DE CE TOCMAI PRUNCII?

Este cunoscut ca in absolut toate tarile din lume, oricare ar fi limba lor, copiii, cand incep sa vorbeasca, niveleaza absolut toate iregularitatile lingvistice! Ei au tendinta de a corecta ceea ce noi am stricat, din nu se stie ce motive, si astfel, in limbajul copiilor, toate verbele neregulate devin... regulate!

Prin copii intelegem cat de strambe ne sunt apucaturile, incepand cu exprimarea!
De aceea Hristos ii pomeneste pe copii! Lucrurile clare sunt asadar... "la mintea copiilor"! Ei nu au gandirea pervertita si iau totul asa cum li se prezinta. Judecata lor este simpla si in fata lor adesea ne trezim pusi in dificultate.
Mesajul Mantuitorului este un indemn:  acela de a nu ne pierde inocenta, puritatea intelepciunii copilaresti, pentru ca doar in felul acesta lucrurile, aparent de neinteles, ne vor fi extrem de clare!

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acest ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta. Luca 10, 19-21

Inţelepciunea si priceperea omenească, au fost judecate intr-un fel diferit decat o facem noi!
Si prin Evanghelie judecata asta ne este demonstrata litera cu litera!
Prin Hristos am primit Descoperirea (Revelaţia) dumnezeiască înaintea ochilor!
Si „inteleptii” o citesc dar nu o înţeleg desi adevarul este scris simplu si clar!
Ei înţeleg lucrurile altfel de cum este scris, de parcă ar fi orbit.
Pruncii insa văd şi pricep iar pentru "intelepti" Descoperirea asta ramane acoperită!
Aceasta este iconomia lui Dumnezeu, asa a vrut El să rânduiască lumea si nu e nimic de comentat.
"- Vino şi ia, zice Domnul. De aceea ţi l-am trimis pe Fiul meu sa-ti descopere, ca să iei; nu trebuie decât să te faci prunc."
- „Cum, eu?… Pentru nimic în lume!”
- "Bine, esti liber sa faci cum vrei; rămâi înţelept şi priceput în ochii tăi, fără a înţelege de fapt si fără a băga la cap nimic din cele trebuincioase, rătăcind printre nălucirile si iluziile zămislite de filozofarea ta îngâmfată, care te ţin într-o astfel de orbire, încât socoti că vezi, deşi eşti aproape orb de vreme ce vezi lucrurile ca printr-o ceaţă groasă!
Asta însă nu te va ajuta să afli calea adevărată şi nu te va duce la ţel, ci numai te robeşte cercului vicios al înşelării de sine.

Izbăveste-ne, Doamne, de această cumplită stare!…"