Poate ca in articolul precedent am lasat de inteles ca nu iubesc cainii sau ca am ceva cu iubitorii de caini! Doamne, fereste! Deloc.
Dar asa mi s-au insirat cuvintele, plecand de la o vorba care azi nu se mai potriveste! Dealtfel sunt multe vorbele din batrani care nu se mai potrivesc si o sa scriu odata despre acest subiect!
Cand eram copil am avut si caine si pisica - dar din pricina unei alergii nu am mai putut avea - ii iubesc insa.
Personal, inteleg perfect dragostea si atasamentul oamenilor fata de animalele de companie!
Cu adevarat cred ca putini te pot iubi in viata asa cum ajunge sa te iubeasca un caine! E trist dar este foarte adevarat! Suferinta ce o traiesc stapanii cand animalele lor mor, este aceeasi ca in fata pierderii unei fiinte dragi.
Cumnatii mei, dupa ce si-au pierdut cainele, se ascundeau ca sa nu rada de ei lumea, caci au suferit cumplit. Tom numai nu vorbea, in rest... era ca noi toti! Ne intelegea, stia daca suntem suparati ori bolnavi... devenise uman!
Prietena mea si-a pierdut pisica de curand! Sotul ei i-a adus repede acasa un pisoi minunat dar ea tot dupa Kity a ei plange! Ce pisica! Facea pipi la toaleta! Doar nu tragea apa!
Mi s-a intamplat insa o data, ceva curios.
Eu admir pe strada copiii si cainii deopotriva. Aici multa lume are caini, dupa cum foarte multi au copii!
Ma fascineaza faptul ca oamenii isi aleg rasele potrivite si, cu timpul, stapan si caine, ajung sa semene! Asa cum cei care se iubesc, ajung, dupa ani de convietuire, sa semene unul cu celalalt!
Intr-o zi, intorcandu-ma acasa, dupa ce mi-am dus nepotii la scoala, am vazut in fata mea o familie: el purta in carca o fetita si ea ducea de lesa un caine de talie mica, jucaus nevoie mare. Cum parea ca vrea sa intre printre picioarele mele, m-am oprit ca sa nu se sperie, si am inceput sa-i vorbesc incet, cu drag. In clipa urmatoare m-am pomenit insultata, stapana facandu-ma cu ou si cu otet ca indraznesc sa ma adresez cainelui ei. Va marturisesc ca am inghetat: o data pentru ca am fost surprinsa, si apoi pentru ca femeia parea iesita din minti! Speram ca sotul ei sa ma salveze dar acesta se facu ca nu aude si pleca mai departe! Mi-am cerut scuze si am fugit catre casa. Ea era evident mult mai periculoasa decat cainele!
Pe vremuri, in tramvaiele aglomerate din Bucuresti, auzeai fregvent expresia "mai animalule"! Dar cred ca uneori zicand asta... poti jigni animalul!
Revenind la articolul precedent, tin sa imi cer scuze daca am suparat pe cineva! Uite asa faci pacate fara sa stii si fara sa vrei! :)
Iertare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu