Că cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
Totusi, nu-I putem urma lui Hristos daca consideram nedreapta sau prea grea purtarea ... crucilor noastre, cand El Insusi, Fiul lui Dumnezeu fiind, Si-a purtat crucea si Si-a acceptat sacrificiul!
Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, cred cu tarie ca Dumnezeu nu vrea sa-l urmeze niste Zomby teleghidati!
Nu ne-ar fi lasat libertatea sa decidem ci ne-ar fi facut ca pe niste roboti!
El ne vrea treji, puternici, iubitori, corecti si generosi, dispusi sa facem doar lucruri bune! Ne cere sa ne manifestam cu atributele fiintei noastre create initial, care a fost facuta dupa chipul si asemanarea Sa!
Doar asa putem sa-L urmam pe Hristos!
În limba greacă pentru „suflet”, ca si pentru „viață” se foloseste acelas cuvant. Așadar, la ce ti-ar folosi să câștigi lumea întreagă, dacă-ți pierzi viața? „Cine va vrea să-și salveze viața pentru sine însuși, și-o va pierde, iar cine-și va pierde viața pentru Mine și pentru evanghelie, și-o va salva!”
Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
Acest verset vorbește despre judecata finală, când fiecare om va primi răsplata acțiunilor sale.
Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind întru Împărăția Sa.” MATEI 16: 24 - 28
Fragmentul evanghelic de azi, este continuarea Cuvantului Mantuitorului adresat ucenicilor Sai.
Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. - le spune lor.
Cate carti, cati sfinti si invatati s-au straduit sa descifreze aceste cuvinte!
Cu siguranta, viata fiecaruia graviteaza in jurul unei jertfe si, fara indoiala, purtam pe umerii nostri slabi, ca pe o cruce grea, toate incercarile vietii noastre!
Unii nu duc numai o cruce ci... mult mai multe! Si atunci, chiar si cu riscul de a nu gasi nici un raspuns, iti pui intrebarea "de ce?"
Unii nu duc numai o cruce ci... mult mai multe! Si atunci, chiar si cu riscul de a nu gasi nici un raspuns, iti pui intrebarea "de ce?"
Totusi, nu-I putem urma lui Hristos daca consideram nedreapta sau prea grea purtarea ... crucilor noastre, cand El Insusi, Fiul lui Dumnezeu fiind, Si-a purtat crucea si Si-a acceptat sacrificiul!
Cine este deci acel om care sa spuna ca este crestin si sa se creada nedreptatit sa dea o jertfa? Cine se crede oare mai presus decat Cel fara de pacat si rastignit pe nedrept?
Mantuitorul pune niste conditii celor care vor sa-L urmeze.
Mai intai luarea crucii, adica asumarea propriei existente, trairea vietii in firescul ei, cu bune, cu rele... si, apoi, lepadarea de sine!
Mantuitorul pune niste conditii celor care vor sa-L urmeze.
Mai intai luarea crucii, adica asumarea propriei existente, trairea vietii in firescul ei, cu bune, cu rele... si, apoi, lepadarea de sine!
Omul are insa o mare problema in indeplinirea acestor conditii:
egoismul, mare piatra de poticnire care ii sta in cale si care impiedica depasirea contradictiilor aparente intre suferinta si iubire, intre iubirea de sine si lepadarea de sine!
Caci durerile si nedreptatile vietii nu inseamna ca Dumnezeu nu ne iubeste! Nici a ne lepada de sinele nostru nu inseamna anularea personalitatii noastre ci punerea personalitatii noastre in slujba Domnului!
Caci durerile si nedreptatile vietii nu inseamna ca Dumnezeu nu ne iubeste! Nici a ne lepada de sinele nostru nu inseamna anularea personalitatii noastre ci punerea personalitatii noastre in slujba Domnului!
Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, cred cu tarie ca Dumnezeu nu vrea sa-l urmeze niste Zomby teleghidati!
Nu ne-ar fi lasat libertatea sa decidem ci ne-ar fi facut ca pe niste roboti!
El ne vrea treji, puternici, iubitori, corecti si generosi, dispusi sa facem doar lucruri bune! Ne cere sa ne manifestam cu atributele fiintei noastre create initial, care a fost facuta dupa chipul si asemanarea Sa!
Doar asa putem sa-L urmam pe Hristos!
„Că cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla."
În limba greacă pentru „suflet”, ca si pentru „viață” se foloseste acelas cuvant. Așadar, la ce ti-ar folosi să câștigi lumea întreagă, dacă-ți pierzi viața? „Cine va vrea să-și salveze viața pentru sine însuși, și-o va pierde, iar cine-și va pierde viața pentru Mine și pentru evanghelie, și-o va salva!”
Toti ne dorim sa fim mantuiti! Însă, de cele mai multe ori, prea prinsi in lupta pentru mantuire, devenim egoiști, iar cine-i egoist își distruge atat propria viață, cat și viața celor de lângă el, smintindu-i!
Din acest motiv, cine vrea să-și mântuiască propria viață cu orice pret, deja a pierdut-o, avand deja moartea în inimă !
Acest verset vorbește despre judecata finală, când fiecare om va primi răsplata acțiunilor sale.
Vorbind despre acest subiect, timpul prezent devine ceva foarte important, căci vom fi... ceea ce facem acum!
Tot viitorul nostru, felul in care ne vom trai vesnicia, depinde de deciziile noastre de aici și de acum!
Si, ultimul verset vorbeste tocmai despre faptul că viața veșnică nu-i doar ceva legat de viitor.
Acest viitor este catalizatorul presentului meu!
Cronologic vorbind, textul acesta este așezat înainte relatarii Schimbarii la față. Cu alte cuvinte, am putea spune ca cine decide de pe acum să-L urmeze pe Domnul, experiază deja Împărăția lui Dumnezeu care este prezentă în interiorul său!
Viața veșnică in Imparatia lui Dumnezeu - care este bucuria, pacea, dragostea, victoria asupra răului - începe astfel cu anticipație, în interiorul omului, o pregustare a marii revelatii!
Cu acest fragment intelegem structura capitolului 16, din Evanghelia dupa Matei, in care, la inceput, ni se descopera identitatea lui Iisus iar, in final, identitatea noastră – viitoare dar deja existenta in interiorul nostru – în centrul lui fiind lupta lui Iisus cu Petru - lupta noastra cu Dumnezeu!
Daca ma gandesc la Lupta lui Iacob cu Ingerul Domnului, din Vechiul Testament, pot sa intuiesc ca Domnul vrea sa ne luptam, corp la corp cu El si sa iesim invingatori!
Dar acceptam noi oare aceasta confruntare?
Caci e foarte important sa vrem aceasta "lupta" in care sa-L putem intreba Cine esti, Care este numele Tau... si sa-I ascultam raspunsul, potrivit fiecaruia!
Din infruntarea aceasta vom intelege daca nu cumva confundam vointa noastra cu a Lui, daca chiar vrem sa-L urmam ori doar ca El sa ne urmeze, daca stim sa iubim cu adevarat, acceptand dulcea povara a iubirii, daca intelegem ce inseamna sa ne punem viata chezasie pentru Hristos si cat de capabili suntem sa o si facem...!
Doar in raport cu lupta dintre gandirea lumii si cea a lui Dumnezeu ajungem sa stim cine suntem si daca ne place cum suntem cu adevarat! De aici... incepe transformarea unui crestin in apostol al Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu