vineri, 13 august 2021

CREDINTA, POST SI RUGACIUNE

 

Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.
Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.
Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.


Capitolul 17 al Evangheliei dupa Matei incepe cu „Schimbarea la față” si continua cu explicarea unor intrebari puse de apostoli, Mantuitorului.  
De departe Schimbarea la fata a lui Iisus pe Muntele Tabor, este evenimentul cel mai minunat din viața pământească a lui Iisus, anticipare a celor ce vor fi după - o pregustare a viitorului 

Apostolii, prin cunosterea identitatii lui Iisus - ca Fiu al lui Dumnezeu celui viu - rebelata de Petru, constata ca nu înțeleg mare lucru din multele ziceri ale carturarilor, ca au multe nelamuriri, asa ca încep să puna intrebari!

Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? 
Cu alte cuvinte: ce sens mai are sa vina Ilie, ca să restabilească ordinea și numai apoi să vină Mesia,  despre care tocmai au aflat ca este Insusi Invatatorul lor!? Care sunt atunci etapele istoriei mântuirii? Cum se va termina lumea?”. Deci este momentul unei discutii ample cu Invatatorul lor!

Si Iisus le explică faptul că Ilie, pe care oamenii il asteptau si il mai asteapta inca... deja a venit! 

Și atunci discipolii înțeleg că Domnul le vorbește despre Ioan Botezătorul, adică „Ilie deja a venit”.

Noua ne este aproape imposibil sa intelegem unele lucruri! 
Ne facem curaj crezand ca anumite evenimente viitoare ne vor aranja viata. Insa pentru ca viitorul sa fie bun, luminos si poate chiar maret, e nevoie a trai prezentul si a rezolva acum ceea ce nu merge! 
Viitorul nu se poate aranja daca trecem indiferenti peste ziua de azi!

Deci numai descifrand prezentul, plin de contradictii si de cruci, poți înțelege Invierea și Schimbarea la față, si nu "sărind" peste prezent, inventand un viitor, asteptand ceva care exista deja! Caci aceasta lume de care ne plangem, are in ea toata maretia iubirii Tatalui Ceresc, iubirea pe care suntem chemati sa o taim acum, in aceasta lume, a carei frumusete nu reusim sa o vedem oprindu-ne privirea doar asupra ... crucilor!

Evenimentul care urmeaza, cel al vindecarii lunaticului, in intregimea sa, dincolo de minunea in sine a tamaduirii, este incarcat de simboluri.

Asadar un parinte, indurerat de boala fiului sau, vine si ii cere smerit ajutorul Mantuitorului. 

Acesta stie ca cina era a diavolilor care il chinuiau si, certandu-i, ii alunga din trupul tanarului. 

In versetele urmatoare ni se spune ca apostolii s-au dovedit neputinciosi in fata acestei probleme - ei neavand inca putere pentru asa ceva, putere ce le va fi data lor la Cincizecime!

Mantuitorului vorbeste despre necesitatea postului si a rugaciunii catre Dumnezeu, facand si o dezvaluire cu privire la puterea credintei!

Din relatarea tatalui, aflam ca tanarul adesea cade în foc și adesea în apă !

In simbolistica biblica : 
- focul reprezinta purificare dar si judecata finala
- apa este un element vital insemnand viata, renastere dar si...
distrugere
Asadar lunaticul era puternic dominat de forte diavolesti care nu puteau fi anihilate decat prin puterea credintei, post si rugaciune!

Sigur, prin misiunea sa divina, Mantuitorul il vindeca pe tanarul greu incercat, dar mesajul adresat noua ramane limpede: nimic nu putem fara a crede cu putere in El, fara a posti si a ne ruga!

Peste minunea vindecarii lunaticului, staruie, ca un abur fin,  durerea parintelui! Cati parinti nu se tanguie in ceasul acesta, cerand indurare de la Dumnezeu pentru copiii lor! Dar cati nu Il ignora, cati nu Il judeca pe Dumnezeu?

Societatea de azi a devenit atat de egoista incat orice incercare aparuta in viata noastra e pe cale sa devina o lupta personala cu Dumnezeu in locul unei smerite rugaciuni! Credem ca intelegem tot - desi nu avem capacitatea de a le intelege!

Nimic nu ni se aseaza in cale fara un motiv. Suferim pana invatam ceva, pana intelegem ce trebuie sa intelegem, pana ne dam seama ca trecerea noastra pe pamantul acesta trebuie sa lase ceva!

Orice fiinta, oricat de neinsemnata, are o misiune, lasa o urma in sufletul cuiva, este elev sau profesor, invata sau transmite ceva semenilor! Totul in lume, oricat de dezvoltata ar fi ea, merge spre comuniune, fiind o impreune-lucrare comunitara! 
Dincolo de rautati si de pacate, ne rugam unii pentru altii, suferim unii pentru altii, incercam sa luam exemple, sa dam exemple... traim impreuna, chiar si de ne credem singuri si detasati!

Rostul nostru este sa parcurgem intr-o viata - unii chiar pe nestiute - cel mai lung drum: cel de la minte la inima!

Asta ar trebui sa fie scopul zbaterii noastre: sa ajungem sa judecam cu inima!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu