oi si va pierde una din ele, nu va lasa pe cele nouazecisinoua în pustie si va merge dupa cea pierduta pâna o afla?" (Luca 15,2-4). 

Tot atunci le spune si parabola cu drahma cea pierduta si cea a Fiului risipitor (Luca 15,8-32).

"Care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.

• Pe tâlharul l-ai făcut, Hristoase, locuitor raiului; pe cel ce a strigat pe Cruce către Tine: pomeneşte-mă! Învredniceşte-mă şi pe mine, nevrednicul, de pocăinţa acestuia. 

Tâlharul cel aflat de-a dreapta Îi cere Mântuitorului: 

"Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta"(Lc.23, 42), iar răsplata a primit-o îndată. 
Sfântul Efrem Sirul arată că "Domnul nostru a văzut că el avea mai multă credinţă decât mulţi şi nu se îngrijea de suferinţa sa, ci de iertarea păcatelor; şi de aceea l-a înălţat mai presus de mulţi. 

Sfântul Efrem Sirul arată că, dacă raiul a fost închis de Adam, un drept care a devenit păcătos, acum un păcătos devenit drept intra pentru prima dată în rai: 

"Aşadar, un tâlhar a deschis raiul si nu un drept. Acesta fusese închis de Adam, mai întâi drept, apoi păcătos; şi tot un păcătos, căit, dar biruitor, l-a deschis din nou".

Dacă iudeii, în faţa pretoriului, au ales să elibereze un tâlhar, pe Baraba, după cum era obiceiul de Paşti, osândind pe Mântuitorul, acum Domnul alege  un tâlhar şi lepăda El pe cei ce L-au răstignit: "Iudeii alegând un tâlhar şi lepădându-se de Domnul, Acesta a ales un tâlhar şi i-a lepădat pe ei".

Sfântul Efrem Sirul merge mai departe si arată că, prin pocăinţa sa, tâlharul cel drept primeşte haina cea nouă a Botezului: "Prin taina apei şi a sângelui ţâşnite din coasta Domnului tâlharul a primit stropirea care i-a adus iertarea păcatelor".

• Ca tâlharul strig Ţie: pomeneşte-mă; ca Petru plâng cu amar; iartă-mă, Mântuitorule! strig ca vameşul, lăcrimez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea ca oarecând pe a cananeencii. Tămăduieşte putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, Unule, Tămăduitorule. Pune-mi doctorie vindecătoare şi untdelemn şi vin, lucrurile cele de pocăinţă, şi umilinţă cu lacrimi.
• Cananeencii şi eu urmând, strig: Miluieşte-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr.  
• Alabastru cu lacrimi turnând pe capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca păcătoasa care cerea milă; rugăciune aduc şi cer să iau iertare.

In aceste versete ni se propune sa luam seama la cei vindecati, la pacatosii mantuiti de Hristos. 

Vamesul si pacatoasa, cananeanca si cea cu curgere de sange, Marta si Maria, fiecare cu pilda sa, ne arata drumul spre Hristos. 
Lacrimile lui Petru sunt exemplu de pocainta dar si de incurajare pentru noi toti, cei care, ca si el, ne lepadam de Mantuitorul, desi Il iubim, pentru a face lumii pe plac!

• Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre umilinţă; râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi înduplecă pe Hristos cu rugăciunile tale, cu postul, cu curăţia şi cu smerenia.
• Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeşnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă a glăsuit, predicând pocăinţă: Irod a săvârşit fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fără de lege, ci degrab îmbrăţişează pocăinţa. În pustie a locuit Înaintemergătorul harului, şi Iudeea toată şi Samaria auzind, au alergat şi şi-au mărturisit păcatele lor bucuros, botezându-se; cărora tu, suflete, n-ai urmat. Hristos S-a făcut prunc, împreunându-Se cu mine prin trup, şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afară de păcat, arătându-ţi ţie, o, suflete, pilda şi chipul smereniei Sale.
• Hristos S-a făcut om, chemând la pocăinţă pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete, pocăieşte-te, că s-a deschis uşa împărăţiei acum, şi o apucă mai înainte fariseii şi vameşii şi desfrânaţii, pocăindu-se.
• Hristos pe magi i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor a făcut-o mucenici, pe bătrânul l-a slăvit şi pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici faptelor, nici vieţii; dar vai ţie, când vei fi judecat! Exemplele acestea, cunoscute din Liturghiile zilnice, ne indeamna sa insistam in rugaciune, in invocarea lui Hristos. Nimic nu este pierdut daca ne asumam statutul de pacatosi, ne constientizam pacatul, il marturisim si ne indreptam.

Pocainta ne deschide drumurile, ne apropie de Hristos.

• Hristos a întărit pe slăbănogul cel ce şi-a ridicat patul, şi pe tânărul cel mort l-a înviat, pe fiul văduvei şi pe al sutaşului şi, samarinencei arătându-Se, a închipuit mai înainte ţie, suflete, închinarea în Duh. 
• Pe ceea ce-i curgea sânge a tămăduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leproşi i-a curăţit, pe orbi i-a luminat şi pe cei şchiopi i-a îndreptat; pe surzi, pe muţi şi pe cea gârbovită până la pământ, i-a tămăduit cu cuvântul, ca tu să te mântuieşti, ticăloase suflete.
• Bolile tămăduind, săracilor a bine vestit Hristos-Cuvântul. Pe şchiopi i-a vindecat, împreună cu vameşii a mâncat şi cu păcătoşii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
• Vameşul s-a mântuit şi păcătoasa s-a înţelepţit; iar fariseul, lăudându-se, s-a osândit. Că vameşul striga: milostiveşte-Te; şi păcătoasa: miluieşte-mă. Iar fariseul se îngâmfa strigând: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
• Zaheu vameş a fost, dar s-a mântuit; şi fariseul Simon s-a înşelat, şi păcătoasa şi-a luat dezlegare de iertare, de la Cel ce are puterea a ierta păcatele; căreia sîrguieşte de urmează, suflete.
• N-ai râvnit păcătoasei, o, ticălosul meu suflet, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului, şi cu părul le-a şters. Căci i-a rupt zapisul păcatelor ei cele de demult.

Exemplele Legii celei Noi ne dau curaj, ne sunt toiag de ridicare.

Maria Egipteanca este dovada ca se poate iesi din negura pacatelor, ca oricine vrea se poate mantui.

• Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminându-te, te-a dezlegat de întunericul păcatelor; de unde primind tu harul Duhului, luminează, Marie, pe cei ce te laudă cu credinţă. Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Minune nouă cu adevărat văzând în tine, maică, dumnezeiescul Zosima s-a spăimântat; că înger în trup vedea şi cu totul de minune s-a umplut, lăudând pe Hristos în veci.

Sf Andrei ne indeamna sa avem vointa, determinare si infinita incredere in Cel care este nădejdea celor fără de nădejde, viaţa celor deznădăjduiţi, sa ne rugam Lui, sa-L invocam, cerand Maicii Sale ajutor, ca si mucenicilor, apostolilor, sfintilor, si Sfintei Maria Egipteanca!

CONCUZII

Canonul este o adevarata minune, un balsam pentru suflet. 

El ne aduna gandurile, ne starneste emotiile, ne scoate din launtru

amintiri ascunse, ne stoarce lacrimi, ne face sa ne doara pacatul si ne mangaie in acelas timp cu speranta mantuirii!

Dam lauda acestui Sfant pentru vrednicia sa care i-a ingaduit sa compuna acest imn de pocainta si de ridicare duhovniceasca!

Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andrei cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de toata mânia, necazul şi stricăciunea, şi de greşeale de neînchipuit, noi cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă.