Dincolo de puterea moastelor sale, de raspunsul sau la rugaciunile noastre, sta crucea pe care maica Parascheva a ales sa o poarte, marturisindu-L pe Hristos si renuntand la binele lumesc!
Aseara am urmarit un reportaj despre impozite. Absolut plictisitor veti spune, mai ales pentru cei ca mine, fara venituri foarte impozabile! Daca am ramas sa-l urmaresc, a fost din pricina unei fraze: "cei ce sunt impozitati ar trebui sa fie bucurosi si mandri ca prin contributia lor sunt de folos societatii"! Cred ca pentru a ajunge sa simtim asa ne trebuie un adevarat exercitiu spiritual!
Daca ar fi mai putina mandrie, mai putina risipa, mai putina coruptie... mai multa credinta, poate am depasi aceasta confuzie intre a da si a ti se lua, intre donatie si impunere. Daca cei care fac legi ar avea macar condescendenta, decenta, bun simt...
Binele personal trece insa astazi inaintea oricaror principii !
Cum sa faci sa alegi intre binele prezent si al lumii si binele vesnic? Complicat dar nu imposibil!
Vesnicia ... desi face parte din noi, o asociem cu ce nu trebuie.
Binele lumesc, cel dorit acum si aici, il admiram pe la altii, tanjim dupa el, ne complacem in expectativa, uneori chiar invidiem, in vreme ce binele "de dincolo" il banuim - sau nici macar nu mai credem in el, neputandu-ne imagina ce inseamna!
Binele lumesc, cel dorit acum si aici, il admiram pe la altii, tanjim dupa el, ne complacem in expectativa, uneori chiar invidiem, in vreme ce binele "de dincolo" il banuim - sau nici macar nu mai credem in el, neputandu-ne imagina ce inseamna!
Cuvintele care descriu binele aluneca adesea in intelesuri prea concrete ce sunt departe de ceea ce inseamna binele spiritual, desavarsit.
Nu ne putem insa imagina numarul de "fericiti ai lumii" carora ar trebui sa le plangem de mila!
Omul vietuieste intre doua respiratii, dar suflarea de viata cu care ne-a inzestrat Dumnezeu este duhul sufletului care creste odata cu cultivarea nostra spirituala, cu credinta noastra, si ne face sa traim bucuriile speciale, sa simtim binele desavarsit.
In duh simtim credinta si pe Hristos!
Binele duhovnicesc, cel ce este pregustare a binelui de dincolo, presupune determinare si jertfa. Orice lucru trainic poarta in el munca, consecventa si sacrificiu. Multi dintre cei ce invidiaza reusitele altora sunt lipsiti de determinare, de harnicie si de credinta. Cat despre jertfa... putini sunt dispusi sa dea ceva din ei pentru a se bucura cu adevarat de ceea ce primesc!
Drumul cel mai scurt in intelegerea celorlalti porneste de la intelegerea propriei noastre persoane! A ne intelege pe noi insine, a ne evalua corect, a ne recunoaste greselile... ne ajuta sa fim mai ingaduitori cu ceilalti, mai blanzi, mai putin invidiosi.
Oricat de refractari am fi in fata sacrificiului, fiecare din noi are o cruce de purtat. Orice bucurie lumeasca isi are umbra ei, grauntele ei de neimplinire. Crucea personala... de purtat tot o purtam! Unii si-o poarta singuri, altii o fac impreuna cu Hristos, in duh!
Mantuitorul ne cheama sa fim curajosi in purtarea grijilor, sa ni le asumam si sa ni-L luam de exemplu.
Sa fim consecventi, loiali si increzatori, impartind greutatea crucii cu El! Doar asa vom trai, la capat de drum, acel bine desavarsit din care ne-am pregustat asudand purtandu-ne crucea!
Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.
- Marcu 8, 34-38
