duminică, 5 octombrie 2014

Z 241

Cand am intrat in traficul francez, de indata ce am venit din Romania, am avut anumite probleme.
Ele tineau de un specific local, o anume slabiciune a legii circulatiei in fata politetii si a intelegerii fata de nevoile celalalt participant la trafic, ceva imposibil de intalnit pe sosele romanesti!
Am fost stupefiata cand am inteles ca aici esti socotit nepoliticos daca, trecand ca tot omul, pe trecerea de pietoni, nu spui multumesc soferului care iti permite sa treci(!) 
Nu intelegeam  nici de ce trebuie sa incurc circulatia, ca sofer, asteptand, fara sa vociférez, ca un alt conducator auto sa-si depuna cumparaturile in fata usii imobilului si nici de ce trebuie sa imi ignor prioritatea pentru a ajuta un sofer sa nu astepte la nesfarsit sa iasa dintr-o strada fara prioritate.
Multa vreme am fiert de nervi, si i-am admonestat pe limba mea pe toti... pana cand mi-am dat seama ca ma domina un soi de ura nefireasca si gratuita si atunci  am inceput... sa ma rog! "Ajuta-ma, Doamne, sa-i inteleg si sa nu-i urasc pe astia care ma scot din fire! Si ei sunt fiii Tai!" Spuneam asta ori de cate ori ma enervam in trafic si o mai fac si azi, cand duhul lumi ma poarta! 
Astfel incet, incet, vine si calmul si intelegerea! Ba chiar si stima fata de cei pentru care - pentru cateva secunde - nutresti ura!!

Sa-ti iubesti dusmanul este ceva, practic, imposibil! Déjà societatea noastra de azi are o mare problema cu iubirea, in general! Nu reusim sa ne iubim aproapele, asa cum ne porunceste Domnul, necum sa ne iubim dusmanul..!

Si totusi, daca Iisus ne spune asta... inseamna ca se poate.
Caci daca ne gandim la ceea ce dorim sa primim noi de la oameni... putem incerca sa si oferim oamenilor intocmai!

EVANGHELIA ZILEI
Luca 6, 31-36
 
Zis-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii. Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care nădăjduiţi să luaţi, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fiii Celui prea Înalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

Exercitiul minim de bun crestin este acela de a evita sa ne invidiem aproapele.
De cele mai multe ori invidia este un pas sigur spre ura!
Fiecare reusita a cuiva are in ea o jertfa asa ca, invidiind jertfa, pe care o ignoram,  ne facem noua insine rau! Se pare ca ficatul da semne clare de toxicitate cand suntem invidiosi!

Ajungand sa ne bucuram pentru binele din viata celorlalti este déjà un pas spre cladirea putintei de a iubi si mai mult, de a ajunge sa ne iubim vrajmasul.
Iubirea  celui ce ne-a ranit ori ne-a facut rau, este posibila cu ajutorul lui Dumnezeu!
Cerand in rugaciune puterea de a iubi pe cei ce nu ne iubesc, primim nu numai acest dar ci si iubirea indoita a celorlalti!

Caci "ceea ce e cu neputinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu