sâmbătă, 17 octombrie 2015

ADN

Fiecare poseda o zestre de suferinta IN DUBLU: una mostenita si alta pe care, la randu-i, o da mostenire.
La debutul oricarei boli, medicul este obligat - spre a putea pune un diagnostic corect - sa faca o asa-numita anamneza.
Astfel, prima intrebare - in afara celor legate de motivele obiective pentru care ai ajuns in cabinetul sau - este legata de bolile familiei. Diabetul preexistent in familie poate explica, de exemplu, un procent ridicat al zaharului in sange, dupa cum existenta bolilor de sistem, care se transmit genetic. Felul in care abordam viata face si el parte din amprenta ADN.ului pentru ca el reflecta subtil slabiciunile noastre.

ADN.ul nostru este asadar o fisa completa a celor ce le-au trait stramosii si ni le-au lasat mostenire. La fisa asta fiecare isi adauga informatii... "averi" pe care le lasa urmasilor.
Iata de ce este o copilarie sa spui ca "nu meriti" sa platesti pentru pacatele parintilor, de vreme ce ele sunt deja semanate in "fisa" ADN!

Exista, se pare, o forma de cancer ereditar (exemplul Angelinei Jolly ultramediatizat!).
La anamneza ce mi s-a facut inainte de prima operatie de cancer, nu mi-au depistat nici unul din factorii de risc obiectiv! Nimeni in familia mea nu a avut cancer, originea celulei nu era ereditara, dupa cum nici al doilea cancer nu era o recidiva a primului! Verdict: ATIPIC!
Si stiinta a ridicat din umeri, adaugand in anamneza o intrebare de ordin psihologic:
- " Ati suferit o trauma psihica in ultimii 5 ani?"
Da, dar trauma nu atinge pe oricine! (nu toate vaduvele se imbolnavesc de cancer!). Si iar ajungem la ADN, unde exista banuiesc, inscrisa o anume sensibilitate la trairi, dincolo de ceea ce se cheama suparare!

Eu cred deplin in originea spirituala a bolilor. Le vad ca un fel de raspuns la felul nostru de a aborda incercarile, trairile, credinta, judecatile... viata!
Suferinta vorbeste ea insasi. Cand ai o infectie faci febra, cand te-ai lovit te doare, cand ai ceva in ochi lacrimezi...

Cand afli ca ai cancer, a te intreba "De ce eu?" este neproductiv daca nu pornesti sa cauti in tine, sa schimbi ce se poate, sa te intorci de unde ai ratacit drumul. Este momentul sa afli cauza bolii in tine si sa indrepti firea ta astfel incat mostenirea ce o vei lasa sa nu fie o povara!
Caci, ca sa poti merge inainte si sa traiesti si tu, persoana subrezita si iesita din cadrul general, nu iti ramane decat sa te reconstruiesti in dimensiunea Duhului si sa resetezi pe cat posibil vechea faptura, spre a renaste in alte coordonate spirituale.  Este motivul pentru care Dumnezeu Fiul s-a jertfit si o face perpetuu pentru a ne acorda mantuirea!
Chiar si cele inscrise in ADN pot fi depasite, ocolite (nimeni nu poate spune de ce, de exemplu, exista persoane care, desi au in ADN genele unor boli, nu le dezvolta!)
Dar... la Dumnezeu toate sunt cu putinta!

Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după Mine. Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El. Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
Luca 5, 27-32