Cursul, organizat de Centrul romanesc de studii si cercetare "Dumitru Staniloaie" din Paris, s-a numit: "Introducere in teologia ortodoxa" si in formula "via internet" a fost absolut minunat.
In timpul acestui an universitar, am patruns in tainele Sfintei Scripturi asa cum nu as fi putut-o face niciodata de una singura!
Am invatat din toate cate putin: Vechiul si Noul Testament, Dogmatica, Liturgica, Patristica, Istoria bisericii - universale si romanesti - Arhitectura si iconografie, Drept canonic si Misiologie.
Am fost ispitita sa citesc, sa invat si sa inteleg o multime de lucruri interesante care mi-au luminat mintea si mi-au imbogatit sufletul!
Intreaga mea familie m-a sustinut si m-a ajutat sa duc la bun sfarsit aceasta intreprindere si le sunt recunoscatoare pentru asta ca si pentru cadoul exceptional pe care mi l-au facut!
Pe parcursul unui an, in care orele de teologie mi-au produs o reala bucurie, am incercat sa imi definesc credinta mea, sa imi sporesc dragostea pentru Dumnezeu, pe care o simt in minte si in inima, sa mi-o explic corect si limpede si sa o armonizez cu toate informatiile pe care le-am acumulat.
Dar... anul a trecut si cursul s-a incheiat!
Saptamana ce tocmai s-a sfarsit am fost la Bruxelles, pentru evaluare!
 |
| Curtea unei vechii manastiri franciscane, unde a avut loc intalnirea noastra |
Nu m-am indoit ca va fi un moment minunat, pe care nu l-as fi ratat pentru nimic in lume, insa ceea ce am trait acolo... a depasit cu mult asteptarile mele!
Dincolo de organizarea fara cusur a intalnirii nostre, un duh de iubire ne-a inconjurat, ne-a ajutat sa ne depasim emotiile si sa ne incarcam de sfaturi duhovnicesti.
Ne-au adunat acolo laolalta dragostea pentru Dumnezeu si dorinta de a-L cunoaste si nimeni nu a adus cu el altceva decat iubire si pace!
Am cunoscut numai oameni frumosi, frumosi cu adevarat si pentru prima oara in viata mea am trait sentimentul de fratie si comuniune asa cum il proclama Sf. Apostol Pavel in Epistolele sale! !
Ne-am aratat cu modestie si emotie dragostea de Dumnezeu,
incercand sa dezvoltam cea ce ne-a atins sufletul, din invatatura Sfintei Scripturi; pe langa asta ne-am si aflat unii pe altii!
In majoritate, cei ce au urmat acest curs au fost ceea ce se cheama "diaspora romana", romani stabiliti in toata lumea, mireni si preoti!
M-am intors de acolo cu o inima mare cat roata carului si cu sufletul plin de trairi duhovnicesti!
Nu imi amintesc sa fi fost vreodata intr-un loc sau la vreo intalnire in care sa fi primit atata lumina!
Inca am lacrimi in ochi cand ma gandesc, asa ca... imi este dificil sa astern in cuvinte sentimentele extrem de puternice traite cu aceast prilej! O sa las un pic timpul sa imi potoleasca efluviile... si apoi am sa povestesc pe indelete...
In concluzie, am petrecut trei zile de neuitat!
PS
Vreau sa pun aici un gand bun pentru profesorul meu indrumator, parintele prof. Pompiliu Nacu, parohul „Bisericii TUTUROR SFINŢILOR” din MILANO NORD-MONZA, Italia, caruia ii sunt profund recunoscatoare pentru ajutorul pe care mi l-a dat!
Pe langa bucuria de a-l fi cunoscut personal, m-a atins profund persoana si personalitatea d.nei preotease! Rar mi-a fost dat sa vad un om atat de apt si dedicat a insoti un preot in demersul sau pastoral - un suflet curat, plin de o spontana sinceritate si de prospetime, ingemanate cu o credinta absolut remarcabila. Un adevarat exemplu de sotie de preot!
Domnul sa-i binecuvinteze!
Luca 8, 26-39
În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileei. Și, ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea; și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el. Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Iar cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.
De cate ori ascult acesta pericopa evanghelica sunt frapata de alegerea cetatenilor orasului! Constiinta mea imi spune ca ei au ales ce nu trebuia insa oare nu toti facem astfel?
Duhul lumii ne sminteste si ajungem sa facem ce "zice lumea" adica sa ne inregimentam in lume!
Gasesc ca oamenii acelor vremuri au fost extrem de norocosi sa fie contemporani cu Iisus insa, daca ar fi sa fim noi azi in situatia lor... oare am reusi sa facem alegerea cea buna?
Ne legam de lucruri si alegem adesea conform cu interesele de moment. Mergem unde ne duce... trendul fara a cantari in prealabil si ne lasam manipulati devenind marionete. Ori libertatea cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu tocmai asta vrea sa evite!
De cate ori ascult acesta pericopa evanghelica sunt frapata de alegerea cetatenilor orasului! Constiinta mea imi spune ca ei au ales ce nu trebuia insa oare nu toti facem astfel?
Duhul lumii ne sminteste si ajungem sa facem ce "zice lumea" adica sa ne inregimentam in lume!
Gasesc ca oamenii acelor vremuri au fost extrem de norocosi sa fie contemporani cu Iisus insa, daca ar fi sa fim noi azi in situatia lor... oare am reusi sa facem alegerea cea buna?
Ne legam de lucruri si alegem adesea conform cu interesele de moment. Mergem unde ne duce... trendul fara a cantari in prealabil si ne lasam manipulati devenind marionete. Ori libertatea cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu tocmai asta vrea sa evite!
